ÎCCJ, Decizia nr. 255/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 septembrie 2002, SC P.L. SA Brăila a formulat cerere, prin care a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 883/R din 6 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 878/2002, prin care i s-a respins, ca nefondat, recursul declarat, împotriva încheierii Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios administrativ din 14 iunie 2002. În motivarea cererii formulate, SC P.L. SA Brăila a invocat cazurile de revizuire prevăzute în art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc.

civ., referindu-se, în legătură cu ultimul caz invocat, la contrarietatea de soluții existentă între încheierea din 7 februarie 2002, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 139/2002, menținută de Tribunalul Brăila, prin respingerea recursului, și decizia nr. 883/R din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Prin decizia civilă nr. 1100 R din 19 noiembrie 2002, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC P.L. SA Brăila. Prin decizia civilă nr. 70/R din 30 ianuarie 2003, a aceleiași curți de apel, a fost admisă contestația în anulare formulată de SC P.L.

SA Brăila și, desființându-se decizia nr. 1100 R din 19 noiembrie 2002, numai cu privire la soluționarea cererii de revizuire, referitor la temeiul prin care a fost invocat cazul înscris în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a fost declinată competența de soluționare a acestui capăt al cererii în favoarea Curții Supreme de Justiție. Examinând cauza în aceste limite, prin decizia nr. 171 din 20 ianuarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC P.L. SA Brăila, împotriva deciziei nr. 883/R din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

S-a motivat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece, prin încheierea din 7 februarie 2002, pronunțată în dosarul nr. 139/2002 al Judecătoriei Brăila, nu s-a evocat fondul, ci s-a dispus suspendarea judecății în condițiile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 64/1995, astfel că acea încheiere nu poate fi considerată potrivnică deciziei a cărei revizuire s-a cerut și, deci, nu se justifică invocarea cazului de revizuire reglementat în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Revizuienta SC P.L. SA Brăila a declarat recurs, împotriva acestei decizii irevocabile. Recursul nu este admisibil. În conformitate cu dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.

Or, decizia nr. 883/R din 6 septembrie 2002, prin care Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, recursul declarat de SC P.L. SA Brăila, împotriva încheierii din 14 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 2996/2002, fiind irevocabilă (dosarul nr. 878/2002), nu mai era supusă nici unei căi de atac. Pe de altă parte, mai este de reținut că prevederii de la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia, „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul”, nu i se poate da o altă semnificație decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a recursului, s-a înlăturat calea de atac a apelului, în eventualitatea în care hotărârea supusă revizuirii era susceptibilă de a fi atacată și pe această cale.

Ca urmare, prin alin. (2) art. 328 C. proc. civ. nu se derogă de la reglementarea din primul alineat al acestui articol, în care se pretinde că, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în revizuire, trebuie să fie îndeplinită condiția ca însăși hotărârea revizuită să fie supusă unei astfel de căi de atac, întrucât, cererea de revizuire, fiind un litigiu fără existență proprie, nu este susceptibilă de alte grade de jurisdicție decât acelea la care este supusă cererea principală. Așa fiind, se impune a se constata că nici decizia nr. 171 din 20 ianuarie 2004, prin care secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra cererii de revizuire formulate în cauză, nu este supusă recursului, cât timp decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu este atacabilă pe o asemenea cale.

În consecință, rezultând că recursul declarat de revizuienta SC P.L. SA Brăila, împotriva deciziei menționate, nu este admisibil, urmează a se dispune respingerea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuienta SC P.L. SA Brăila, împotriva deciziei nr. 171 din 20 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Pronunțată, în ședință publică, azi, 20 septembrie 2004.