ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1862/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30 iunie 2006

reclamanta SC C.F.M. SA Iași cheamă în judecată pe pârâta SC N.C. SA Iași

solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de

3.387.643,61 lei cu titlu de preț neachitat, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr.

46/COM din 14 martie 2008 Tribunalul Iași, secția comercială și contencios

administrativ, admite în parte acțiunea reclamantei, obligă pe pârâtă la plata

sumei de 1.457.658,62 lei cu titlu de diferență de preț neachitată și respinge

cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere

ca nefondată, cu 52.072,95 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând

că prețul pentru obiectiv nu a fost plătit integral, că prețul lucrărilor

angajate fiind plătit din fonduri S.A.P.A.R.D. reclamanta nu poate percepe TVA,

precum și că prin acțiunea introductivă reclamanta a cerut doar achitarea

diferenței de preț datorată de pârâtă și nu și plata penalităților de

întârziere.

Prin decizia nr. 51 din 26

septembrie 2008 Curtea de Apel Iași, secția comercială, respinge apelurile

declarate de părți împotriva sentinței primei instanțe, reținând că instanța de

fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 143 alin. (1) lit. l) din

Legea nr. 571/2003 referitoare la scutirea de TVA în ipoteza prețului plătit

din fonduri S.A.P.A.R.D., că plata penalităților de întârziere nu a fost cerută

de reclamantă prin acțiune sau o completare la aceasta, nefiind de reținut

solicitarea formulată prin obiectivele expertizei contabile întrucât aceasta nu

îndeplinește condițiile art. 112 C. proc. civ., că instanța de fond a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ. privind cheltuielile de

judecată cerute, precum și că cerințele art. 7201 C. proc. civ. au fost

îndeplinite prin convocarea la conciliere, că pârâta apelantă nu a formulat

obiecțiuni la suplimentul raportului de expertiză, ceea ce semnifică acceptarea

acestuia și prin necontestare, în condițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ.,

a concluziilor formulate cu privire la contravaloarea lucrărilor efectuate la

obiective.

Împotriva deciziei de mai

sus ambele părți declară recurs.

Prin recursul său recurenta

reclamantă solicită, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei

recurate și a încheierii de ședință din 30 iunie 2008 prin care instanța de

apel unește cu fondul excepția netimbrării apelului de către pârâta - apelantă

și, pe cale de consecință, anularea apelului promovat de pârâtă împotriva

sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată. Recurenta - reclamantă

critică instanța de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 137 C.

proc. civ. și ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru, aceasta neexaminând excepția netimbrării apelului de către pârâta - apelantă,

ridicată de reclamanta - intimată, ci unind-o, în mod eronat, cu fondul pentru

ca apoi, ignorând declarația expresă a pârâtei că nu înțelege să-și timbreze

apelul, să-l respingă ca nefondat. Reluând criticile din apel, recurenta - reclamantă

reproșează instanței de control judiciar greșita aplicare a prevederilor art. 143

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 prin neobligarea pârâtei și la plata

TVA aferentă prețului neachitat, precum și a prevederilor art. 132 alin. (1) C.

proc. civ. – care nu au caracter imperativ – prin neobligarea pârâtei la plata

penalităților de întârziere aferente cerute prin obiectivele propuse pentru

expertiza contabilă, încuviințată de instanță și la care pârâta nu s-a opus,

criticând și modul de calcul al cheltuielilor de judecată acordate la fond și

confirmate de instanța de apel.

Cu invocarea motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. recurenta - pârâtă solicită

admiterea recursului său și casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru administrarea de noi probe,

sau desființarea deciziei atacate și a sentinței primei instanțe și, pe fondul

cauzei, respingerea acțiunii reclamantei. În fundamentarea recursului său

recurenta-pârâtă critică instanța, în esență, pentru a fi luat în considerare

un raport de expertiză cu erori și inexactități, bazat pe supoziții și nu pe

documente precum situații de lucrări acceptate la plată, raport întocmit cu

ignorarea participării la realizarea tronsoanelor de drumuri în cauză și a

altor societăți comerciale.

La data de 26 martie 2009

recurenta - pârâtă formulează precizări la motivele de recurs criticând

instanțe de apel pentru a fi pronunțat o hotărâre cu o motivare superficială și

neconvingătoare, fără analiza întregului probatoriu administrat în cauză,

precum și pentru ignorarea faptului că în cauză nu sunt întrunite elementele

răspunderii civile contractuale spre a fi obligată pârâta la plata unei sume de

bani cu titlu de diferență de preț neachitat.

Prin întâmpinările depuse la

dosar părțile solicită fiecare respingerea recursului celeilalte părți ca

nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Cât privește recursul

reclamantei se constată că sunt întemeiate criticile vizând netimbrarea

apelului.

În acest sens, din actele

dosarului rezultă că declarația de apel formulată de pârâta apelantă nu este

însoțită de dovada achitării anticipate a taxei judiciare de timbru și a

timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și celor ale art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1996

privind timbrul judiciar, dar că pârâta - apelantă a fost citată pentru

termenul din 30 iunie 2008 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în

cuantum de 8.881,55 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, obligație

căreia apelanta nu i-a dat curs, atitudine față de care, la termenul menționat,

reclamanta a invocat excepția netimbrării apelului, excepție neexaminată de

instanță, ci - eronat - unită cu fondul, instanța încălcând astfel dispozițiile

art. 137 C. proc. civ. Mai mult, deși la termenul de dezbatere în fond a

apelului pârâta declară că nu înțelege să-și timbreze apelul, solicitând

instanței ca acesta să fie considerat ca întâmpinare, instanța dă cuvântul pe

fondul apelului și, prin decizia pronunțată respinge și apelul respectivei

părți împotriva sentinței primei instanțe, încălcând astfel dispozițiile

imperative ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2)

din O.G. nr. 32/1996.

Astfel fiind, cu aplicarea art.

312 alin. (3) C. proc. civ., recursul recurentei - reclamante urmează a fi

admis, iar decizia recurată urmează a fi modificată în parte, în sensul că

urmează a fi anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

primei instanțe.

Cât privesc celelalte

critici avansate de recurenta - reclamantă vizând respingerea de către instanța

de control judiciar a apelului său împotriva sentinței primei instanțe acestea

urmează a nu fi primite față de faptul că instanța criticată a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003

referitoare la neaplicarea TVA la sumele plătite cu titlu de preț din fonduri S.A.P.A.R.D.,

ca și a dispozițiilor art. 112 C. proc. civ. în raport de nesolicitarea

penalităților prin cererea introductivă ci prin obiectivele formulate pentru

expertiza contabilă administrată în cauză, solicitarea necăzând sub incidența

dispozițiilor art. 132 alin. (2) C. proc. civ., cum greșit susține recurenta,

întrucât aceasta nu reprezintă o modificare a câtimii obiectului cererii ci un

nou capăt de cerere.

Cu privire la recursul

pârâtei urmează ca acesta să fie examinat numai prin prisma criticilor

formulate în declarația de recurs, urmând a nu fi cercetate cele formulate prin

precizările depuse la 26 martie 2009, acestea fiind depuse cu încălcarea termenului

prevăzut de art. 301 C. proc. civ., motivele invocate prin menționatele

precizări nefiind de ordine publică pentru a putea atrage aplicarea

prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând criticile

formulate prin declarația de recurs, depusă în termen, se constată că acestea

vizează, în fond, nu motive de nelegalitate, ci motive de netemeinicie

referitoare la caracterul superficial al raportului expertizei administrate în

cauză, ca și al suplimentului la respectivul raport, luat în considerare de

instanța de apel criticată care confirmă soluția instanței de fond bazată pe

respectivul raport, aspect ce nu poate fi examinat în recurs, față de

dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Adăugând celor de mai sus

faptul că apelul aceleiași părți împotriva sentinței de fond nu a fost timbrat,

deși, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 pârâtei i s-a comunicat

prin citație cuantumul taxei de timbru și al timbrului judiciar datorat, pârâta

refuzând, de altfel, expres îndeplinirea obligației de timbrare a apelului, cu

aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei

pârâte împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins.

Astfel fiind, pârâta

intimată fiind căzută în pretenții față de admiterea recursului recurentei - reclamante,

cu aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ. intimata - pârâtă urmează a fi

obligată să plătească recurentei - reclamante suma de 455 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C.F.M. SA Iași împotriva deciziei nr. 51 din 26 septembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială.

Modifică în parte decizia

recurată în sensul că anulează ca netimbrat apelul pârâtei SC N.C. SA.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC N.C. SA Iași împotriva aceleiași decizii ca nefondat.

Obligă intimata - pârâtă SC

N.C. SA Iași la 455 lei cheltuieli de judecată către recurenta - reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2009.