ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 406/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 406/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
formulată la data de 25 noiembrie 2005, reclamantul T.D.V. a chemat în judecată
M.F.P. solicitând obligarea acestuia la plata de daune morale în sumă de 6300
RON, eliberarea fișei de lichidare și apreciere pe anul 2003, precum și la
plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința
civilă nr. 1328 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, a anulat acțiunea ca netimbrată reținând că
deși reclamantului personal i s-a pus în vedere să îndeplinească obligația
legală a timbrării, acesta nu s-a conformat.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs T.D.V. care a susținut în esență că față de
împrejurarea că la termenul din 7 iunie 2006 au lipsit părțile, instanța avea
obligația de a face aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
În
conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „pentru
cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute
de Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și
completările ulterioare".
Potrivit
dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 „taxa judiciară de
timbru se plătește anticipat" iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol:
„neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează
cu anularea acțiunii".
Rezultă cu evidență că plata
taxei de timbru, reprezintă o condiție pe care trebuie să o îndeplinească
cererea de chemare în judecată și fără de care nu se poate trece la
soluționarea acesteia.
Astfel fiind
și cum în cauză s-a dovedit că reclamantului personal i s-a pus în vedere la
termenul din 12 aprilie 2006 să achite taxa de timbru corespunzătoare cererii
sale, sancțiunea anulării acțiunii reprezintă o măsură legală și temeinică față
de refuzul acestuia de a timbra.
Susținerea
recurentului potrivit căreia la termenul din 7 iunie 2006, constatând lipsa
părților, instanța ar fi avut obligația să suspende judecata în condițiile art.
242 pct. 2 C. proc. civ. nu este fondată, având în vedere că obligația
timbrării primează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de T.D.V., împotriva sentinței civile nr. 1323 din 07 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 ianuarie 2007.