ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1263/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 639 din 17 septembrie 1999, Tribunalul Brăila a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.B.I.E. SRL Brăila în contradictoriu cu pârâții SC P. SA Focșani în calitate de debitoare și F.M. și D.I. în calitate de fidejusori, a admis cererea reconvențională a pârâtei debitoare și a constatat nul contractul de vânzare cumpărare din 2 septembrie 1998. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 2 septembrie 1998, reclamanta în calitate de vânzător, pârâta SC P. SA în calitate de cumpărător, pârâții persoane fizice în calitate de fidejusori, însă acesta a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 2 C. civ.

în sensul că semnarea convenției de către cumpărătoare nu a fost făcută de către reprezentantul legal al societății, S.N. singurul în măsură să angajeze răspunderea față de terți. Cum obligația principală nu este validă, nici fidejusiunea nu poate exista potrivit art. 1653 C. civ. Acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, în sensul că au fost acordate cheltuieli de judecată în cuantum de 4.729.800 lei, reținându-se că pârâta este în culpă, fiind pusă în întârziere prin notificare. Împotriva sentinței de fond au declarat apel reclamanta SC C.B.I.E. SRL Brăila și pârâta SC P. SA Focșani. Prin decizia nr. 154/ A din 2 martie 2000, Curtea de Apel Galați, secția comercială și contencios administrativ a anulat ca nemotivat apelul pârâtei SC P. SA Focșani, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința atacată și, în rejudecare, a admis în parte acțiunea reclamantei și a respins ca nefondată cererea reconvențională.

Prin aceeași decizie, pârâta SC P. SA Focșani a fost obligată la plata sumei de 887.802.505 lei cu titlu de penalități de întârziere, în solidar cu fidejusorii F.M. și D.I. Pârâții au fost obligați în solidar și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 21.638.458 lei în prima instanță și suma de 11.046.533 lei efectuate în apel. Instanța de apel a reținut cu privire la apelul pârâtei SC P. SA Focșani că acesta nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 288 1 C. proc. civ. modificat prin O.G. nr. 14/1998, respectiv în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii. Cu privire la apelul reclamantei SC C.B.I.E.

SRL Brăila, instanța de apel a analizat criticile aduse sentinței ce vizau greșita apreciere a probelor administrate și greșita stabilire a situației de fapt, și a reținut că, pretențiile reclamantei în sumă de 1.343.349.787 lei decurg din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanta și societatea pârâtă, contractul fiind semnat în calitate de fidejusori de către directorul economic al societății pârâte F.M. și directorul tehnic al aceleiași societăți D.I. Se reține că, prin plățile deja efectuate în virtutea contractului și față de compensările ce au avut loc între societatea reclamantă și societatea pârâtă, s-a făcut dovada validității convenției. Instanța de apel a apreciat că cei doi fidejusori aveau abilitatea de a semna contractele comerciale ale societății, semnăturile acestora însoțind și ordinele de plată necontestate de către pârâtă.

Cum obligația principală din contract s-a constatat a fi validă, instanța de apel apreciază ca nefondată cererea reconvențională, actul încheiat de cei doi fidejusori fiind valid, iar aceștia sunt răspunzători, contractul fiind astfel opozabil pârâtei. Constatând că pârâta a achitat parte din debitul pretins, s-a reținut că, potrivit facturilor fiscale, aceasta urmează să achite diferența de 887.802.505 lei cu titlu de penalități de întârziere. Împotriva deciziei din apel au declarat recurs pârâta SC P. SA Focșani și pârâții persoane fizice D.I. și F.M. Recursul pârâtului D.I. nu a fost motivat, urmând ca instanța să-l constate nul, potrivit dispozițiilor art. 302 1 C. proc. civ. Recursul pârâtei F.M.

și al SC P. SA Focșani. Recurenții invocă motive de nelegalitate și netemeinicie prevăzut de art. 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ., în temeiul cărora solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârilor de fond. În dezvoltarea criticilor aduse, recurenții susțin că, instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) din decretul nr. 31/1954, aducând totodată o interpretare greșită dispozițiilor art. 948 pct. 2 din C. civ. Astfel, se susține că în mod greșit s-a apreciat cu privire la validitatea convenției dintre părți, în condițiile în care aceasta nu a fost semnată de reprezentantul legal al societății, semnăturile celor doi directori neputând angaja societatea în relațiile cu terții.

Mai mult, chiar și S.N. în calitate de director general și președinte al consiliului de administrație poate reprezenta societatea în relațiile cu terții în limitele conferite de mandatul adunării generale a acționarilor, potrivit art. 18 din statutul societății. În mod greșit instanța de apel a apreciat că primirea produselor și plata prețului ar reprezenta o achiesare la prevederile contractului cu toate clauzele sale. În opinia recurenților, contractul este nul față de lipsa calității de reprezentant al semnatarilor acestora, iar cum obligația principală este nulă, nu subzistă nici obligația asumată de fidejusori. Cu privire la recursul declarat de pârâta SC P. SA Focșani, în acest ciclu procesual prin lichidator judiciar SC C. SRL Focșani, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

Prin decizia atacată, instanța a anulat apelul pârâtei ca nemotivat făcând aplicarea dispozițiilor art. 282 1 C. proc. civ. în vigoare la acea dată. Din dezvoltarea motivelor de recurs, se constată că recurenta nu invocă nici o critică de nelegalitate a deciziei pronunțate, față de soluția privind anularea apelului său, astfel încât instanța nu poate analiza criticile ce vizează fondul cauzei, mai ales că acestea privesc netemeinicia soluției pronunțate ca urmare a admiterii apelului reclamantei. Spre deosebire de calea devolutivă a apelului, în recurs ca și cale de reformare a unei hotărâri, nu pot fi avute în vedere decât aspectele de nelegalitate a deciziei atacate, iar în situația dată, susținerile recurentei nu au fost supuse controlului judiciar în apel.

Așadar, cum recurenta nu indică modul concret în care instanța de apel a încălcat sau greșit a interpretat legea în pronunțarea soluției, iar din dezvoltarea criticilor nu reies motive de ordine publică ce ar urma să fie puse în discuția părților, se constată că recursul astfel formulat, este nefondat. În strânsă legătură cu considerentele arătate și recursul declarat de garanta F.M., este nefondat, având în vedere că această parte nu a declarat apel în cauză. Provocarea controlului judiciar al unei hotărâri este condiționată de exercitarea căilor de atac în condițiile legii, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. ce instituie obligația părților de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege.

În speță, recurenta nu a exercitat calea de atac a apelului pentru a putea provoca un control judiciar al deciziei pronunțate în apel, recursul fiind declarat de către această parte omisso medio. Ori, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul garant D.I., acesta se constată a fi nul pentru următoarele considerente: Potrivit art. 302 1 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Ori, în speță, potrivit înscrisului aflat la dosarul de recurs ce conține simpla declarație de recurs formulată de pârâtul D.I., potrivit aliniatului ultim, se menționează că motivele de recurs vor fi formulate în scris printr-un memoriu separat, însă până la data închiderii dezbaterilor, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație. Constatând că recursul nu a fost motivat și că nu sunt motive de ordine publică ce ar urma să fie puse în discuția părților, instanța urmează a constata nul recursul declarat de garantul D.I., potrivit dispozițiilor art. 302 1 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta SC P. SA Focșani prin lichidator SC C. SRL Brăila și al garantei F.M.

și va constata nul recursul garantului D.I., potrivit dispozițiilor art. 302 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA prin lichidator SC C. SRL împotriva deciziei nr. 154/ A din 2 martie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Respinge ca nefondat recursul declarat de garantul F.M. împotriva aceleiași decizii. Constată nul recursul declarat de garantul D.I. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2006.