ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 375/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții M.F., M.I. și M.D. au chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, C.C., N.I. și I.V.C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Ordinului ministrului educației naționale nr. 5360/2000, ca fiind nelegal, repunerea reclamanților în drepturi, în sensul titularizării celor care au susținut concursul pentru posturi didactice în anul 2003 și încadrării maiștrilor instructori conform pregătirii lor, plata de daune morale și cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în vara anului 2003 au participat la concursul de titularizare pentru disciplina Educație Tehnologie, fiind repartizați computerizat conform opțiunilor făcute la înscriere.

Deși au obținut note de titularizare, au fost încadrați în mod abuziv ca suplinitori. Au mai arătat că ordinul a cărei anulare o solicită, încalcă Legea statutului didactic și le aduce prejudicii, îngrădindu-le dreptul la muncă, prin menținerea în funcții de profesori, a foștilor maiștrii de lucru manual, deși calificarea lor actuală nu le dă acest drept. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 28 din 11 ianuarie 2005, a respins excepțiile tardivității și neîndeplinirea procedurii prealabile invocate de Ministerul Educației și Cercetării și judecând în fond, au respins acțiunea, ca nefondată. Recursul declarat de reclamantul M.F.

împotriva acestei sentințe a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2587 din 18 aprilie 2005, reținându-se că dreptul recurentului a se titulariza pe post s-a născut în anul 2003, când a participat la concurs, or, ordinul atacat a fost emis în anul 2000, ceea ce face imposibilă abrogarea retroactivă a efectelor actului administrativ. Împotriva hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare, reclamantul M.F., în temeiul art. 318 C. proc. civ., susținând că dezlegarea dată recursului este rezultatul unor greșeli materiale, constând în interpretarea greșită sau cu rea-credință a art. 132 din Legea nr. 128/1997. Contestația în anulare este nefondată.

Într-adevăr, potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. În privința acestui motiv de contestație în anulare, instanța supremă s-a pronunțat în mod constant că dezlegarea dată recursului este urmarea unei greșeli materiale, atunci când, spre exemplu, cererea de recurs a fost anulată ca netimbrată, deși obligațiile legale fuseseră satisfăcute în această privință ori recursul a fost respins în mod greșit ca fiind exercitat de o persoană fără calitate, etc. Or, în cauză, contestatorul susține că soluția instanței de recurs s-a bazat pe o interpretare greșită a prevederilor Legii nr. 128/1997, privind Statutul cadrelor didactice, ceea ce reprezintă o greșeală de judecată, iar nu o greșeală materială, în sensul art. 318 C. proc.

civ. Acceptarea punctului de vedere al contestatorului ar avea ca urmare crearea unei noi căi de atac: un recurs la recurs, cale de atac nereglementată de lege, prevederile art. 318 C. proc. civ. fiind de strictă interpretare. Astfel fiind, contestația în anulare de față va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de M.F. împotriva deciziei civile nr. 2587 din 18 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.