ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2015

Decizia nr. 531/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții B. și președintele B. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:

- anularea în parte a Ordinului președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 în ceea ce privește dispoziția de declarare a reclamantei ca inactivă și anularea în totalitate a Deciziei de soluționare a contestației emisă de către B. sub nr. 822277/822412 din 03 noiembrie 2012.

În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că declararea sa ca inactivă s-a făcut cu nerespectarea procedurii prealabile de declarare a contribuabililor inactivi prevăzută de Ordinul președintelui B. nr. 819/2008, respectiv nu i-au fost comunicate notificările prevăzute la lit. b) pct. 1, 2 și 9 din acest act normativ, fapt ce ar fi determinat societatea reclamantă la a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege.

A susținut reclamant că actul administrativ contestat nu i-a fost comunicat conform art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., comunicarea realizându-se numai prin publicitate pe pagina de internet, astfel că este nelegală decizia de soluționare a contestației prin care s-a apreciat că exercitarea procedurii prealabile este tardivă.

Pârâta B. a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 17 iunie 2013 s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a tardivității acesteia, invocate de pârâta B. Totodată, prin aceeași încheiere, s-a admis excepția lipsei calității procesuale a președintelui B.

Prin sentința nr. 222 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții B. și președintele B.

A reținut prima instanță că reclamanta a fost notificată inițial la data de 09 mai 2008 să se prezinte la C. din cadrul D. Deva, comunicată cu confirmare de primire la 20 mai 2008, pe care reprezentantul reclamantei nu a ridicat-o, notificarea fiind avizată negativ de reprezentanții E., ulterior fiind notificată prin adresa din 04 septembrie 2008 emisă de D. a municipiului Deva, cu privire la includerea sa pe lista contribuabililor inactivi.

S-a reținut că notificarea a fost predată către E. pe baza borderoului din 05 septembrie 2008, fiind aplicată ștampila de primire a serviciului poștal la data de 05 septembrie 2008.

S-a arătat că, ulterior, reclamanta a mai fost notificată, prin adresa din 03 martie 2009 emisă de D. a municipiului Deva, cu privire la includerea sa pe lista contribuabililor inactivi, notificarea fiind predată către E. pe baza borderoului din 06 martie 2009, plicul fiind însă returnat cu mențiunea „destinatar necunoscut”, „firmă mutată”.

A reținut judecătorul fondului că, prin Ordinul președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 a fost aprobată Lista contribuabililor inactivi, societatea reclamantă figurând la poziția 30.419 din anexa la ordin.

S-a arătat că reclamanta a criticat doar nerespectarea procedurii de declarare a sa ca inactivă, procedură reglementată prin Ordinul președintelui B. nr. 819/2008.

Sub acest aspect, s-a observat că a fost notificată inițial la data de 09 mai 2008, apoi a fost notificată de două ori, prin adresa din 04 septembrie 2008 și prin adresa din 03 martie 2009 emise de D. a municipiului Deva, cu privire la includerea sa pe lista contribuabililor inactivi.

A constatat Curtea de apel că pârâta a respectat procedura de notificare a reclamantei, cu respectarea reglementărilor ce au dus în final la declararea sa ca inactivă.

Totodată, s-a apreciat că notificarea reclamantei nu era necesar a răspunde exigențelor de comunicare a actului administrativ fiscal prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., pentru că adresele în discuție nu sunt acte administrativ fiscale. De asemenea, s-a reținut că ordinul contestat nu reprezintă un act administrativ fiscal, ci un act administrativ propriu-zis, astfel că nici acesta nu trebuie să răspundă exigențelor de comunicare mai susmenționate, ci a celor prevăzute de procedura reglementată de Ordinul președintelui B. nr. 819/2008.

Neconstituind act administrativ fiscal, răspunsul la procedura prealabilă nu poate forma obiect al acțiunii în contencios administrativ, astfel că cererea de anulare a acestuia a fost considerată ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul-reclamant a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat că Ordinul președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 are natura unui act administrativ propriu zis și nu un act administrativ fiscal, având în vedere dispozițiile art. 22 cât și dispozițiile art. 32-36 C. proc. fisc.

Totodată, recurentul a formulat critici vizând nelegalitatea hotărârii instanței de fond sub aspectul calificării Deciziei B. nr. 822277/822412 din 03 noiembrie 2012 privind modul de soluționare a contestației formulate de acesta împotriva Ordinului președintelui B., ca nefiind supusă procedurii controlului judiciar potrivit art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 și astfel respingerea sub acest aspect a acțiunii, ca fiind inadmisibilă.

Au fost formulate de către recurent critici vizând nelegalitatea hotărârii sub aspectul modului de soluționare a acțiunii formulate și precizate cu privire la cererea de anulare parțială a Ordinului B. nr. 1167 din 29 mai 2009, susținându-se că soluția instanței de fond ar fi rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii întrucât în cauză nu s-a făcut dovada efectivă a comunicării notificărilor depuse la dosar de către intimată.

Consideră recurentul că emiterea actului administrativ atacat s-a făcut cu nerespectarea formelor legale, respectiv cu încălcarea condițiilor de formă procedurale anterioare emiterii sale.

Intimata B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, susținând în esență că având în vedere natura actului atacat, respectiv Ordinul președintelui B. nr. 1167/2009 acesta este opozabil terților de la data aducerii la cunoștința publică iar recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în termenul legal astfel că cererea sa este inadmisibilă.

În ceea ce privește motivele de recurs invocate intimata le-a apreciat ca fiind nefondate susținând în esență că instanța a dat o interpretare corectă actelor normative incidente în cauză și în temeiul dispozițiilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. notificarea recurentei nu era necesară a răspunde exigențelor de comunicare a actului administrativ fiscal.

Totodată intimata a susținut că în mod corect a reținut instanța de fond că pârâta a respectat procedura de notificare a recurentei cu respectarea reglementărilor ce au dus în final la declararea sa ca inactivă.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat și urmează a fi admis, având în vedere considerentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a solicitat prin acțiunea formulată anularea în parte a Ordinului președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 în ceea ce privește poziția din anexă privind declararea ca inactivă a reclamantei și anularea în totalitate a Deciziei nr. 821176 din 02 noiembrie 2012 prin care a fost respinsă ca tardivă contestația formulată de reclamantă.

Prin încheierea din 17 iunie 2013 instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a tardivității acesteia iar prin sentința nr. 222 din 23 septembrie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Contrar celor reținute de către instanța de fond potrivit cărora actul atacat respectiv Ordinul B. nr. 1167/2009 ar fi un act administrativ individual, Înalta Curte apreciază că natura juridică a actului atacat este aceea a unui act administrativ fiscal căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 205 și următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., lege specială derogatorie de la dreptul comun în materie, respectiv Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 207 din O.G. nr. 92/2003 contestația se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.

Întrucât în speță această procedură de comunicare nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv dispozițiile art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, împotriva recurentei-reclamante nu a început să curgă termenul de decădere înlăuntrul căruia trebuia formulată contestația administrativă conform dispozițiilor art. 207 C. proc. fisc., iar respingerea contestației prin Decizia cu nr. 821176 din 03 noiembrie 2012 ca fiind tardivă, este nelegală.

Astfel fiind, instanța de fond nu putea trece la examinarea legalității Ordinului președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 înainte de soluționarea pe fond a contestației formulate de recurenta-reclamantă conform dispozițiilor art. 218 din O.G. nr. 92/2003, în raport de soluția dată contestației administrative, analiza acesteia trebuia să se circumscrie numai cercetării soluției privind excepția tardivității.

Neanalizarea pe fond a contestației administrative împiedică instanța în a cerceta pe fond măsurile dispuse prin actul administrativ subsecvent.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite recursul formulat și va modifica sentința recurată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, dispunând anularea Deciziei nr. 822277/822412 din 3 noiembrie 2012 emisă de pârâta B., obligând totodată pârâtă să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009 și totodată va respinge cererea de anulare a acestui ordin, ca prematur formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 222 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL.

Anulează Decizia nr. 822277/822412 din 3 noiembrie 2012 emisă de pârâta B.

Obligă pârâtă B. să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009 emis de pârâtul președintele B.

Respinge cererea de anulare a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009 emis de pârâtul președintele B., ca prematur formulată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2015.