ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7900/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 504 din 21 septembrie 2005 Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanții C.I., V.G., P.M., F.A. și B.C. împotriva pârâtei C.E.T. SA, a constatat că reclamanții sunt realizatorii soluției tehnice „branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW” și a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind pretențiile. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Calitatea reclamanților de autori ai soluției tehnice în discuție este recunoscută chiar de către pârâtă, prin adresele depuse la dosar, aceasta negând numai folosirea respectivei soluții în procesul de producție, în drept fiind aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc.

civ. În ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata drepturilor cuvenite ca urmare a utilizării soluției tehnice ai cărei autori sunt, aceștia nu au achitat taxa judiciară de timbru care le-a fost pusă în vedere prin încheierea din 13 iulie 2005, necontestată, motiv pentru care se impune anularea cererii. Prin decizia civilă nr. 384 din 11 mai 2006, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței, pentru următoarele considerente: Potrivit Legii nr. 146/1997, reclamanții aveau obligația de a achita taxa de timbru pentru fiecare capăt de cerere, iar în ipoteza în care se timbrează legal numai unele capete de cerere, iar altele nu se timbrează, instanța aplică sancțiunea prevăzută de art. 20 din lege numai pentru cele netimbrate.

În atare situație, tribunalul a procedat corect anulând doar capătul de cerere netimbrat. Acțiunea reclamanților a fost precizată anterior primei zile de înfățișare. Astfel, primul termen stabilit administrativ a fost la data de 13 iulie 2005, dar acesta nu reprezintă prima zi de înfățișare, deoarece la acel termen acțiunea nu a fost legal timbrată. Pe fond, curtea de apel a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 72 din Legea nr. 64/1991 și că, nefiind vorba despre o invenție, nu este necesar ca reclamanții să urmeze procedura prevăzută de lege pentru obținerea unui brevet. De asemenea, a reținut că s-a făcut dovada că reclamanții sunt autorii soluției tehnice pretinse.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând următoarele critici: În conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997, instanța avea obligația de a anula întreaga cerere de chemare în judecată ca netimbrată, deoarece obiectul cererii inițiale de chemare în judecată l-a constituit obligarea pârâtei la plata sumei de 1 946 842 540 lei, reclamanții și-au modificat cererea fără a mai fi în termen să o facă, iar capătul de cerere privind pretențiile a rămas netimbrat. Pe fond, recurenta susține că singurul organ abilitat să se pronunțe asupra calității reclamanților de autori ai soluției tehnice este O.S.I.M., în cauză fiind încălcate dispozițiile art. 5, art. 17 și art. 35 din Legea nr. 64/1991.

Recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei și respingerea cererii de chemare în judecată. Intimații au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: Reclamanții au introdus pe rolul tribunalului o cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1 946 642 540 lei, reprezentând 10% din economiile realizate de pârâtă pe ultimii trei ani de folosire a realizării tehnice ai cărei autori sunt reclamanții, cerere timbrată cu suma de 36, 60 RON. La primul termen de judecată, instanța a constatat că, întrucât cererea nu privește drepturi derivate din brevetul de invenție, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 146/1997, ci cele ale art. 2 din aceeași lege și a stabilit în sarcina reclamanților obligația achitării sumei de 167 310 540 lei taxă judiciară de timbru.

Cum reclamanții nu fuseseră citați cu această mențiune, instanța a dispus amânarea cauzei și citarea reclamanților în vederea timbrării. La termenul fixat, reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată, solicitând ca instanța să constate calitatea lor de autori ai soluției tehnice „branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW” și obligarea pârâtei la plata drepturilor ce le revin din economiile realizate prin aplicarea soluției. Nici la acel termen și nici la cel din 21 septembrie 2005, când s-a judecat pricina, reclamanții nu au achitat taxa judiciară de timbru stabilită de instanță. În atare situație, cum corect a susținut pârâta, cererea trebuia integral anulată, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în conformitate cu care, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii..

Aceasta deoarece, potrivit alin. (1) al art. 20 din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2), dacă cererea nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării, cum a fost cazul în speță, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Deși acest cuantum a fost pus în vedere reclamanților pentru termenul din 7 septembrie 2005, aceștia nu s-au conformat; în schimb au depus la dosar o modificare a acțiunii, prin care au adăugat și un capăt de cerere în constatarea dreptului, alături de cel având ca obiect plata despăgubirilor. În raport de această situație, în mod nelegal tribunalul a procedat la judecata pe fond a capătului de cerere în constatarea dreptului, pentru care a apreciat satisfăcut timbrajul prin plata sumei de 36, 60 RON.

Curtea de apel a menținut în mod nelegal această soluție, considerând că instanța a procedat corect anulând numai capătul de cerere netimbrat. O asemenea soluție nu este prevăzută de lege. Art. 20 alin. (4) prevede că, dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal. Or, în speță, cererea de chemare în judecată nu a fost timbrată corespunzător obiectului său inițial, pentru a fi incidente dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997. Cum nici la introducerea cererii și nici până la termenul fixat în acest scop reclamanții nu au completat taxa judiciară de timbru calculată de instanță, cererea lor trebuia anulată conform art. 20 alin. (3) din lege.

Pentru aceste considerente, care fac de prisos analiza celorlalte critici aduse de recurentă pe fondul cauzei, Înalta Curtea va admite recursul și în baza art. 312 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica decizia. În baza art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței, pe care o va schimba în parte, în sensul că va anula în întregime cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C. C.E.T. SA împotriva deciziei nr. 384 din 11 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Modifică decizia în sensul că: Admite apelul declarat de aceeași pârâtă împotriva sentinței civile nr. 504 din 21 septembrie 2005 a Tribunalului Gorj. Schimbă în parte sentința în sensul că: anulează în întregime cererea de chemare în judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2006.