ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1779/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 783 din 6 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția comercială, a fost respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea SC G.G. SA, filiala Brăila, cu sediul în Brăila, împotriva pârâtei SC I. SA Brăila, cu sediul în Brăila. De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de B.P. SA, în faliment, Agenția Brăila cu sediul în Brăila. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că debitoarea SC G.G. SA, filiala Brăila, are de achitat către SC I. SA Brăila o creanță certă, lichidă și exigibilă, constatată prin sentința civilă nr. 659 din 1998, învestită cu formulă executorie, iar creditoarea intervenientă B.P.

SA Brăila, în urma vânzării va putea face opoziție la distribuirea prețului, în baza art. 430 C. proc. civ., deoarece creanța sa este garantată. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 313 din 17 aprilie 2001, a admis apelul debitoarei SC G.G. SA, filiala Brăila, împotriva sentinței civile nr. 783 din 6 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția comercială, în sensul că, schimbând sentința atacată, a admis contestația la executare formulată de debitoarea SC G.G. SA, filiala Brăila, și, în consecință, a anulat procesul-verbal de executare din 12 septembrie 2000, în dosarul de executare nr. 179/2000 al executorului judecătoresc de pe lângă Tribunalul Brăila, și a desființat actele de executare precedente.

De asemenea, a respins, ca tardiv formulat, apelul declarat de intervenienta B.P. SA, în faliment, Agenția Brăila, împotriva aceleiași sentințe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, în mod greșit, instanța de fond a constatat existența contractului de garanție perfectat de debitoare cu intervenienta anterior obținerii titlului executoriu de către intimată, deoarece prevederile art. 430 C. proc. civ. nu au aplicabilitate în speță, intervenienta, în realitate, fiind un creditor privilegiat, aspect invocat de către apelanta debitoare și dovedit cu înscrisuri. Referitor la apelul declarat de intervenientă, se constată că, în raport cu data comunicării hotărârii, 15 decembrie 2000, termenul de 15 zile, prevăzut de art. 284 C. proc.

civ., era împlinit, încât acesta urmează a fi respins ca tardiv. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1985 din 19 martie 2002, a admis recursul declarat de creditoarea SC I. SA Brăila împotriva deciziei nr. 313 din 17 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, și a trimis cauza, spre rejudecarea acestui apel, aceleiași instanțe. Pentru a decide în acest mod, instanța supremă a considerat că, prin contestația la executare formulată de SC G.G. SA, filiala Brăila, s-a solicitat anularea procesului-verbal de executare din 10 iulie 2000 și din 12 septembrie 2000, precum și a actelor de executare ce au fost întocmite în dosarul execuțional 179/2000.

În apelul declarat de creditoare, instanța a dispus anularea unui proces-verbal inexistent din 12 septembrie 2000 și a actelor de executare ce le-au precedat, fără a se menționa care sunt acelea. Admițând apelul și schimbând sentința, în sensul admiterii contestației la executare, instanța nu s-a pronunțat asupra anulării procesului-verbal din 10 iulie 2000, astfel cum s-a solicitat prin cererea introductivă. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 41/A din 2 octombrie 2002, a admis apelul declarat de debitoarea SC G.G. SA, filiala Brăila, împotriva sentinței civile nr. 783 din 6 decembrie 2000 a Tribunalului Brăila, secția comercială, în sensul că admite contestația la executare formulată de debitoarea SC G.G.

SA Brăila și, în consecință, a anulat procesele-verbale de executare din data de 10 iulie 2000 și 18 septembrie 2000, întocmite în dosarul nr. 179/2000 al executorului judecătoresc de pe lângă Tribunalul Brăila, precum și actele precedente de executare. În rejudecare, instanța de apel, analizând întregul material probator administrat în cauză, a constatat că sunt fondate toate criticile formulate de apelantă. Astfel, intimata SC I. SA Brăila are un titlu executoriu, constând în sentința civilă nr. 659/1998, dar bunul pentru care s-a solicitat executarea silită de către aceasta a constituit obiectul contractului de garanție mobiliară nr. 16 din 10 iunie 1997, încheiat de debitoare cu intervenienta, fiind identificat, la art. III, ca fiind „spațiu de depozitare și desfacere situat în Brăila”, ceea ce nici nu s-a contestat de către SC I. SA Brăila.

Pentru acest bun, intervenienta rezulta că a solicitat autorizarea vânzării gajului, cerere ce i-a fost admisă, conform încheierii din data de 18 octombrie 1999 a Tribunalului Brăila, care a rămas definitivă prin respingerea opoziției și apelului debitoarei. Constatând existența contractului de garanție perfectat de debitoare cu intervenienta anterior obținerii titlului executoriu de către intimată, tribunalul în mod eronat a respins contestația la executare a debitoarei, prevederile art. 430 C. proc. civ. neavând aplicabilitate în speță, intervenienta fiind un creditor privilegiat, aspect invocat de către apelanta-debitoare și dovedit cu acte.

Împotriva deciziei civile nr. 41/A din 2 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs creditoarea SC I. SA, cu sediul în Brăila, care a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că situația de fapt, reținută în apel, referitor la existența contractului de garanție mobiliară dintre intervenientă și debitoare a fost încheiat anterior obținerii titlului executoriu de către SC I. SA, nu are relevanță juridică în cauză.

Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, motivat constată că acestea sunt fondate, recursul fiind întemeiat pentru următoarele considerente: Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanța de fond a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, conform contractelor încheiate între ele, răspunderea care se instituie în situația nerespectării clauzelor contractuale, precum și cadrul procesual legal cu normele de drept, aplicabile în speță. Contestatoarea SC G.G.

SA, filiala Brăila, a contestat executarea silită pornită împotriva sa, în temeiul sentinței civile nr. 659 din 16 octombrie 1998, pronunțată de Tribunalul Brăila, hotărâre definitivă și învestită cu formulă executorie, prin care a fost obligată să plătească creditoarei SC I. SA Brăila următoarele sume de bani: 29.950.000 lei cu titlu de cotă de participare, 4.005.445 lei cu titlu de dobânzi și 2.383.435 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În cadrul dosarului de executare silită nr. 179/2000 al executorului judecătoresc de pe lângă Tribunalul Brăila, executorul judecătoresc P.L. a întocmit, la data de 10 iulie 2000, proces-verbal de sechestru asupra unei construcții metalice în suprafață de 120 mp, în vederea valorificării prin licitație publică și a îndestulării creditorului, iar prin procesul-verbal din 18 septembrie 2000, s-au efectuat acte de executare silită în scopul realizării creanței creditoarei SC I. SA Brăila.

Asupra aceleiași construcții metalice, creditoarea intervenientă B.P. SA, în faliment, Agenția Brăila, în temeiul art. 49 alin. (1) C. proc. civ. a invocat că are un drept de privilegiu, conform contractului de garanție mobiliară nr. 16 din 10 iunie 1997, transcris sub nr. 487 din 16 iunie 1997 de către Judecătoria Brăila, învestit cu formulă executorie. Conform dispozițiilor art. 564 C. proc. civ., dacă exista creditori, asupra bunului vândut au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi de preferință conservate, în condițiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanțele vor fi plătite înaintea celorlalte creanțe prevăzute de art. 563 alin. (1) lit. d). În acest context expus, se impune respingerea, ca nefondată, a contestației la executare formulată de contestatoarea SC G.G.

SA, filiala Brăila, deoarece creanța pe care o are de achitat față de creditoarea SC I. SA Brăila este o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform titlului executor, sentința civilă nr. 659/1998, iar creditoarea-intervenientă are, la rândul său, o creanță garantată. Pentru aceste considerente, urmează a admite, ca întemeiat, recursul promovat de creditoarea SC I. SA Brăila și a modifica decizia civilă nr. 42/A din 2 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de SC G.G. SA, filiala Brăila, împotriva sentinței civile nr. 783 din 6 decembrie 2000 a Tribunalului Brăila, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de creditoarea SC I. SA Brăila. Modifică decizia nr. 41 A din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, și respinge apelul SC G.G. SA, filiala Brăila, declarat împotriva sentinței civile nr. 783 din 6 decembrie 2000 a Tribunalului Brăila, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 martie 2003.