ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2520/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2520/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin contestația în anulare
formulată la 7 noiembrie 2000, SC S.T. SRL cu sediul în Galați a solicitat
anularea deciziei Curții Supreme de Justiție, secția comercială, cu nr. 4602
din 9 decembrie 1999, prin care s-a admis recursul introdus de recurenta-pârâtă
SC M.E. SA Galați.
Contestatoarea a indicat, ca temei
legal al contestației, dispozițiile art. 317 - 321 C. proc. civ., invocând 5
motive dezvoltate în cererea sa.
Contestația formulată este
nefondată, nici unul din motive nu se încadrează în condițiile prevăzute de dispozițiile
legale mai sus arătate.
Condițiile de admisibilitate ale
contestației în anulare de drept comun, prevăzute de art. 317 C. proc. civ., se
referă la lipsa de procedură în momentul în care s-a judecat recursul și la
încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competența materială.
Acestea nu sunt întrunite în cauză.
Recursul a fost declarat de SC M.E.
SA și a fost admis, dispunându-se casarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel
Galați, a fost schimbată sentința Tribunalului Galați, în sensul respingerii
acțiunii reclamantei-contestatoare ca neîntemeiată.
Contestatoarea SC S.T. SA, în cauză,
a avut calitatea de intimată la judecarea recursului, astfel încât dispozițiile
art. 317 al.2 C. proc. civ. nu sunt aplicabile.
Susținerea contestatoarei, că
acțiunea a fost soluționată ca o cauză civilă, urmează a fi înlăturată ca
nefondată.
Cauza fiind de natură comercială a
fost soluționată de secțiile comerciale în toate fazele procesuale, cu
respectarea dispozițiilor privitoare la competența materială și teritorială,
imperativ reglementate.
Contestația în anulare specială,
prevăzută de art. 318 C. proc. civ., se referă la erori materiale în legătură
cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință
darea unor soluții greșite, nu la greșeli de judecată, precum și cele
referitoare la omisiunea instanței de a cerceta vreun motiv de casare.
Asemenea dispoziții nu sunt
îndeplinite, de altfel, nici unul din aceste motive nu au fost dezvoltate de
către contestatoare.
Problemele invocate, privind
legalitatea și funcționalității contractului, a transformării acestuia din
contract de locație de gestiune în contract de leasing cu clauză irevocabilă de
vânzare, a exprimării voinței și a consimțământului în contracte, a lipsei
capacității procesuale active a recurentului SC M.E. SA, nu constituie greșeli
materiale vizate de text, ci apărări de fond invocate de parte, implicit
analizarea probelor, probe asupra cărora instanța de recurs s-a pronunțat,
astfel că acestea nu mai pot fi reanalizate.
Din cuprinsul deciziei contestate
rezultă că au fost analizate toate motivele de recurs invocate de parte,
instanța argumentând soluția pronunțată pe fiecare motiv de recurs.
Astfel fiind, în raport cu
considerentele arătate, se apreciază, ca nefondată, contestația în anulare pe
care o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anularea deciziei nr. 4602 din 9 decembrie
1999 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, formulată de SC S.T. SA
Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 8 mai 2003.