ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 372/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Suceava, la 14 decembrie 2006 sub nr. 4212, reclamantul S.U.T. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC O.R. SA, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea parțială a declarației dată pârâtei de către reclamant la 6 septembrie 2005, înscrisul fiind lovit de nulitate relativă, întrucât consimțământul acestuia a fost viciat prin dol. Judecătoria Suceava, prin sentința nr. 4124 din 5 decembrie 2005, a respins acțiunea, ca nefondată. Tribunalul Suceava, prin decizia nr. 8 din 10 mai 2006, a respins apelul declarat de reclamant ca nefondat.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 528 din 12 octombrie 2006, a admis recursul reclamantului, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Suceava, ca instanță de fond, apreciind natura comercială a obiectului pricinii, neevaluabil în bani, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Tribunalul Suceava, în rejudecarea cauzei pe fond, a respins acțiunea, ca nefondată, prin sentința nr. 4212 din 14 decembrie 2006. Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 33 din 12 martie 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva menționatei sentințe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă existența dolului.

Împotriva evocatei decizii a declarat recurs reclamantul S.U.T. Recurentul nu a încadrat argumentația recursului formulat în nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform cerințelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neprecizând nici relevanța afirmațiilor vizând fondul cauzei față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. În esență, recurentul a arătat că a dovedit dolul prin prezumție, conform art. 1169 C. civ. Recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit principiului consacrat de art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Dolul este un viciu de consimțământ concretizat în inducerea în eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic.

Așadar, dolul este o eroare provocată, nu spontană, ca în cazul erorii propriu – zise. În atare situație, mijloacele viclene întrebuințate de către una din părți sunt determinante pentru încheierea actului juridic. Proba dolului incumbă celui care a invocat existența lui. Cum dolul este un fapt juridic, poate fi probat prin orice mijloc de dovadă, cu excepția prezumției, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1203 teza ultimă C. civ. În adevăr, dolul constituie cauză de nulitate a convenției, însă, cum acesta nu se prezumă, trebuie dovedit de către persoana împotriva căreia a fost exercitat prin celelalte mijloace de probă. Referindu-ne la prezumție, aceasta constituie o consecință logică pe care legea sau judecătorul o trage dintr-un fapt cunoscut cu privire la un fapt necunoscut, astfel cum este definită de art. 1199 C. civ.

Așa fiind, susținerea recurentului din motivarea recursului, potrivit căreia dolul pârâtei a fost dovedit de reclamant prin prezumție, se constată a fi nefondată pentru considerentele arătate, ce preced, iar examinarea soluției pronunțate de instanța de apel atestă legalitatea acesteia în raport cu principiul statuat de art. 1169 C. civ., reținut în mod corect de Curtea de Apel Suceava. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.U.T., împotriva deciziei nr. 33 din 12 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2008.