ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1365/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1399 din 27 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC R. SRL împotriva deciziei nr. 43/A din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri, SC R. SRL a formulat contestație în anulare arătând că instanța de recurs a fost în eroare asupra faptului că recursul nu a fost motivat potrivit legii, existând dovada că motivele au fost depuse separat, în termen, conform adresei nr. 1733/121/2008 din 26 august 2009, iar împrejurarea că nu au parvenit instanței nu este culpa acesteia.

Intimata SC M.S. SRL a formulat întâmpinare la contestația în anulare solicitând respingerea acesteia cu motivarea că instanța de recurs nu a săvârșit nicio greșeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ., ci a analizat recursul și a concluzionat asupra aplicării sancțiunii nulității acestuia analizând chiar motivele de recurs invocate și cu privire la care a reținut, că nu se încadrează în niciunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Analizând contestația în anulare se găsește nefondată și urmează a fi respinsă. Prima ipoteză prevăzută de art. 318 C. proc. civ. se referă la erorile materiale săvârșite de instanța de recurs în legătură cu procedura de judecată, prin greșeală materială în sensul textului de mai sus înțelegându-se confundarea sau ignorarea unor împrejurări esențiale sau a unor date materiale ale dosarului determinante pentru soluția dată.

În cauză, rezultă din considerentele hotărârii că cererea de recurs astfel cum a fost motivată a fost analizată de către instanță, nefiind reală susținerea contestatoarei potrivit căreia instanța nu ar fi observat această motivare, sancțiunea nulității aplicată cererii, fiind chiar rezultatul acestei analize, astfel că nu se poate reține incidența art. 318 C. proc. civ., în realitate contestatoarea solicitând o rejudecare a excepției nulității cererii de recurs, ceea ce este inadmisibil, pe această cale. Așa fiind, în baza art. 320 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1399 din 27 aprilie 2010, formulată de contestatoarea SC R. SRL . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2011.