Decizia nr. 406/2007 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1328/2006 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 25 noiembrie 2005, reclamantul T.D.V. a chemat în judecată M.F.P. solicitând obligarea acestuia la plata de daune morale în sumă de 6300 RON, eliberarea fișei de lichidare și apreciere pe anul 2003, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 1328 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a anulat acțiunea ca netimbrată reținând că deși reclamantului personal i s-a pus în vedere să îndeplinească obligația legală a timbrării, acesta nu s-a conformat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T.D.V.

care a susținut în esență că față de împrejurarea că la termenul din 7 iunie 2006 au lipsit părțile, instanța avea obligația de a face aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. (2) C. proc. civ. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare". Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 „taxa judiciară de timbru se plătește anticipat" iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol: „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii". Rezultă cu evidență că plata taxei de timbru, reprezintă o condiție pe care trebuie să o îndeplinească cererea de chemare în judecată și fără de care nu se poate trece la soluționarea acesteia.

Astfel fiind și cum în cauză s-a dovedit că reclamantului personal i s-a pus în vedere la termenul din 12 aprilie 2006 să achite taxa de timbru corespunzătoare cererii sale, sancțiunea anulării acțiunii reprezintă o măsură legală și temeinică față de refuzul acestuia de a timbra. Susținerea recurentului potrivit căreia la termenul din 7 iunie 2006, constatând lipsa părților, instanța ar fi avut obligația să suspende judecata în condițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. nu este fondată, având în vedere că obligația timbrării primează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de T.D.V., împotriva sentinței civile nr. 1323 din 07 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.