ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2008

Asupra recursului

de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12

iunie 2007 pe rolul Curții

de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și

fiscal,

reclamanta S.V.M. a solicitat pârâtei C.

J.P.C. anularea Hotărârii nr. 21217

din data de

16 mai 2007 cu consecința

obligării acesteia la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că s-a născut în perioada în care mama sa, V.S., născută B., era

refugiată din Târgu-Mureș la Sânpaul, datorită

persecuțiilor etnice.

A mai arătat reclamanta că a fost

înfiată în anul 1957 de

S.A., pentru a

stopa efectele statutului de condamnat politic

al tatălui său asupra sa,

eliberându-i-se în acest sens un nou

certificat

de naștere pe numele S.V.M.

Prin

sentința civilă nr. 410 din data de 17 septembrie Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și

fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamanta S.V.M., a dispus anularea Hotărârii nr. 21217 din data

de 16 mai

2007 emisă de C.J.P.C.,

a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată în

perioada

6 septembrie 1940 -

6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea

nr. 189/2000 cu

modificările ulterioare.

Pentru a

pronunța această soluție, Instanța a reținut că prin

dispozițiile Legii nr. 189/2000 legiuitorul a

urmărit acordarea unor

drepturi

compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele

sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor

din motive etnice,

cum este și cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții s-au refugiat ori au fost strămutați.

Împotriva

sentinței civile nr. 410 din data de 17 septembrie a

Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta - pârâtă C.

J.P.C. arătând că Instanța de Fond a interpretat

greșit legea, deoarece dacă legiuitorul ar fi

dorit să beneficieze de

drepturile prevăzute de Legea 189/2000 și copiii

născuți în

perioada refugiului, ar fi

stabilit în mod expres acest lucru.

Se mai

susține în motivele de recurs că, pentru ca o persoană să dobândească calitatea

de refugiat, în sensul actelor normative

menționate, Legea

189/2000 si H.G. 127/2002, este necesar ca datorită persecuțiilor etnice la

care a fost supusă, să-și schimbe

domiciliul

în altă localitate. Or în cauza de față, din actele depuse la dosar nu reiese

faptul că reclamanta și-a schimbat domiciliul,

fiind născută în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat

anterior nașterii în această localitate.

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările

dosarului,

cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C.

proc. civ.

, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va

arăta în continuare.

În

conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.

nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România

cu începere de la

6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de

prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din

conținutul și interpretarea textului de lege menționat,

rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din

motive

etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face distincție între persoanele care au

fost efectiv strămutate ori

expulzate

în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să

se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive

etnice, fie în mod direct, fie în

mod implicit, cum sunt

și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al

căror statut

l-au dobândit.

Probele existente

la dosar, respectiv declarațiile autentificate

ale

martorilor N.S. si R.L., certificatul

comunal

emis de Primăria com. Iernut mamei reclamantei, extrasul din Registru stării

civile pentru cei născuți în

anul 1943 precum și actele de stare civilă

ale reclamantei - certificat de naștere și de căsătorie - atestă cu caracter

unitar

împrejurarea că S.V.M. s-a născut în

perioada de

refugiu a mamei sale care

urmare a persecuțiilor etnice instituite în

localitatea de domiciliu s-a refugiat într-o alta localitate.

Față de

cele expuse mai sus, în mod corect Instanța de Fond a

obligat

pârâta C.J.P.C. la recunoașterea calității de

refugiat

a reclamantei pentru perioada 19 decembrie 1943 - 06 martie 1945 și la

acordarea

drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea

189/2000, cu modificările ulterioare, cu începere de la data de 01 februarie

2007.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte apreciază că soluția

și motivarea

primei Instanțe sunt în afară de orice critică și exprimă

un mod corect de înțelegere a legii în resorturile

și finalitatea sa,

astfel încât,

urmează a respinge recursul ca nefondat.

În baza

art. 312 din C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P.C.,

împotriva

sentinței civile nr. 410 din 17 septembrie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.