ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1586/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta H.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22183 din 3 august 2007, cu consecința recunoașterii calității de refugiată din motive etnice și acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este netemenică și nelegală și, ca atare, se impune anularea acesteia, întrucât părinții săi au fost refugiați în localitatea Turnu - Severin, datorită persecuțiilor etnice ca urmare a cedării Ardealului de Nord.

Reclamanta a mai arătat s-a născut la data de 27 august 1943, în localitatea de refugiu, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie a anului 1945. Prin sentința civilă nr. 507/2007 din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 27 august 1943 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că din probatoriului administrat în cauză, respectiv înscrisuri, declarațiile autentice ale martorilor, precum și declarația martorei audiată nemijlocit, rezultă că părinții reclamantei au fost nevoiți să se refugieze ca urmare a persecuțiilor etnice suferite, reclamanta născându-se în localitatea de refugiu, aceasta încadrându-se în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit așadar să beneficieze de măsurile reparatorii în speță. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P.

Cluj, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că din probatoriul administrat rezultă că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu, iar, în speță, nu se poate reține că aceasta ar fi suferit persecuții din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparținând Statului Român. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției. Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță.

Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile aflate la filele 5-17 din dosarul de fond, precum și declarația martorei C.M., adiată nemijlocit de instanță, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 507/2007 din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008.