ÎCCJ, decizie (scj.ro #83221)

. Puterea de lucru judecat Condiții de admisibilitate în raport de dispozițiile art.1201 Cod civil Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate (art.1201 Cod civil). Și în primul litigiu și în cel de-al doilea, părțile s-au judecat la tribunalul arbitral competent potrivit legii, în baza aceleiași clauze compromisorii. Ca și în primul litigiu, finalizat prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția comercială nr.3556/10 noiembrie 2006, calitate de reclamantă în acțiunea în anulare a avut SC A.M.G. SA, aceasta și într-un caz și în celălalt, având și calitatea de recurentă – pârâtă și respectiv intimată fiind tot SC D.T.C.

SRL. Din verificarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.3556 din 10 noiembrie 2006 se constată că obiectul acțiunii în anulare în primul litigiu ca și criticile din recurs antamează aceleași probleme de drept, și care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia menționată. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.735 din 22 februarie 2008) I. Prin sentința nr.11/F din 7 septembrie 2007, Curtea de Apel Galați – Secția comercială, maritimă și fluvială, a respins ca nefondată acțiunea în anulare formulată de reclamanta M.S. SA (A.M. SA) în contradictor cu pârâta SC D.T.C. SRL Galați având ca obiect anularea hotărârii arbitrale nr.46 din 9 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, urmare a respingerii excepției nulității acțiunii invocată de pârâta SC D.T.

SRL Galați prin lichidator judiciar R.C. SRL (SPPI R.) București. S-a respins, de asemenea cererea formulată de reclamantă cu privire la suspendarea executării hotărârii arbitrale până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare împotriva acesteia. II. În contra sentinței a declarat recurs reclamanta SC A.M.G. III. Intimata SC D.T.C. SRL a invocat la termenul din 12 februarie 2008 excepțiile inadmisibilității recursului și puterii de lucru judecat. 2. Cu privire la cea de a doua excepție a susținut că, în temeiul art.166 Cod civil operează puterea de lucru judecat, existând tripla identitate de părți, obiect, și cauză conform art.1201 Cod civil în raport de decizia 3556/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat tot de SC A.M.

împotriva sentinței nr.1/F/2006 a Curții de Apel Galați. Litigiul s-a purtat între aceleași părți, cu privire la același contract de transport – prestări servicii, diferind numai perioada de executare a lui. Înalta Curte va admite excepția puterii de lucru judecat, reținând ca îndeplinite condițiile art.1201 Cod civil și va respingem pe cale de consecință, recursul. Potrivit art.166 Cod procedură civilă excepția puterii de lucru judecat se poate ridica de părți sau de judecător chiar înaintea instanțelor de recurs, aceasta fiind o excepție absolută și dirimantă. Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate (art.1201 Cod civil).

Părțile din prezentul litigiu se judecă cu privire la executarea unui contract – contractul de prestări – servicii de transport materii prime pe care l-au încheiat la 1 iunie 2000, completat în același an prin act adițional și nota de negociere și cu privire la care au mai avut un litigiu anterior, elementul de diferență constituindu-l perioada pentru care și într-un caz și în celălalt s-au solicitat despăgubiri civile pentru neexecutare. Și în primul litigiu și în cel de-al doilea, părțile s-au judecat la tribunalul arbitral competent potrivit legii, în baza aceleiași clauze compromisorii. Acțiunea în anulare pe care pârâta arbitrală a formulat-o reprezintă conform art.366 1 Cod procedură civilă introdus prin Legea nr.219/2005, o acțiune de fond care se judecă în completul prevăzut pentru prima instanță.

Ea nu mai reprezintă, deci, o cale de atac împotriva hotărârii arbitrale, decizia nr.5 din 25 iunie 2001 dată în interesul legii de Curtea Supremă de Justiție fiind caducă sub acest aspect. Ca acțiune de fond, acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale are însă specificul configurat de art.364 Cod procedură civilă în sensul că obiectul ei îl constituie numai motive de nelegalitate limitativ enumerate, și prin care, sub nici un aspect, nu se antamează situația de fapt și fondul litigiului arbitral. Așadar, acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, prin obiectul ei, capătă autonomie și independență procesuală în raport cu acțiunea arbitrală, în mod firesc, de vreme ce părțile au optat, convențional, pentru justiția privată.

Ca și în primul litigiu, finalizat prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția comercială nr.3556/10 noiembrie 2006, calitate de reclamantă în acțiunea în anulare a avut SC A.M. SA, aceasta și într-un caz și în celălalt, având și calitatea de recurentă – pârâtă și respectiv intimată fiind tot SC D.T.C. SRL. Din verificarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.3556 din 10 noiembrie 2006 se constată că obiectul acțiunii în anulare în primul litigiu ca și criticile din recurs antamează aceleași probleme de drept, și care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia menționată.

Astfel, problemele privind necompetența generală a arbitrajului, caducitatea clauzei arbitrale, lipsa calității procesuale active, lipsa capacității civile, excepția prescripției prin raportare la art.954(1) Cod comercial și Decretul nr.167/1958, care s-au încadrat din punct de vedere al art.364 Cod procedură civilă în obiectul acțiunii în anulare, au fost irevocabil rezolvate.

Cu privire la decizia nr.2527 din 20 septembrie 2006 pronunțată tot de Înalta Curte de Casație și Justiție dar într-un alt cadru procesual, invocată de recurentă și prin care s-au rezolvat în parte probleme de drept identice în sens contrar deciziei nr.3556/10 mai 2006 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reținută cu autoritate de lucru judecat, se constată că, pe de o parte, recursul a fost soluționat pe excepția puterii de lucru judecat care se bucură de o reglementare legală, atât din punct de vedere substanțial cât și procesual, iar pe de altă parte, potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.303/2004 republicată judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, precedentul judiciar nefiind în sistemul nostru de drept izvor de drept decât mediat, cu privire la Hotărârile CEDO, conform art.20 din Constituție.