ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1263/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 639 din 17

septembrie 1999, Tribunalul Brăila a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC C.B.I.E. SRL Brăila în contradictoriu cu pârâții SC P. SA Focșani

în calitate de debitoare și F.M. și D.I. în calitate de fidejusori, a admis

cererea reconvențională a pârâtei debitoare și a constatat nul contractul de vânzare

cumpărare din 2 septembrie 1998.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, între părți s-a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare din 2 septembrie 1998, reclamanta în calitate de vânzător,

pârâta SC P. SA în calitate de cumpărător, pârâții persoane fizice în calitate

de fidejusori, însă acesta a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 948

pct. 2 C. civ. în sensul că semnarea convenției de către cumpărătoare nu a fost

făcută de către reprezentantul legal al societății, S.N. singurul în măsură să

angajeze răspunderea față de terți. Cum obligația principală nu este validă,

nici fidejusiunea nu poate exista potrivit art. 1653 C. civ.

Acțiunea reclamantei a fost admisă

în parte, în sensul că au fost acordate cheltuieli de judecată în cuantum de

4.729.800 lei, reținându-se că pârâta este în culpă, fiind pusă în întârziere

prin notificare.

Împotriva sentinței de fond au

declarat apel reclamanta SC C.B.I.E. SRL Brăila și pârâta SC P. SA Focșani.

Prin decizia nr. 154/ A din 2 martie

2000, Curtea de Apel Galați, secția comercială și contencios administrativ a

anulat ca nemotivat apelul pârâtei SC P. SA Focșani, a admis apelul

reclamantei, a schimbat sentința atacată și, în rejudecare, a admis în parte acțiunea

reclamantei și a respins ca nefondată cererea reconvențională.

Prin aceeași decizie, pârâta SC P.

SA Focșani a fost obligată la plata sumei de 887.802.505 lei cu titlu de

penalități de întârziere, în solidar cu fidejusorii F.M. și D.I. Pârâții au

fost obligați în solidar și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de

21.638.458 lei în prima instanță și suma de 11.046.533 lei efectuate în apel.

Instanța de apel a reținut cu

privire la apelul pârâtei SC P. SA Focșani că acesta nu a fost motivat în

termenul prevăzut de art. 288

1

C. proc. civ. modificat prin O.G. nr.

14/1998, respectiv în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii.

Cu privire la apelul reclamantei SC C.B.I.E.

SRL Brăila, instanța de apel a analizat criticile aduse sentinței ce vizau

greșita apreciere a probelor administrate și greșita stabilire a situației de

fapt, și a reținut că, pretențiile reclamantei în sumă de 1.343.349.787 lei

decurg din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanta și

societatea pârâtă, contractul fiind semnat în calitate de fidejusori de către

directorul economic al societății pârâte F.M. și directorul tehnic al aceleiași

societăți D.I.

Se reține că, prin plățile deja

efectuate în virtutea contractului și față de compensările ce au avut loc între

societatea reclamantă și societatea pârâtă, s-a făcut dovada validității

convenției.

Instanța de apel a apreciat că cei

doi fidejusori aveau abilitatea de a semna contractele comerciale ale

societății, semnăturile acestora însoțind și ordinele de plată necontestate de

către pârâtă.

Cum obligația principală din

contract s-a constatat a fi validă, instanța de apel apreciază ca nefondată

cererea reconvențională, actul încheiat de cei doi fidejusori fiind valid, iar

aceștia sunt răspunzători, contractul fiind astfel opozabil pârâtei.

Constatând că pârâta a achitat parte

din debitul pretins, s-a reținut că, potrivit facturilor fiscale, aceasta

urmează să achite diferența de 887.802.505 lei cu titlu de penalități de

întârziere.

Împotriva deciziei din apel au

declarat recurs pârâta SC P. SA Focșani și pârâții persoane fizice D.I. și F.M.

Recursul pârâtului D.I. nu a fost motivat,

urmând ca instanța să-l constate nul, potrivit dispozițiilor art. 302

1

C. proc. civ.

Recursul pârâtei F.M. și al SC P. SA

Focșani.

Recurenții invocă motive de

nelegalitate și netemeinicie prevăzut de art. 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ., în

temeiul cărora solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

menținerea hotărârilor de fond.

În dezvoltarea criticilor aduse,

recurenții susțin că, instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea

dispozițiilor art. 35 alin. (2) din decretul nr. 31/1954, aducând totodată o

interpretare greșită dispozițiilor art. 948 pct. 2 din C. civ.

Astfel, se susține că în mod greșit

s-a apreciat cu privire la validitatea convenției dintre părți, în condițiile

în care aceasta nu a fost semnată de reprezentantul legal al societății,

semnăturile celor doi directori neputând angaja societatea în relațiile cu

terții.

Mai mult, chiar și S.N. în calitate

de director general și președinte al consiliului de administrație poate

reprezenta societatea în relațiile cu terții în limitele conferite de mandatul adunării

generale a acționarilor, potrivit art. 18 din statutul societății.

În mod greșit instanța de apel a

apreciat că primirea produselor și plata prețului ar reprezenta o achiesare la

prevederile contractului cu toate clauzele sale.

În opinia recurenților, contractul

este nul față de lipsa calității de reprezentant al semnatarilor acestora, iar

cum obligația principală este nulă, nu subzistă nici obligația asumată de

fidejusori.

Cu privire la recursul declarat de

pârâta SC P. SA Focșani, în acest ciclu procesual prin lichidator judiciar SC C.

SRL Focșani, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

Prin decizia atacată, instanța a

anulat apelul pârâtei ca nemotivat făcând aplicarea dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ. în vigoare la acea dată.

Din dezvoltarea motivelor de recurs,

se constată că recurenta nu invocă nici o critică de nelegalitate a deciziei

pronunțate, față de soluția privind anularea apelului său, astfel încât

instanța nu poate analiza criticile ce vizează fondul cauzei, mai ales că

acestea privesc netemeinicia soluției pronunțate ca urmare a admiterii apelului

reclamantei.

Spre deosebire de calea devolutivă a

apelului, în recurs ca și cale de reformare a unei hotărâri, nu pot fi avute în

vedere decât aspectele de nelegalitate a deciziei atacate, iar în situația

dată, susținerile recurentei nu au fost supuse controlului judiciar în apel.

Așadar, cum recurenta nu indică

modul concret în care instanța de apel a încălcat sau greșit a interpretat

legea în pronunțarea soluției, iar din dezvoltarea criticilor nu reies motive

de ordine publică ce ar urma să fie puse în discuția părților, se constată că

recursul astfel formulat, este nefondat.

În strânsă legătură cu

considerentele arătate și recursul declarat de garanta F.M., este nefondat, având

în vedere că această parte nu a declarat apel în cauză.

Provocarea controlului judiciar al

unei hotărâri este condiționată de exercitarea căilor de atac în condițiile

legii, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. ce instituie obligația

părților de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele

stabilite de lege.

În speță, recurenta nu a exercitat

calea de atac a apelului pentru a putea provoca un control judiciar al deciziei

pronunțate în apel, recursul fiind declarat de către această parte omisso medio.

Ori, recunoașterea unei căi de atac

în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o

încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional

al egalității în fața legii și a autorităților.

În ceea ce privește recursul

declarat de pârâtul garant D.I., acesta se constată a fi nul pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 302

1

pct. 1

lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Ori, în speță, potrivit înscrisului

aflat la dosarul de recurs ce conține simpla declarație de recurs formulată de pârâtul

D.I., potrivit aliniatului ultim, se menționează că motivele de recurs vor fi

formulate în scris printr-un memoriu separat, însă până la data închiderii

dezbaterilor, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație.

Constatând că recursul nu a fost motivat

și că nu sunt motive de ordine publică ce ar urma să fie puse în discuția

părților, instanța urmează a constata nul recursul declarat de garantul D.I.,

potrivit dispozițiilor art. 302

1

pct. 1 lit. c) C. proc. civ.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâta SC P. SA Focșani prin lichidator SC C. SRL Brăila și al

garantei F.M. și va constata nul recursul garantului D.I., potrivit

dispozițiilor art. 302

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC P. SA prin lichidator SC C. SRL împotriva deciziei nr. 154/ A din 2 martie

2000 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de garantul F.M. împotriva aceleiași decizii.

Constată nul recursul declarat de garantul

D.I. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2006.