ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2573/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, la data de 24 august 2006, reclamanta SC K.E.W. SRL a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dâmbovița anularea deciziei de impunere nr. 299 din 8 august 2006 emisă de pârâtă pentru debit de 1.200.969 lei, reprezentând accize și majorări de întârziere.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 18 din 6 februarie 2007, a respins ca neîntemeiată acțiunea reținând că, din decizia nr. 238 din 22 noiembrie 2006, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală București, aflată la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a calculat și a înscris în evidențele contabile ale firmei, pentru perioada 1 iulie 2004 – 28 februarie 2006, accize datorate bugetului de stat, în cuantum de 448.802 lei cu toate că facturile fiscale emise în perioada ianuarie –iunie 2005 și septembrie – decembrie 2005 evidențiază un cuantum al accizelor cu 920.512 lei, mai mare decât cel declarat. A mai reținut Instanța că reclamanta nu a administrat, în cauză, probe care să contrazică rezultatul raportului de inspecție fiscală.

În sfârșit, Instanța de Fond a respins excepția prematurității formulării acțiunii, rămasă fără obiect, cu motivarea că, între timp, s-a soluționat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală contestația reclamantei formulată împotriva actului de control, decizia acestei autorități fiind pusă la dosarul cauzei. Împotriva acestei sentințe în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC K.E.W. SRL, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul respingerii cererii de amânare a judecății deși litigiul era la prima zi de înfățișare iar motivul amânării era temeinic conform art. 156 1 C. proc. civ. Recurenta arată că a solicitat proba cu expertiza în specialitatea contabilitate și cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. (1) și (5) C. proc.

civ., Instanța de Fond nu s-a pronunțat asupra acestei probe, motiv pentru care solicita casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recursul este fondat. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC K.E.W. SRL Târgoviște a solicitat în dovedirea contestației făcute împotriva deciziei de impunere emisă de intimata proba cu expertiza în specialitatea contabilitate, cu obiectivul de a stabili baza de impozitare cu acciză pe perioada de referință, acciza datorată și eventualele majorări de întârziere. Cauza a fost suspendată conform art. 242 alin. (1) C. proc. civ. la cererea părților prin încheierea din 21 noiembrie 2006, iar la 9 ianuarie 2007 intimata a formulat cerere de reluare a judecății cauzei conform art. 245 pct. 1 C. proc.

civ. Prin încheierea din 30 ianuarie 2007, Instanța a respins cererea de amânare a judecății cauzei cu aplicarea art. 156 alin. (2) C. proc. civ. astfel că sub acest aspect recursul este nefondat. Mai mult recurentul nu a făcut dovada unor motive întemeiate iar Instanța respingând cererea a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părții să depună concluzii scrise. În cauză însă se constată că probele propuse prin cererea de chemare în judecată nu au fost puse în discuție contradictorie a părților. Probele propuse prin cererea de chemare în judecată trebuie puse de Instanță înainte de a le încuviința, în discuția contradictorie a părților. Este de principiu că Instanța are obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor formulate de părți și de a motiva pentru ce le admite sau le respinge în total sau în parte.

Dacă o probă cerută în scris este admisibilă și concludentă, Instanța trebuia să o admită chiar dacă partea care a solicitat-o nu se prezintă în Instanță. Cum Instanța de Fond nu s-a pronunțat asupra probelor propuse de reclamantă iar în cuprinsul hotărârii a reținut că acțiunea este nedovedită întrucât reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea din raportul de inspecție, se constată că sub acest aspect recursul este fondat. De asemeni Instanța de Fond nu a manifestat rol activ și nu a pus în discuție, dacă reclamanta înțelege să extindă obiectul acțiunii cu privire la Decizia nr. 238/22 noiembrie 2006 privind soluționarea contestației depusă de reclamanta împotriva Deciziei de impunere nr. 299/2006.

Decizia menționată a fost depusă de pârâtă odată cu cererea de repunere pe rol și de asemeni s-a pus în discuție obiectul cauzei deduse judecății. Criticile de nelegalitate privind propunerea, administrarea probelor și rolul activ al Instanței, sunt fondate și întrucât prin această modalitate nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ. prin admiterea recursului va fi casată hotărârea și trimisă pricina spre rejudecare aceleiași Instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC K.E.W. SRL Târgoviște împotriva sentinței civile nr. 18 din 6 februarie 2007 a Curții de apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2007.