ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2796/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 384 din 6 februarie 2007, Curtea de Apel București – Secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea prin care reclamanta F.S.L.Î., în contradictoriu cu pârâții M.M.S.S.F.

și G.B. - ministrul muncii, solidarității sociale și familiei, a solicitat

anularea art. 1 din Ordinul nr. 336 din 2 mai 2006 și obligarea pârâților să

emită un ordin care să completeze actul atacat în sensul stabilirii în favoarea

personalului didactic de predare și didactic auxiliar dreptul la compensarea de

la bugetul asigurărilor sociale a 50% din valoarea transportului, cazării și a

mesei în spațiile de odihnă contractate de C.P.D.A.S. în conformitate cu art. 105

alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, că art. 105 alin. (2)

din Legea nr. 128/1997 recunoaște dreptul la compensarea de la bugetul

asigurărilor sociale a 50% din valoarea transportului, cazării și a mesei,

astfel că nu este necesar ca acest drept să fie conținut și în Ordinul nr. 336/2006,

care are ca obiect doar repartizarea procentelor biletelor de odihnă pe

categorii sociale (salariați care fac parte din confederați sindicale,

salariații care nu fac parte din confederații sindicale și cei din

administrația centrală). Totodată, Instanța de Fond a mai reținut că pentru

valorificarea drepturilor prevăzute de art. 105 alin. (2) din Legea nr. 128/1997

există posibilitatea de a se solicita instituțiilor competente alocarea

fondurilor bugetare necesare și că textul de lege respectiv nu a fost abrogat

prin Legea nr. 19/2000.

Împotriva sentinței civile nr.

384 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs F.S.L.Î.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9, dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., recurenta a apreciat că soluția pronunțată de Curtea de Apel București

este rezultatul aplicării greșite a prevederilor Legii nr. 128/1997, ale Legii nr.

19/2000, ale Legii nr. 24/2000, ale Legii nr. 380/2005, ale Legii nr. 554/2004

și cele ale H.G. nr. 494/2001, ignorându-se faptul că prin acțiunea în justiție

nu s-a contestat existența dreptului prevăzut de art. 105 alin. (2) din Legea nr.

128/1997, ci neacordarea lui ca urmare a unei prevederi exprese în Ordinul nr. 336/2006

emis de ministrul muncii, solidarității sociale și familiei.

S-a subliniat caracterul

special al Legii nr. 128/1997 (privind Statutul personalului didactic) în

raport de Legea nr. 19/2000, lege generală în materia asigurărilor sociale,

precum și faptul că în lipsa unei prevederi exprese abrogatoare în cadrul

acestui din urmă act normativ dreptul prevăzut de art. 105 alin. (2) din Legea nr.

128/1997 (modificată și completată) există.

O altă critică formulată de

recurentă a vizat neexercitarea de către Instanța de Fond a rolului activ

prevăzut expres de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și analiza cererii cu care

a fost învestită în afara definiției date actului administrativ prin art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004; în acest sens s-a arătat că un act

administrativ cu caracter normativ cum este cel contestat în speță trebuie să

îndeplinească și o condiție de legalitate posterioară emiterii, anume aceea a

publicării.

Examinând cauza prin prisma

criticilor aduse de recurentă, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

Prin cererile de chemare în

judecată de F.S.L.Î. a solicitat anularea art. 1 al Ordinului ministrului

muncii, solidarității sociale și familiei nr. 336 din 2 mai 2006 și obligarea

autorității competente să emită un nou ordin de completare a celui mai înainte

menționat prin care să se stabilească în favoarea personalului didactic de

predare și didactic auxiliar, dreptul la compensarea de la bugetul asigurărilor

sociale a 50% din valoarea transportului, a cazării și a mesei în spațiile de

odihnă contractate de C.P.A.D.A.S., în conformitate cu dispozițiile art. 105

alin. (2) din Legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare.

În mod corect și în

concordanță cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, în verificarea legalității

prevederii cuprinse în art. 1 din Ordinul contestat parțial, judecătorul

fondului a constatat că scopul acestui act administrativ (emis în executarea

legii) a fost doar acela de repartizare a procentelor biletelor de odihnă

contractate pentru anul 2006 pe trei categorii sociale: salariații care fac

parte din confederații sindicale, salariații care nu fac parte din astfel de

confederații și cei din administrația centrală.

Existența dreptului de a

beneficia de compensarea de la bugetul de stat a 50% din valoarea transportului

cazării și a mesei în spațiile de odihnă contractate de C.P.A.D.A.S. nu poate

fi pusă la îndoială numai pentru că nu este arătat expres în conținutul

ordinului în discuție, acest drept fiind în mod evident recunoscut prin art. 105

alin. (2) din Legea privind S.P.D.

Mai mult prin Legea nr. 19/2000,

cadrul general în materia asigurărilor sociale, nu s-a procedat la o abrogare a

dispozițiilor speciale cuprinse în Legea nr. 128/1997, astfel că nu poate fi

primită susținerea recurentei - reclamante privind nelegalitatea parțială a Ordinului

nr. 336/2006 și nici necesitatea completării acesteia cu prevederi care se

regăsesc în mod expres în Legea nr. 128/1997.

În condițiile în care

Ordinul nr. 336 și-a produs efecte numai pentru anul 2006 și scopul acestuia a

fost cel arătat mai înainte, aspectul nepublicării lui apare ca nerelevant față

de obiectul demersului judiciar.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.S.L.Î. împotriva sentinței civile nr. 384 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2007.