ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1078/2011

Ședința publică

de la 10 martie 2011

Asupra recursului

de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC A.C. SRL prin

lichidator judiciar C.B.D., societate în insolvență a chemat-o în judecată pe SC

R.C. SRL Zalău pentru ca prin hotărârea pe care urma să o pronunțe instanța de

judecată, să o oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 134.521,79 lei

reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere efectuate de antreprenorul

general și prețul materialelor folosite pentru realizarea acestor lucrări,

arătând că între cele două părți s-a perfectat contractul de execuție lucrări

nr. 3718 din 20 septembrie 2008, că în momentul prerecepției reclamanta, în

calitate de beneficiar, a constatat că lucrările de tencuială nu au fost

corespunzător efectuate și nu a semnat situația de lucrări, că pârâta a refuzat

să efectueze remedierile, reclamanta făcând remedierile și finalizând lucrarea

cu antreprenorul general SC D.I.I.E. SRL.

Tribunalul Galați, secția comercială

și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca nefondată, prin sentința

comercială nr. 398 din 25 ianuarie 2010.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că se confirmă susținerea reclamantei potrivit căreia între părți s-a

perfectat contractul cu obiect execuție de tencuieli mecanizare cu mortar de

glet la obiectivul BLUE 4.A + 4.B și că pârâta a fost notificată să remedieze

lucrările evidențiate la prerecepția lucrărilor precum și că la concilierea

părților prin procesul verbal încheiat pârâta a susținut că a realizat

lucrările în discuție, așa cum rezultă din documentele contabile.

De asemenea a reținut instanța că

reclamanta nu a făcut dovada acțiunii conform art. 1169 C. civ. nici cu privire

la refuzul remedierii lucrării și nici referitor la executarea lucrărilor de

către antreprenorul general SC D.I.I.E. SRL.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială prin decizia comercială nr. 76

din 4 octombrie 2010.

Analizând apelul instanța a apreciat

că în mod corect a procedat instanța de fond respingând acțiunea întrucât

faptul că antreprenorul general a înțeles să remedieze lucrările executate

necorespunzător nu justifică promovarea acțiunii introductive deoarece conform

art. 969 C. civ. convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile

contractante.

La data de 17 noiembrie 2010

reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând

modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa

cum a fost formulată, precizând temeiul de drept al recursului, art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ.

A susținut în cererea sa că

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și conform art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. recursul urmează a se admite deoarece din motivarea hotărârii se

constată că instanța de apel nu a înțeles natura juridică a acțiunii promovate

care este o acțiune în regres întemeiată pe contractul perfectat între părți și

prin care se dorește recuperarea de la executantul lucrărilor, a contravalorii

lucrărilor de remediere efectuate de antreprenorul general, fiind normal ca

persoana vinovată de producerea prejudiciului să răspundă pentru faptele sale.

De asemenea reclamanta a solicitat

în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să se constate nelegalitatea

hotărârii atacate și față de prevederile art. 3.4 și art. 4.1 din contractul de

execuție prin care se stabilesc obligațiile executantului, inclusiv obligația

de remediere pe cheltuiala sa a defecțiunilor.

A mai arătat că a anexat acțiunii

situații de lucrări din care rezultă cuantumul lucrărilor de remediere, că a

făcut dovada tuturor susținerilor din acțiunea introductivă și că pârâta nu a

făcut dovada remedierilor și nici nu a dovedit faptul că lucrările de remediere

nu ar fi necesare, iar succinta motivare a Curții de Apel îi profită și ar

conduce spre admiterea acțiunii.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 261 alin. (1) pct. 5

hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea unei hotărâri este

esențială deoarece prin considerentele acesteia părțile cunosc temeiurile care

au format convingerea judecătorilor în pronunțarea soluției adoptate și permit

realizarea controlului judiciar.

Motivarea unei hotărâri înseamnă

stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt precum și încadrarea

situațiilor particulare în prevederile generale și abstracte ale unei legi,

scopul motivării fiind acela de a explica măsurile adoptate de instanță, simpla

afirmație că un fapt rezultă din probele dosarului, fără a arăta în concret în

ce constau aceste probe, constituie o nemotivare și în consecință o necercetare

a fondului.

Analizând motivele de recurs prin

prisma motivelor art. 261 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel nu au analizat

suficient situația de fapt și nici probatoriile administrate în cauză,

hotărârea pronunțată conținând simple afirmații, neraportate la probatorii și

la prevederile unor dispoziții legale și contractuale.

Raportând

considerentele de mai sus la motivele invocate de recurenta reclamantă conform

dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și având în vedere prevederile art.

312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Curtea constată că instanța a cărei

hotărâre este atacată nu a cercetat îndeajuns fondul litigiului, aceasta

necercetând suficient cererile și probatoriile administrate în cauză, astfel că

motivarea instanței de apel este insuficientă, nerăspunzând tuturor problemelor

ridicate de părți, nefiind identificate și interpretate toate normele juridice

invocate în apărare, pronunțând astfel o hotărâre a cărei motivare nu susține

dispozitivul.

Pentru

aceste motive în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) raportat la art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

După

casare instanța de apel va judeca din nou, ținând seama de toate motivele

invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată [art. 315 alin. (3) C.

proc. civ.].

Așa fiind

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC A.C. SRL prin lichidator judiciar C.B.D. împotriva deciziei

comerciale nr. 76 din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, pe care o casează și trimite cauza spre

soluționarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2011.