ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7900/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 504 din 21

septembrie 2005 Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis în parte cererea

formulată de reclamanții C.I., V.G., P.M., F.A. și B.C. împotriva pârâtei C.E.T.

SA, a constatat că reclamanții sunt realizatorii soluției tehnice „branșarea

motoarelor electrice de 7,2 MW” și a anulat ca netimbrat capătul de cerere

privind pretențiile.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Calitatea reclamanților de autori ai

soluției tehnice în discuție este recunoscută chiar de către pârâtă, prin

adresele depuse la dosar, aceasta negând numai folosirea respectivei soluții în

procesul de producție, în drept fiind aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc.

civ.

În ceea ce privește cererea

reclamanților de obligare a pârâtei la plata drepturilor cuvenite ca urmare a

utilizării soluției tehnice ai cărei autori sunt, aceștia nu au achitat taxa

judiciară de timbru care le-a fost pusă în vedere prin încheierea din 13 iulie

2005, necontestată, motiv pentru care se impune anularea cererii.

Prin decizia civilă nr. 384 din 11

mai 2006, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtă împotriva sentinței, pentru următoarele considerente:

Potrivit Legii nr. 146/1997,

reclamanții aveau obligația de a achita taxa de timbru pentru fiecare capăt de

cerere, iar în ipoteza în care se timbrează legal numai unele capete de cerere,

iar altele nu se timbrează, instanța aplică sancțiunea prevăzută de art. 20 din

lege numai pentru cele netimbrate. În atare situație, tribunalul a procedat

corect anulând doar capătul de cerere netimbrat.

Acțiunea reclamanților a fost

precizată anterior primei zile de înfățișare. Astfel, primul termen stabilit

administrativ a fost la data de 13 iulie 2005, dar acesta nu reprezintă prima

zi de înfățișare, deoarece la acel termen acțiunea nu a fost legal timbrată.

Pe fond, curtea de apel a reținut că

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 72 din Legea nr. 64/1991 și că,

nefiind vorba despre o invenție, nu este necesar ca reclamanții să urmeze

procedura prevăzută de lege pentru obținerea unui brevet. De asemenea, a

reținut că s-a făcut dovada că reclamanții sunt autorii soluției tehnice

pretinse.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta, invocând următoarele critici:

În conformitate cu prevederile Legii

nr. 146/1997, instanța avea obligația de a anula întreaga cerere de chemare în

judecată ca netimbrată, deoarece obiectul cererii inițiale de chemare în

judecată l-a constituit obligarea pârâtei la plata sumei de 1 946 842 540 lei,

reclamanții și-au modificat cererea fără a mai fi în termen să o facă, iar

capătul de cerere privind pretențiile a rămas netimbrat.

Pe fond, recurenta susține că

singurul organ abilitat să se pronunțe asupra calității reclamanților de autori

ai soluției tehnice este O.S.I.M., în cauză fiind încălcate dispozițiile art.

5, art. 17 și art. 35 din Legea nr. 64/1991.

Recurenta solicită admiterea

recursului, casarea deciziei și respingerea cererii de chemare în judecată.

Intimații au depus la dosar

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru următoarele considerente:

Reclamanții au introdus pe rolul

tribunalului o cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat obligarea

pârâtei la plata sumei de 1 946 642 540 lei, reprezentând 10% din economiile

realizate de pârâtă pe ultimii trei ani de folosire a realizării tehnice ai

cărei autori sunt reclamanții, cerere timbrată cu suma de 36, 60 RON.

La primul termen de judecată,

instanța a constatat că, întrucât cererea nu privește drepturi derivate din

brevetul de invenție, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 lit. b) din Legea

nr. 146/1997, ci cele ale art. 2 din aceeași lege și a stabilit în sarcina

reclamanților obligația achitării sumei de 167 310 540 lei taxă judiciară de

timbru. Cum reclamanții nu fuseseră citați cu această mențiune, instanța a

dispus amânarea cauzei și citarea reclamanților în vederea timbrării.

La termenul fixat, reclamanții și-au

modificat cererea de chemare în judecată, solicitând ca instanța să constate

calitatea lor de autori ai soluției tehnice „branșarea motoarelor electrice de

7,2 MW” și obligarea pârâtei la plata drepturilor ce le revin din economiile

realizate prin aplicarea soluției.

Nici la acel termen și nici la cel

din 21 septembrie 2005, când s-a judecat pricina, reclamanții nu au achitat

taxa judiciară de timbru stabilită de instanță.

În atare situație, cum corect a

susținut pârâta, cererea trebuia integral anulată, în baza art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997, în conformitate cu care, neîndeplinirea obligației de

plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu

anularea cererii..

Aceasta deoarece, potrivit alin. (1)

al art. 20 din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat, iar potrivit alin. (2), dacă cererea nu a fost plătită în cuantumul

legal în momentul înregistrării, cum a fost cazul în speță, instanța va pune în

vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Deși acest cuantum a fost pus în

vedere reclamanților pentru termenul din 7 septembrie 2005, aceștia nu s-au

conformat; în schimb au depus la dosar o modificare a acțiunii, prin care au

adăugat și un capăt de cerere în constatarea dreptului, alături de cel având ca

obiect plata despăgubirilor.

În raport de această situație, în

mod nelegal tribunalul a procedat la judecata pe fond a capătului de cerere în

constatarea dreptului, pentru care a apreciat satisfăcut timbrajul prin plata

sumei de 36, 60 RON.

Curtea de apel a menținut în mod

nelegal această soluție, considerând că instanța a procedat corect anulând

numai capătul de cerere netimbrat.

O asemenea soluție nu este prevăzută

de lege.

Art. 20 alin. (4) prevede că, dacă

în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător

obiectului său inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi

anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară

de timbru s-a plătit în mod legal.

Or, în speță, cererea de chemare în

judecată nu a fost timbrată corespunzător obiectului său inițial, pentru a fi

incidente dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997.

Cum nici la introducerea cererii și

nici până la termenul fixat în acest scop reclamanții nu au completat taxa

judiciară de timbru calculată de instanță, cererea lor trebuia anulată conform

art. 20 alin. (3) din lege.

Pentru aceste considerente, care fac

de prisos analiza celorlalte critici aduse de recurentă pe fondul cauzei,

Înalta Curtea va admite recursul și în baza art. 312 și art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., va modifica decizia.

În baza art. 296 C. proc. civ., va

admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței, pe care o va schimba în

parte, în sensul că va anula în întregime cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat

de pârâta S.C. C.E.T. SA împotriva deciziei nr. 384 din 11 mai 2006 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă.

Modifică decizia în sensul că:

Admite apelul declarat de aceeași

pârâtă împotriva sentinței civile nr. 504 din 21 septembrie 2005 a Tribunalului

Gorj.

Schimbă în parte sentința în sensul

că: anulează în întregime cererea de chemare în judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie

2006.