ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1557/2011

Asupra recursului de față

:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 724 din 30 iunie 2008, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a

respins excepția de neexecutare a contractului și cererea formulată de pârâtă

privind modificarea acțiunii după prima zi de înfățișare.

A admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC E.G. SRL Vaslui în contradictoriu cu pârâta SC M.H.T.I. SRL

Vaslui  și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 182.887 RON

reprezentând contravaloare prestări servicii  de consultanță și suma de 217.175

RON cu titlu de penalități întârziere.

A respins

capătul de cerere privitor la prestațiile

nefacturate de 269.889 RON și a penalităților aferente de 225.087 RON și a obligat-o

pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 13.492 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâta SC M.H.T.I. Vaslui, criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia nr. 15 din 23 februarie 2009,

Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de pârâta SC M.H.T.I. SRL Vaslui și

a schimbat în parte, sentința, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei

la plata sumei de 182.887 RON reprezentând contravaloare prestări servicii de consultanță

și suma de 217.175 RON cu titlu de penalități de întârziere, menținând celelalte

dispoziții ale sentinței.

A respins apelul declarat de reclamanta

E.G. SRL Vaslui împotriva aceleiași sentințe.

Prin decizia nr. 21 din 16 martie

2009, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a admis în parte cererea de completare

a deciziei nr. 15 din 23 februarie 2009, pronunțate de Curtea de Apel Iași,

cerere fornulată de apelanta SC M.H.T.I. SRL Vaslui și a obligat-o pe reclamanta

SC E.G. SRL Vaslui să achite pârâtei SC M.H.T.I. SRL Vaslui suma de 13.320 RON cheltuieli

de judecată efectuate la fond. A respins cererea pârâtei - apelante SC M.H.T.I.

SRL Vaslui de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

Împotriva deciziei nr. 15 din 23 februarie

2009 a Curții de Apel Iași și a sentinței civile nr. 724 din 30 iunie 2008 a Tribunalului

Vaslui au declarat recurs reclamanta SC E.G. SRL și pârâta SC M.H.T.I. SRL Vaslui.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 3802 din 10 noiembrie 2010 a respins ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanta SC E.G. SRL Vaslui împotriva deciziei nr. 15

din 23 februarie 2009 și de pârâta SC M.H.T.I. SRL Vaslui - prin lichidator LD G.E.

IPURL Huși împotriva aceleiași decizii, precum și a deciziei nr. 21 din 16 martie

2009 ale Curții de Apel Iași, secția comercială.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a

reținut, în ce priveste recursul reclamantei că excepția autorității de lucru

judecat invocată de reclamantă a fost examinată de instanța de fond, care s-a pronunțat

asupra acesteia, respingând-o prin încheierea din 7 ianuarie 2008, motivat de faptul

că, neexistând identitate nu operează excepția autorității de lucru judecat.

În

ce privește excepția de neexecutare a contractului, din actele

dosarului, se constată că reclamanta nu și-a îndeplinit propria obligație, astfel

că, în mod judicios s-a reținut de către curtea de apel că aceasta nu poate solicita

ca pârâta să-și execute obligația corelativă, respectiv de plată a serviciului așa

cum s-a solicitat prin acțiune.

În

ce privește recursul pârâtei, formulat doar sub aspectul acordării

cheltuielilor de judecată, prin aplicarea greșita a dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., se constată că, urmare cererii de completare, cheltuielile de judecată

acordate la instanța de fond au fost corect stabilite de către curtea de apel,

având în vedere că prin admiterea apelului pârâtei, sentința tribunalului a fost

schimbată doar în parte, astfel încât fiecare parte a fost obligată să achite

cheltuieli de judecată celeilalte părți (reclamanta prin decizia

completatoare).

De asemenea, în ce privește

cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă în apel prin cererea

completatoare, corect s-a apreciat că acestea nu pot fi acordate atât timp cât apelanta-pârâtă

nu le-a solicitat nici prin cererea de declarare a apelului și nici cu ocazia

dezbaterilor motivelor de apel.

Impotriva acestei decizii, revizuenta

SC E.G. SRL Vaslui a formulat cerere de revizuire la data de 6 decembrie 2010, întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerând că în cauză există

contrarietate de hotărâri privind decizia nr. 2573 din 28 iunie 2007 pronunțată

în Dosarul nr. 3515/89/2006, cât și decizia nr. 3802 din 10 noiembrie 2010,

pronunțată în Dosarul 861/89/2007, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Astfel, potrivit dispozitivului deciziei

civile nr. 3802/2010, pronunțată în dosarul nr. 861/89/2008, de Înalta Curte de

Casație și Justiție, se constată că SC E.G. SRL nu și-a onorat obligațiile

rezulțând din contractul de consultanță, motiv pentru care admițându-se excepția

neexecutării obligațiilor este respinsă cererea prin care SC E.G. SRL solicită obligarea

beneficiarului SC M.H.T.I. SRL la plata prețului prestaților, iar conform dispozitivului

deciziei nr. 2573/28 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3515/89/2006, Înalta

Curte de Casație și Justiție stabilind irevocabil ca SC E.G. SRL și-a

îndeplinit obligațiile contractuale, dispune respingerea cererii SC M.H.T.I. SRL

de a i se restitui suma de 45980,13 RON, plătiți către SC E.G. SRL, în baza

contractului de consultanță.

În acest sens, revizuentaconsideră că

la pronunțarea deciziei nr. 3802/10 noiembrie 2010, în Dosarul nr. 861/89/2007,

Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat principiul autorității de lucru

judecat.

Înalta Curte, în temeiul art. 326

alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare

excepția inadmisibilității revizuirii și a reținut

:

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea

este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege. Fiind, deci, o cale

de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată pentru

alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție

a unor probleme de fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu

ocazia rezolvării litigiului în fond.

Acest aspect a fost corect reținut de instanța

de recurs, în sensul că excepția autorității de lucru judecat a fost examinată de

instanța de fond care s-a pronunțat asupra acesteia, respingând-o, motivat de faptul

că între cele două cauze neexistând identitate de obiect nu operează excepția autorității

de lucru judecat.

Astfel, dacă prin cea de-a doua

hotărâre s-a respins excepția prevăzută de art. 1201 C. civ., partea nu mai poate

reitera pe calea revizuirii aceeași excepție, deoarece se opune puterea de lucru

judecat din cea de-a doua hotărâre în care s-a dat o rezolvare acestei

excepții.

Instanța competentă să se pronunțe asupra

revizuirii întemeiate pe dispozițiile ari. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu exercită

un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii,

ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului

puterii de lucru judecat, iar în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

În

acest context, Înalta Curte ca instanță de revizuire, stabilește

că prin obiectul său cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., astfel că va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de SC E.G. SRL Vaslui împotriva deciziei nr. 3802 din 10 noiembrie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2011.