ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1365/2011

Asupra

contestației în anulare

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1399 din 27 aprilie 2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamanta

SC R. SRL

împotriva deciziei nr. 43/A din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c)

raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei

hotărâri,

SC R. SRL

a formulat contestație în anulare arătând că instanța de recurs a fost în

eroare asupra faptului că recursul nu a fost motivat potrivit legii, existând

dovada că motivele au fost depuse separat, în termen, conform adresei nr.

1733/121/2008 din 26 august 2009, iar împrejurarea că nu au parvenit instanței

nu este culpa acesteia.

Intimata

SC M.S.

SRL

a

formulat întâmpinare la contestația în anulare solicitând respingerea acesteia

cu motivarea că instanța de recurs nu a săvârșit nicio greșeală materială în

sensul art. 318 C. proc. civ., ci a analizat recursul și a concluzionat asupra

aplicării sancțiunii nulității acestuia analizând chiar motivele de recurs

invocate și cu privire la care a reținut, că nu se încadrează în niciunul

dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Analizând contestația

în anulare se găsește nefondată și urmează a fi respinsă.

Prima ipoteză

prevăzută de art. 318 C. proc. civ. se referă la erorile materiale săvârșite de

instanța de recurs în legătură cu procedura de judecată, prin greșeală

materială în sensul textului de mai sus înțelegându-se confundarea sau

ignorarea unor împrejurări esențiale sau a unor date materiale ale dosarului

determinante pentru soluția dată.

În cauză, rezultă din

considerentele hotărârii că cererea de recurs astfel cum a fost motivată a fost

analizată de către instanță, nefiind reală susținerea contestatoarei potrivit

căreia instanța nu ar fi observat această motivare, sancțiunea nulității

aplicată cererii, fiind chiar rezultatul acestei analize, astfel că nu se poate

reține incidența art. 318 C. proc. civ., în realitate contestatoarea solicitând

o rejudecare a excepției nulității cererii de recurs, ceea ce este inadmisibil,

pe această cale.

Așa fiind, în baza

art. 320 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația

în anularea deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție

nr. 1399 din 27 aprilie 2010, formulată de

contestatoarea SC R. SRL

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 martie 2011.