ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1126/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1126/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19 ianuarie 2007,

reclamantele Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și de Federația

Sindicatelor din Învățământ S.H. au chemat în judecată pe pârâtul M.E.C.,

solicitând anularea parțială a Ordinului nr. 5602 din 13 noiembrie 2006 emis de

M.E.C. pentru aprobarea Metodologiei privind mișcarea personalului didactic de

predare și pregătire/ instruire practică din învățământul preuniversitar,

respectiv anularea art. 12, art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (8), art. 84 alin.

(2) și alin. (9), art. 89 alin. (1) teza finală, art. 90, art. 97 și art. 100

alin. (2).

Reclamantele au solicitat și

obligarea pârâtului să emită un nou ordin de completare a Ordinului nr. 5602/2006,

în care să se prevadă publicarea acestuia în M. Of., partea I, introducerea

alin. (4) la art. 12 potrivit căruia „nu intră în restrângerea de activitate

cadrele didactice titulare alese în organele de conducere ale organizațiilor

sindicale decât cu acordul scris al organului de conducere ales al organizației

sindicale conform legii”, eliminarea alin. (1) al art. 25, prevederea la art.

26 alin. (8) a faptului că personalul didactic pretransferat pe posturi cu

viabilitate de 1 - 3 ani devine titular al unității de învățământ pe durata

viabilității postului, completarea art. 84 alin. (2) cu prevederea dreptului

suplinitorilor calificați care nu au participat la concursul național unic din

iulie 2004 de a solicita continuitate pe post sau catedră, modificarea art. 89

alin. (1) teza finală, art. 90 și art. 97 în sensul că perioada de încadrare a

personalului didactic care nu are studii corespunzătoare postului să fie 01

septembrie - 31 august și modificarea art. 100 alin. (2) în conformitate cu

prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 128/1997 și ale art. 45 - 47 și

art. 52 alin. (1) C. muncii.

În motivarea acțiunii,

reclamantele au arătat că ordinul contestat a fost emis cu nerespectarea

dispozițiilor Legii nr. 24/2000, ale Legii nr. 128/1997, ale Legii nr. 53/2003,

ale Legii nr. 54/2003, ale H.G. nr. 314/2001 și ale H.G. nr. 50/2005, vătămând

drepturile membrilor de sindicat întrucât nu au fost prevăzute modificările

convenite în cadrul Comisiei de dialog social din 8 noiembrie 2006.

La data de 13 februarie

2007, Sindicatul Învățământului Preuniversitar Buzău a formulat cerere de

intervenție în interesul reclamantelor, solicitând admiterea cererii de anulare

parțială a Ordinului nr. 5602/2006 pentru considerentele de fapt și de drept

expuse în acțiune.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

1934 din 9 iulie 2007, prin care a respins ca neîntemeiate acțiunea principală

și cererea de intervenție accesorie.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că sunt nefondate motivele de nelegalitate invocate de

reclamante și de intervenientă în privința Ordinului nr. 5602/2006 emis de

ministerul pârât.

Condiția de publicare a

ordinului contestat a fost considerată ca fiind îndeplinită conform art. 10

alin. (1) din Legea nr. 24/2000, cu motivarea că anexa ordinului a fost

publicată ulterior în M. Of. al României, partea I nr. 929 bis.

Cererile de anulare și de

modificare a art. 12 și art. 100 din Ordinul nr. 5602/2006 au fost respinse,

constatându-se conformitatea acestor norme cu dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 54/2003.

Solicitarea reclamantelor de

completare a art. 12 în sensul exceptării de la restrângerea de activitate a

cadrelor didactice titulare ale organizațiilor sindicale a fost respinsă,

considerându-se că nu are ca finalitate exercitarea unui drept legitim.

Instanța de fond a respins

criticile aduse dispozițiilor art. 25 alin. (1) din ordin, reținând că acestea

nu conțin prevederi discriminatorii, întrucât reglementează o situație juridică

de excepție, respectiv categoriile de personal didactic vizate de restrângerea

de activitate.

Referitor la cererea de

completare a dispozițiilor art. 26 din ordin, instanța de fond a apreciat ca

fiind lipsită de temei susținerea reclamantelor, cu motivarea că această

prevedere nu conferă mai multe drepturi unui profesor transferat pe un post

didactic vacant în detrimentul unui cadru didactic titular în situația

restrângerii de activitate, pentru că într-o astfel de ipoteză operează

criteriile prevăzute de art. 13 alin. (5) din Legea nr. 128/1997.

Instanța de fond a

considerat că dispozițiile art. 84 alin. (2) și alin. (9) din ordin nu sunt

discriminatorii pentru suplinitorii calificați care au participat la concursul

național unic din iulie 2004, având în vedere că Legea nr. 128/1997 nu conține

mențiuni privind aplicarea principiului continuității în legătură cu

desfășurarea concursurilor în anumiți ani.

În privința dispozițiilor

art. 89 alin. (1) teza finală, art. 90 și art. 97 din ordin, au fost respinse

apărările  formulate și s-a reținut că ministerul - pârât beneficiază de un

drept de apreciere conferit de Legea nr. 128/1997 în ceea ce privește

reglementarea condițiilor contractuale, avându-se în vedere atribuțiile

cadrelor didactice care desfășoară exclusiv activități de predare.

Susținerea reclamantelor că

dispozițiile art. 100 alin. (2) din ordin încalcă prevederile art. 14 și art.

15 din Legea nr. 128/1997 și art. 45 - 47 C. muncii a fost respinsă ca

neîntemeiată față de împrejurarea că această reglementare stabilește numai

modalitățile procedurale prin care se dispune detașarea cadrului didactic, iar

instituția detașării în interesul învățământului la cerere este specifică

raporturilor de muncă din domeniul învățământului și a fost reglementată cu

valoare de principiu în Legea nr. 128/1997, nefiind prevăzută în C. muncii.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs reclamantele și au solicitat modificarea în totalitate a

hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și a

cererii de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Învățământului

Preuniversitar Buzău.

Recurentele au criticat

concluzia primei instanțe privind realizarea condiției publicării Ordinului nr.

5602/2006, arătând că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

republicată, era obligatorie publicarea actului administrativ cu caracter

normativ în M. Of. al României, partea I, nu în partea I bis. În drept, au fost

invocate și dispozițiile art. 35 alin. (1) din H.G. nr. 50/2005 și art. 17 din

Ordinul nr. 6/1999, arătându-se că publicarea în partea I se impunea și față de

conținutul ordinului, care se adresează persoanelor din învățământ, dar și

celor din afara sistemului.

Soluția de respingere a

cererii de completare a art. 12 din ordinul contestat a fost criticată în

recurs, cu motivarea că instanța de fond a confundat situațiile de încetare sau

modificare a contractului individual de muncă, pentru care se aplică legea

sindicatelor, cu situația suspendării acestui contract, ce intervine în cazul

rezervării catedrei reglementată de art. 100 alin. (3) din Legea nr. 128/1997.

Recurentele au învederat că

nu trebuie confundați liderii de sindicat, care beneficiază de rezervarea

catedrei, cu aceia care, deși sunt lideri de sindicat, nu au optat pentru

degrevarea de normă și rezervarea catedrei conform contractului colectiv de

muncă la nivel de ramură, care sunt beneficiari ai dispozițiilor art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 54/2003, ca lege cadru în materia drepturilor persoanelor

alese în organele de conducere ale organizațiilor sindicale. În recurs, s-a susținut

că instanța de fond a înlăturat nejustificat aplicarea legii sindicatelor, ca

lege specială și nu a avut în vedere stenograma Comisiei de Dialog Social din

data de 8 noiembrie 2006.

Concluzia instanței de fond

privind legalitatea dispozițiilor art. 25 alin. (1) din ordinul emis de

intimatul - pârât a fost criticată de recurente, arătându-se că prin menținerea

acestora se neagă dreptul cadrului didactic de a profesa în specializarea/ specializările

înscrisă/ înscrise pe diploma/ diplome de studii și se creează o discriminare

între cadrele didactice care au decizie de numire/ transfer în mai multe

unități de învățământ sau pe mai multe specializări, care sunt în mod

obligatoriu vizate de restrângerea de activitate și celelalte cadre didactice,

care au decizie de numire/ transfer într-o singură unitate de învățământ l-a o

singură specializare.

Recurentele au susținut că

și soluția de respingere a cererii de completare a art. 26 alin. (8) din

ordinul contestat a fost rezultatul interpretării eronate a instituțiilor

pretransferului și transferului pentru restrângere de activitate. În

dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat că acțiunea nu viza încetarea

contractului de muncă al persoanelor pretransferare, cum a reținut instanța de

fond, ci modificarea acestuia, prin schimbarea locului de muncă, întrucât

persoanele în cauză sunt titulare ale sistemului și angajate ale

inspectoratului școlar și contractul lor de muncă nu poate înceta decât în

situațiile prevăzute de lege, iar nu în caz de restrângere de activitate sau de

pretransfer.

În ceea ce privește soluția

de respingere a cererii de modificare a art. 84 alin. (2) și alin. (9) din

ordinul în litigiu, s-a susținut că instanța de fond a preluat argumentele

ministerului intimat și nu a ținut cont de procesul - verbal al ședinței

Comisiei Paritare din 01 noiembrie 2006. Prin neinserarea prevederii că și

suplinitorii calificați care au participat la concursul național unic din iulie

2004 pot solicita continuitate pe post/ catedră se creează discriminare între

această categorie de personal didactic și suplinitorii calificați care au

participat la concursurile naționale din 2005 și 2006 și, în același timp, se

încalcă principiul continuității, ca principiu fundamental al învățământului.

Menținerea ca legale a dispozițiilor

art. 89 alin. (1) teza finală, art. 90 și art. 97 din ordinul emis de intimatul

- pârât a fost criticată pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 din

O.G. nr. 103/1998, art. 50 alin. (1)

1

și art. 138 din Legea nr.

128/1997 și art. 2 din Ordinul nr. 3817/2006 al M.E.C.

Cu privire la dispozițiile

legale susmenționate recurentele au arătat că personalul didactic fără studii

de specialitate are aceleași atribuții cu suplinitorii calificați, astfel că nu

se justifică discriminarea efectivă între cele două categorii de cadre

didactice cu privire la perioada contractului de muncă, la o serie de drepturi

salariale și drepturi de asigurări sociale.

Recurentele au criticat și

concluzia instanței de fond privind legalitatea dispozițiilor art. 100 alin.

(2) din ordinul atacat, motivând că nu au fost avute în vedere prevederile

Legii nr. 128/1997 și mențiunile procesului - verbal al ședinței Comisiei de

Dialog Social din data de 8 noiembrie 2006. De asemenea, s-a susținut că prin

modul de formulare a reglementării contestate s-a creat o confuzie între

detașarea în interesul învățământului și detașarea la cerere.

În ultimul motiv de recurs,

s-a arătat că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art.

129 alin. (5) C. proc. civ., pentru că nu a analizat actele depuse la dosarul

cauzei și a aplicat greșit dispozițiile legale invocate în apărare, motivând

insuficient hotărârea de respingere a cererilor formulate.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și examinând

cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 5602 din 13

noiembrie 2006 emis de M.E.C. a fost aprobată Metodologia privind mișcarea

personalului didactic de predare și pregătire/ instruire practică din

învățământul preuniversitar cuprinsă în anexa ordinului, care face parte

integrantă din ordin.

Acest ordin a fost publicat

în M. Of. al României, partea I, nr. 929 din 16 noiembrie 2006, iar anexa

ordinului a fost publicată în M. Of. cu același număr, dar partea I bis, ceea

ce nu contravine dispozițiilor Legii nr. 24/2000, întrucât orice persoană

interesată poate avea acces la conținutul actului.

Celelalte acte normative

invocate în susținerea acestui prim motiv de recurs nu conțin o reglementare

diferită cu privire la publicarea actelor administrative cu caracter normativ,

astfel încât instanța de fond a constatat corect îndeplinirea cerinței

publicării ordinului contestat în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 24/2000 republicată.

Cel de-al doilea motiv de

recurs este de asemenea nefondat, întrucât instanța de fond a reținut judicios

că Legea nr. 128/1997 nu reglementează drepturile organizațiilor sindicale sau

ale organelor de conducere ale acestora, ceea ce nu echivalează cu excluderea

aplicării legii sindicatelor, așa cum fără temei au susținut recurentele.

Nu se poate constata o

confuzie între modificarea și suspendarea contractului individual de muncă, în

condițiile în care instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 100 alin.

(3) din Legea nr. 128/1997, conform cărora liderii sindicatelor din învățământ

au dreptul de rezervare a catedrei sau a postului, potrivit legii cu privire la

sindicate și contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.

În consecință, instanța de

fond nu a înlăturat aplicarea legii speciale, reținând însă că solicitarea din

acțiune nu corespunde prevederilor Legii nr. 128/1997 și nici procesului - verbal

al ședinței Comisiei pentru Dialog Social, din data de 08 noiembrie 2006, din

care nu rezultă acceptarea propunerii formulate.

Referitor la interpretarea

dată de instanța de fond dispozițiilor art. 25 alin. (1) din ordinul contestat,

recurentele au susținut neîntemeiat că se neagă dreptul cadrului didactic de a

profesa în specializările obținute.

Instanța de fond a constatat

corect că rațiunea Legii nr. 128/1997 este ca norma titularului să fie

alcătuită numai din ore la o singură specializare și cadrul didactic să fie titular

într-o singură unitate, dat fiind că posturile se scot la concurs pentru o

anumită specializare și pe o singură unitate de învățământ. De asemenea, s-a

avut în vedere că titularizarea în învățământ se realizează la o singură

unitate de învățământ pe o singură specializare, iar actul de numire al

cadrului didactic este pe post, cu indicarea specializării aferente postului.

În ceea ce privește

interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 26 alin. (8) din

ordinul contestat, urmează a fi respinse susținerile din recurs, constatându-se

că soluția pronunțată este conformă Legii nr. 128/1997, care nu prevede

noțiunea de viabilitate a posturilor vacante care urmează să fie ocupate de

personalul didactic titular prin pretransferare și transferare pentru

restrângere de activitate.

Instanța de fond a avut în

vedere ipoteza juridică prezentată în acțiune, astfel încât este neîntemeiată

susținerea recurentelor privind pronunțarea eronată pentru cazul încetării

contractului de muncă al persoanelor pretransferate.

Caracterul discriminatoriu

al dispozițiilor art. 84 alin. (2) și alin. (9) din ordinul ministrului intimat

a fost neîntemeiat reiterat în prezentul recurs, cu atât mai mult cu cât

formularea acestei reglementări a fost votată în ședința Comisiei paritare din

01 noiembrie 2006, la care au participat și reprezentanții recurentelor.

Contrar susținerilor din

recurs, se reține că Legea nr. 128/1997 nu conține mențiuni privind aplicarea

principiului continuității în legătură cu desfășurarea concursurilor în anumiți

ani.

Instanța de fond a respins

întemeiat și motivele de nelegalitate invocate în privința art. 89 alin. (1)

teza finală, art. 90 și art. 97 din ordinul în litigiu, întrucât reglementarea

condițiilor contractuale pentru diferite categorii de personal didactic și în

intervale de timp diferite nu poate fi considerată discriminatorie.

În hotărârea atacată, s-a

constatat corect că personalul didactic la care se referă acțiunea nu se află

în aceeași situație juridică, motiv pentru care nu pot fi aplicate aceleași

prevederi legale, cum neîntemeiat au solicitat recurentele.

Recurentele au apreciat

greșit că sunt în aceeași situație juridică atât cadrul didactic - suplinitor

calificat, cât și cadrul didactic necalificat, fără a avea în vedere dispozițiile

art. 42 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, care prevăd că în fișa individuală a

postului sunt selectate acele activități menționate la alin. (1) lit. b) care

corespund profilului, specializării și aptitudinilor persoanei care ocupă

postul didactic respectiv.

Critica din recurs privind

interpretarea greșită a dispozițiilor art. 100 alin. (2) din ordinul contestat

este nefondată, întrucât nu au fost indicate prevederile Legii nr. 128/1997

care ar fi fost încălcate prin reglementarea emisă de ministerul intimat.

Aceeași concluzie se impune și față de procesul - verbal al ședinței Comisiei

de Dialog Social din data de 8 noiembrie 2006, în care s-a stabilit ca discutarea

art. 100 din metodologie să se facă din punct de vedere tehnic, avându-se în

vedere că Legea nr. 128/1997 și nici C. muncii nu prevăd înscrierile care se

fac în carnetul de muncă al cadrului didactic.

Ultima critică formulată de

recurente va fi respinsă, constatându-se că instanța de fond a exercitat rol

activ și a analizat toate probele administrate de părți, a aplicat corect

prevederile incidente în cauză și a motivat în fapt și în drept soluția

pronunțată, în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

În consecință, nefiind

motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și de Federația Sindicatelor

din Învățământ S.H. împotriva sentinței civile nr. 1934 din 9 iulie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2008.