ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1906/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1607 din 6 octombrie 2005, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta L.I.T., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, a anulat rezoluția din 23 iulie 2004 a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și a obligat pârâtul să emită un ordin de numire a reclamantei în postul de conferențiar universitar la disciplina literatură universală și comparată - Catedra de Literatură a Facultății de Filologie din Universitatea H.; a respins, totodată, cererea reclamantei, de obligare a pârâtului la plata daunelor materiale și morale, precum și a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în condițiile în care Universitatea H. nu i-a întocmit reclamantei, dosar de pensionare, iar aceasta a promovat concursul pentru postul de conferențiar universitar organizat de universitate, Ministerul Educației și Cercetării nu avea nici un motiv să infirme rezultatul concursului și, pe cale de consecință, titlul didactic obținut de reclamantă. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, potrivit art. 129 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, există posibilitatea menținerii, și după vârsta de pensionare, ca titular în funcția didactică avută, a persoanelor care fac dovada competenței lor profesionale. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, Ministerul Educației și Cercetării, invocând nelegalitățile prevăzute de art. 304 pct. 4, 6 și 9 C. proc.

civ. Recurentul a susținut că, în mod greșit, instanța de fond l-a obligat să emită, în favoarea reclamantei, ordin de confirmare a titlului universitar de conferențiar, deoarece competența în această materie revine, potrivit Legii nr. 84/1995, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Sentința instanței de fond a fost criticată și pentru faptul de a fi acordat, ceea ce nu s-a cerut, atunci când s-a pronunțat asupra posibilității Universității H. de a menține intimata-reclamantă în funcție, peste vârsta de pensionare.

S-a precizat, de asemenea, că prin soluția pronunțată s-au încălcat prevederile art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, care enumeră expres și limitativ categoriile de persoane ce pot rămâne în activitate după vârsta de 65 de ani, în condițiile în care intimata nu se încadrează în niciuna dintre ele, precum și dispozițiile art. 61 și urm., din aceiași lege, referitoare la procedura de concurs și atribuțiile Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Recursul este fondat.

Este dovedit în cauză că în urma participării reclamantei la concursul pentru ocuparea postului de conferențiar poziția 14, la disciplina literatură universală și comparată, „Catedra de literatură”, la Facultatea de Filologie din cadrul Universității H. din București, scos în data de 31 octombrie 2002, la concurs, dosarul, împreună cu raportul comisiei de concurs și cu documentele însoțitoare, a fost înaintat Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

Acest organism a adoptat, în reuniunea din 23 iulie 2004, o rezoluție prin care s-a refuzat confirmarea titlului didactic de conferențiar universitar, urmare a faptului că dosarul de concurs nu a primit avizul de legalitate al Direcției Juridice din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, pe motiv că la data înscrierii la concurs, candidata îndeplinea condițiile de pensionare conform Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani, pentru femei și 65 de ani, pentru bărbați, atingerea acestei vârste urmând a se realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani,pentru femei și de la 62 de ani, pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3. În ceea ce privește personalul didactic, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun din Legea nr. 19/2000, dar și unele prevederi cu caracter derogatoriu, cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic.

Astfel, conform prescripțiilor art. 127 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, după îndeplinirea vârstei de pensionare, cadrele didactice pensionate pot desfășura activități didactice, salarizate, însă, numai prin cumul sau prin plata cu ora, iar conform dispozițiilor art. 129 alin. (1) din același act normativ, numai profesorii universitari și conferențiarii universitari cu titlu științific de doctor pot rămâne în activitatea didactică până la vârsta de 65 de ani.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 129 alin. (2) din Legea menționată, de asemenea numai profesorii universitari și conferențiarii universitari cu titlul științific de doctor, cu excepțiile prevăzute în titlul VIII - Dispoziții tranzitorii și finale, care dovedesc competența profesională deosebită, pot fi menținuți ca titulari în funcția didactică, la împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu acordul consiliului facultății, cu aprobarea anuală a senatului universitar, prin vot nominal deschis, până la împlinirea vârstei de 70 de ani. În ceea ce o privește pe reclamanta L.I.T., născută la 10 octombrie 1941, se reține că într-adevăr, la data înscrierii la concursul pentru ocuparea postului de conferențiar universitar, aceasta îndeplinea condițiile de pensionare prevăzute de art. 41 din Legea nr. 19/2000, inclusiv vârsta eșalonată trecută în anexa nr. 3 a actului normativ în discuție.

Reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 129 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997, întrucât aceasta, la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, nu avea dobândit titlul didactic de profesor universitar sau de conferențiar universitar cu titlul științific de doctor, numai într-o atare ipoteză fiind recunoscut dreptul de a fi menținut în activitate până la vârsta de 65 de ani și, respectiv, până la vârsta de 70 de ani.

În aceste condiții, în raport cu prevederile art. 127 alin. (4) și art. 129 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, care au un caracter parțial derogatoriu în raport cu dispozițiile Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cum reclamanta, lector universitar, nu mai avea dreptul, datorită împlinirii vârstei standard de pensionare, de a candida la concursul organizat de Universitatea H. București, în anul 2002, pentru ocuparea postului de conferențiar universitar, în mod corect s-a refuzat, de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, în baza avizului Direcției Juridice din minister, confirmarea titlului didactic de conferențiar universitar.

Așa fiind, apreciind că în mod greșit instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu Ministerul Educației și Cercetării și a dispus anularea rezoluției din 23 iulie 2004 și obligarea pârâtului la emiterea ordinului de numire a reclamantei pe postul de conferențiar universitar, urmează a fi admis recursul declarat în cauză de Ministerul Educației și Cercetării, cu consecința modificării sentinței civile nr. 1607 din 6 octombrie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii reclamantei L.I.T., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 1607 din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în tot și, pe fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.