ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 375/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții M.F., M.I. și M.D. au

chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, C.C., N.I. și I.V.C.,

solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună

anularea Ordinului ministrului educației naționale nr. 5360/2000, ca fiind

nelegal, repunerea reclamanților în drepturi, în sensul titularizării celor

care au susținut concursul pentru posturi didactice în anul 2003 și încadrării

maiștrilor instructori conform pregătirii lor, plata de daune morale și

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că în vara anului 2003 au participat la concursul de titularizare

pentru disciplina Educație Tehnologie, fiind repartizați computerizat conform

opțiunilor făcute la înscriere. Deși au obținut note de titularizare, au fost

încadrați în mod abuziv ca suplinitori. Au mai arătat că ordinul a cărei

anulare o solicită, încalcă Legea statutului didactic și le aduce prejudicii,

îngrădindu-le dreptul la muncă, prin menținerea în funcții de profesori, a

foștilor maiștrii de lucru manual, deși calificarea lor actuală nu le dă acest

drept.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 28 din

11 ianuarie 2005, a respins excepțiile tardivității și neîndeplinirea

procedurii prealabile invocate de Ministerul Educației și Cercetării și

judecând în fond, au respins acțiunea, ca nefondată.

Recursul declarat de reclamantul

M.F. împotriva acestei sentințe a fost respins de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin decizia nr. 2587 din 18 aprilie 2005, reținându-se că dreptul

recurentului a se titulariza pe post s-a născut în anul 2003, când a participat

la concurs, or, ordinul atacat a fost emis în anul 2000, ceea ce face

imposibilă abrogarea retroactivă a efectelor actului administrativ.

Împotriva hotărârii Înaltei Curți de

Casație și Justiție a formulat contestație în anulare, reclamantul M.F., în

temeiul art. 318 C. proc. civ., susținând că dezlegarea dată recursului este

rezultatul unor greșeli materiale, constând în interpretarea greșită sau cu

rea-credință a art. 132 din Legea nr. 128/1997.

Contestația în anulare este

nefondată.

Într-adevăr, potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale.

În privința acestui motiv de

contestație în anulare, instanța supremă s-a pronunțat în mod constant că

dezlegarea dată recursului este urmarea unei greșeli materiale, atunci când,

spre exemplu, cererea de recurs a fost anulată ca netimbrată, deși obligațiile

legale fuseseră satisfăcute în această privință ori recursul a fost respins în

mod greșit ca fiind exercitat de o persoană fără calitate, etc.

Or, în cauză, contestatorul susține

că soluția instanței de recurs s-a bazat pe o interpretare greșită a

prevederilor Legii nr. 128/1997, privind Statutul cadrelor didactice, ceea ce

reprezintă o greșeală de judecată, iar nu o greșeală materială, în sensul art. 318 C. proc. civ.

Acceptarea punctului de vedere al

contestatorului ar avea ca urmare crearea unei noi căi de atac: un recurs la

recurs, cale de atac nereglementată de lege, prevederile art. 318 C. proc. civ. fiind de strictă interpretare.

Astfel fiind, contestația în anulare

de față va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de M.F. împotriva deciziei civile nr. 2587 din 18 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 februarie 2006.