ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1862/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 iunie 2006 reclamanta SC C.F.M. SA Iași cheamă în judecată pe pârâta SC N.C. SA Iași solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.387.643,61 lei cu titlu de preț neachitat, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 46/COM din 14 martie 2008 Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, admite în parte acțiunea reclamantei, obligă pe pârâtă la plata sumei de 1.457.658,62 lei cu titlu de diferență de preț neachitată și respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere ca nefondată, cu 52.072,95 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând că prețul pentru obiectiv nu a fost plătit integral, că prețul lucrărilor angajate fiind plătit din fonduri S.A.P.A.R.D.

reclamanta nu poate percepe TVA, precum și că prin acțiunea introductivă reclamanta a cerut doar achitarea diferenței de preț datorată de pârâtă și nu și plata penalităților de întârziere. Prin decizia nr. 51 din 26 septembrie 2008 Curtea de Apel Iași, secția comercială, respinge apelurile declarate de părți împotriva sentinței primei instanțe, reținând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 referitoare la scutirea de TVA în ipoteza prețului plătit din fonduri S.A.P.A.R.D., că plata penalităților de întârziere nu a fost cerută de reclamantă prin acțiune sau o completare la aceasta, nefiind de reținut solicitarea formulată prin obiectivele expertizei contabile întrucât aceasta nu îndeplinește condițiile art. 112 C. proc.

civ., că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ. privind cheltuielile de judecată cerute, precum și că cerințele art. 7201 C. proc. civ. au fost îndeplinite prin convocarea la conciliere, că pârâta apelantă nu a formulat obiecțiuni la suplimentul raportului de expertiză, ceea ce semnifică acceptarea acestuia și prin necontestare, în condițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., a concluziilor formulate cu privire la contravaloarea lucrărilor efectuate la obiective. Împotriva deciziei de mai sus ambele părți declară recurs. Prin recursul său recurenta reclamantă solicită, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate și a încheierii de ședință din 30 iunie 2008 prin care instanța de apel unește cu fondul excepția netimbrării apelului de către pârâta - apelantă și, pe cale de consecință, anularea apelului promovat de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată. Recurenta - reclamantă critică instanța de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. și ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aceasta neexaminând excepția netimbrării apelului de către pârâta - apelantă, ridicată de reclamanta - intimată, ci unind-o, în mod eronat, cu fondul pentru ca apoi, ignorând declarația expresă a pârâtei că nu înțelege să-și timbreze apelul, să-l respingă ca nefondat.

Reluând criticile din apel, recurenta - reclamantă reproșează instanței de control judiciar greșita aplicare a prevederilor art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 prin neobligarea pârâtei și la plata TVA aferentă prețului neachitat, precum și a prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. – care nu au caracter imperativ – prin neobligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente cerute prin obiectivele propuse pentru expertiza contabilă, încuviințată de instanță și la care pârâta nu s-a opus, criticând și modul de calcul al cheltuielilor de judecată acordate la fond și confirmate de instanța de apel. Cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului său și casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru administrarea de noi probe, sau desființarea deciziei atacate și a sentinței primei instanțe și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei. În fundamentarea recursului său recurenta-pârâtă critică instanța, în esență, pentru a fi luat în considerare un raport de expertiză cu erori și inexactități, bazat pe supoziții și nu pe documente precum situații de lucrări acceptate la plată, raport întocmit cu ignorarea participării la realizarea tronsoanelor de drumuri în cauză și a altor societăți comerciale.

La data de 26 martie 2009 recurenta - pârâtă formulează precizări la motivele de recurs criticând instanțe de apel pentru a fi pronunțat o hotărâre cu o motivare superficială și neconvingătoare, fără analiza întregului probatoriu administrat în cauză, precum și pentru ignorarea faptului că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile contractuale spre a fi obligată pârâta la plata unei sume de bani cu titlu de diferență de preț neachitat. Prin întâmpinările depuse la dosar părțile solicită fiecare respingerea recursului celeilalte părți ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Cât privește recursul reclamantei se constată că sunt întemeiate criticile vizând netimbrarea apelului.

În acest sens, din actele dosarului rezultă că declarația de apel formulată de pârâta apelantă nu este însoțită de dovada achitării anticipate a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și celor ale art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1996 privind timbrul judiciar, dar că pârâta - apelantă a fost citată pentru termenul din 30 iunie 2008 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 8.881,55 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, obligație căreia apelanta nu i-a dat curs, atitudine față de care, la termenul menționat, reclamanta a invocat excepția netimbrării apelului, excepție neexaminată de instanță, ci - eronat - unită cu fondul, instanța încălcând astfel dispozițiile art. 137 C. proc.

civ. Mai mult, deși la termenul de dezbatere în fond a apelului pârâta declară că nu înțelege să-și timbreze apelul, solicitând instanței ca acesta să fie considerat ca întâmpinare, instanța dă cuvântul pe fondul apelului și, prin decizia pronunțată respinge și apelul respectivei părți împotriva sentinței primei instanțe, încălcând astfel dispozițiile imperative ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1996. Astfel fiind, cu aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul recurentei - reclamante urmează a fi admis, iar decizia recurată urmează a fi modificată în parte, în sensul că urmează a fi anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe.

Cât privesc celelalte critici avansate de recurenta - reclamantă vizând respingerea de către instanța de control judiciar a apelului său împotriva sentinței primei instanțe acestea urmează a nu fi primite față de faptul că instanța criticată a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 referitoare la neaplicarea TVA la sumele plătite cu titlu de preț din fonduri S.A.P.A.R.D., ca și a dispozițiilor art. 112 C. proc. civ. în raport de nesolicitarea penalităților prin cererea introductivă ci prin obiectivele formulate pentru expertiza contabilă administrată în cauză, solicitarea necăzând sub incidența dispozițiilor art. 132 alin. (2) C. proc. civ., cum greșit susține recurenta, întrucât aceasta nu reprezintă o modificare a câtimii obiectului cererii ci un nou capăt de cerere.

Cu privire la recursul pârâtei urmează ca acesta să fie examinat numai prin prisma criticilor formulate în declarația de recurs, urmând a nu fi cercetate cele formulate prin precizările depuse la 26 martie 2009, acestea fiind depuse cu încălcarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., motivele invocate prin menționatele precizări nefiind de ordine publică pentru a putea atrage aplicarea prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Examinând criticile formulate prin declarația de recurs, depusă în termen, se constată că acestea vizează, în fond, nu motive de nelegalitate, ci motive de netemeinicie referitoare la caracterul superficial al raportului expertizei administrate în cauză, ca și al suplimentului la respectivul raport, luat în considerare de instanța de apel criticată care confirmă soluția instanței de fond bazată pe respectivul raport, aspect ce nu poate fi examinat în recurs, față de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc.

civ. Adăugând celor de mai sus faptul că apelul aceleiași părți împotriva sentinței de fond nu a fost timbrat, deși, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 pârâtei i s-a comunicat prin citație cuantumul taxei de timbru și al timbrului judiciar datorat, pârâta refuzând, de altfel, expres îndeplinirea obligației de timbrare a apelului, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei pârâte împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins. Astfel fiind, pârâta intimată fiind căzută în pretenții față de admiterea recursului recurentei - reclamante, cu aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ. intimata - pârâtă urmează a fi obligată să plătească recurentei - reclamante suma de 455 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C.F.M. SA Iași împotriva deciziei nr. 51 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială. Modifică în parte decizia recurată în sensul că anulează ca netimbrat apelul pârâtei SC N.C. SA. Menține restul dispozițiilor deciziei. Respinge recursul declarat de pârâta SC N.C. SA Iași împotriva aceleiași decizii ca nefondat. Obligă intimata - pârâtă SC N.C. SA Iași la 455 lei cheltuieli de judecată către recurenta - reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.