ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1078/2011

Ședința publică de la 10 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC A.C. SRL prin lichidator judiciar C.B.D., societate în insolvență a chemat-o în judecată pe SC R.C. SRL Zalău pentru ca prin hotărârea pe care urma să o pronunțe instanța de judecată, să o oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 134.521,79 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere efectuate de antreprenorul general și prețul materialelor folosite pentru realizarea acestor lucrări, arătând că între cele două părți s-a perfectat contractul de execuție lucrări nr. 3718 din 20 septembrie 2008, că în momentul prerecepției reclamanta, în calitate de beneficiar, a constatat că lucrările de tencuială nu au fost corespunzător efectuate și nu a semnat situația de lucrări, că pârâta a refuzat să efectueze remedierile, reclamanta făcând remedierile și finalizând lucrarea cu antreprenorul general SC D.I.I.E.

SRL. Tribunalul Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca nefondată, prin sentința comercială nr. 398 din 25 ianuarie 2010. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că se confirmă susținerea reclamantei potrivit căreia între părți s-a perfectat contractul cu obiect execuție de tencuieli mecanizare cu mortar de glet la obiectivul BLUE 4.A + 4.B și că pârâta a fost notificată să remedieze lucrările evidențiate la prerecepția lucrărilor precum și că la concilierea părților prin procesul verbal încheiat pârâta a susținut că a realizat lucrările în discuție, așa cum rezultă din documentele contabile. De asemenea a reținut instanța că reclamanta nu a făcut dovada acțiunii conform art. 1169 C. civ.

nici cu privire la refuzul remedierii lucrării și nici referitor la executarea lucrărilor de către antreprenorul general SC D.I.I.E. SRL. Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială prin decizia comercială nr. 76 din 4 octombrie 2010. Analizând apelul instanța a apreciat că în mod corect a procedat instanța de fond respingând acțiunea întrucât faptul că antreprenorul general a înțeles să remedieze lucrările executate necorespunzător nu justifică promovarea acțiunii introductive deoarece conform art. 969 C. civ. convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante. La data de 17 noiembrie 2010 reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, precizând temeiul de drept al recursului, art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. A susținut în cererea sa că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recursul urmează a se admite deoarece din motivarea hotărârii se constată că instanța de apel nu a înțeles natura juridică a acțiunii promovate care este o acțiune în regres întemeiată pe contractul perfectat între părți și prin care se dorește recuperarea de la executantul lucrărilor, a contravalorii lucrărilor de remediere efectuate de antreprenorul general, fiind normal ca persoana vinovată de producerea prejudiciului să răspundă pentru faptele sale. De asemenea reclamanta a solicitat în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să se constate nelegalitatea hotărârii atacate și față de prevederile art. 3.4 și art. 4.1 din contractul de execuție prin care se stabilesc obligațiile executantului, inclusiv obligația de remediere pe cheltuiala sa a defecțiunilor.

A mai arătat că a anexat acțiunii situații de lucrări din care rezultă cuantumul lucrărilor de remediere, că a făcut dovada tuturor susținerilor din acțiunea introductivă și că pârâta nu a făcut dovada remedierilor și nici nu a dovedit faptul că lucrările de remediere nu ar fi necesare, iar succinta motivare a Curții de Apel îi profită și ar conduce spre admiterea acțiunii. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Conform art. 261 alin. (1) pct. 5 hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea unei hotărâri este esențială deoarece prin considerentele acesteia părțile cunosc temeiurile care au format convingerea judecătorilor în pronunțarea soluției adoptate și permit realizarea controlului judiciar.

Motivarea unei hotărâri înseamnă stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt precum și încadrarea situațiilor particulare în prevederile generale și abstracte ale unei legi, scopul motivării fiind acela de a explica măsurile adoptate de instanță, simpla afirmație că un fapt rezultă din probele dosarului, fără a arăta în concret în ce constau aceste probe, constituie o nemotivare și în consecință o necercetare a fondului. Analizând motivele de recurs prin prisma motivelor art. 261 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel nu au analizat suficient situația de fapt și nici probatoriile administrate în cauză, hotărârea pronunțată conținând simple afirmații, neraportate la probatorii și la prevederile unor dispoziții legale și contractuale.

Raportând considerentele de mai sus la motivele invocate de recurenta reclamantă conform dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și având în vedere prevederile art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Curtea constată că instanța a cărei hotărâre este atacată nu a cercetat îndeajuns fondul litigiului, aceasta necercetând suficient cererile și probatoriile administrate în cauză, astfel că motivarea instanței de apel este insuficientă, nerăspunzând tuturor problemelor ridicate de părți, nefiind identificate și interpretate toate normele juridice invocate în apărare, pronunțând astfel o hotărâre a cărei motivare nu susține dispozitivul. Pentru aceste motive în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) raportat la art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., Curtea va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. După casare instanța de apel va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată [art. 315 alin. (3) C. proc. civ.]. Așa fiind

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL prin lichidator judiciar C.B.D. împotriva deciziei comerciale nr. 76 din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, pe care o casează și trimite cauza spre soluționarea apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.