ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3837/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub 24.700/2/2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună anularea Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3955 din 24 aprilie 2005, să constate că îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea funcției didactice de conferențiar universitar, să oblige pârâtul să emită un ordin prin care să-i recunoască dreptul de a ocupa funcția didactică de conferențiar universitar, cu obligarea pârâtului la plata de daune materiale în cuantum egal cu diferența dintre veniturile salariale la care ar fi avut dreptul dacă ar fi ocupat postul de conferențiar universitar și daune morale în sumă de 10.000 RON.

Reclamanta a susținut în motivarea acțiunii sale că a participat la concursul de ocupare a postului de conferențiar universitar - poziția 10 din statul de funcții al Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București, însă dosarul său nu a primit avizul de legalitate al Direcției Juridice din Ministerul Educației și Cercetării, întrucât s-a constatat că îndeplinea condițiile de pensionare pentru limită de vârstă la data înscrierii la concurs, potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Refuzul de a i se da avizul este nejustificat, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, profesorii universitari și conferențiarii universitari cu titlu științific de doctor pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani.

Reclamanta susține că, contestația ce a formulat-o împotriva refuzului de a i se da avizul în discuție, i-a fost respinsă, cu motivarea că „lectorii universitari/șefii de lucrări care îndeplinesc condițiile pentru pensionarea pentru limită de vârstă, nu pot fi menținuți în funcția didactică, astfel că nu pot participa la concursul pentru ocuparea funcției didactice de conferențiar universitar”. Reclamanta critică, astfel, interpretarea făcută de pârât, susținând că este eronată și în dezacord cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 care instituie exclusiv cu privire la conferențiarii universitari și profesorii universitari, o vârstă limită până la care aceștia își pot continua activitatea, soluție prevăzută prin norme speciale derogatorii de la dispozițiile Legii nr. 19/2000.

În felul acesta, arată reclamanta, i se îngrădește nejustificat dreptul pe care legea i-l recunoaște, acela de a participa la concursul pentru ocuparea unui post didactic în învățământul superior [art. 58 alin. (2) din Legea nr. 127/1997]. Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția de inadmisibilitate a acțiunii, întrucât reclamanta nu atacă un act administrativ care dă naștere la drepturi și obligații, ci operațiunea administrativă premergătoare emiterii actului administrativ, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-au administrat probatorii cu acte și prin sentința civilă nr. 801 din 4 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și pe fond, ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanta justifică un interes în promovarea acțiunii, întrucât a participat la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții de conferențiar universitar, considerându-se vătămată într-un drept al său, acela de a fi numită într-o astfel de funcție, datorită refuzului eliberării avizului de către pârât, aviz cerut de actul normativ aplicabil în materie.

Pentru acest considerent s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei s-a reținut că, neacordarea avizului de către pârât este justificată de prevederile legale în materie, art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, conform căruia numai profesorii universitari și conferențiarii universitari cu titlu științific de doctor pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani, textul enumerând expres persoanele care pot rămâne în activitate și după împlinirea vârstei de pensionare, neputându-se extinde și la alte situații care nu sunt vizate de textul normativ în discuție. Cum reclamanta are calitatea de lector universitar și îndeplinește condițiile de pensionare pentru limita de vârstă, nu poate fi menținută în funcția didactică și ca atare, nu poate participa la concursul pentru ocuparea funcției didactice de conferențiar universitar.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că instanța și-a întemeiat hotărârea pe un motiv eronat, acela că „la data înscrierii la concurs îndeplinea condițiile de pensionare pentru limită de vârstă”, consecința acestui fapt fiind aceea că nu poate fi menținută în funcția didactică și, deci, apare imposibilitatea participării la concursul pentru obținerea titlului de conferențiar universitar.

Referitor la cadrele didactice care dețin gradul de lector universitar/șef de lucrări, Statutul cadrelor didactice - Legea nr. 128/1997 nu instituie nici o soluție derogatorie cu privire la vârsta limită până la care aceștia își pot continua activitatea, astfel că se aplică normele generale în materie, cuprinse în Legea nr. 19/2000, lege care în art. 41 alin. (5) menționează că „asigurații care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege pentru obținerea unei pensii pentru limita de vârstă, cu excepția pensiei anticipate și a pensiei anticipate parțiale, își pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului”.

În ceea ce o privește, susține recurenta, după împlinirea vârstei de pensionare, a obținut acordul angajatorului - Universitatea București, pentru a-și desfășura activitatea în continuare, acord pe care-l deține și în prezent, așa încât la data înscrierii la concurs avea dreptul de a fi menținută în funcția didactică și prin urmare, și dreptul de a participa la concurs. Intimatul Ministerul Educației și Cercetării a formulat întâmpinare, susținând temeinicia și legalitatea sentinței instanței de fond și solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, având în vedre probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta-reclamantă, în prezent, își desfășoară activitatea didactică în cadrul Universității din București, pe postul de lector universitar. Deși a depășit cu mult vârsta de pensionare, recurenta a obținut acordul Universității din București de a-și continua activitatea didactică, pe acest post, pentru o perioadă de timp, avându-se în vedere dispozițiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Recurenta susține prin motivele de recurs formulate, că, din moment ce i s-a dat acordul de a-și continua activitatea pe postul de lector universitar, are și dreptul de a participa la concurs pentru o altă funcție didactică, aceea de conferențiar universitar.

Susținerea sa este neîntemeiată, față de reglementările legale în vigoare, aplicabile în speță. Așa cum reține și instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, numai profesorii universitari și conferențiarii universitari cu titlu științific de doctor pot române în activitate până la vârsta de 65 de ani. Textul de lege se referă la „profesorii universitari și conferențiari universitari” care ocupă deja aceste funcții, obținute prin concurs, numai aceștia putând rămâne în activitate peste vârsta limită de pensionare.

Reclamanta-recurentă „are și ea acest drept, dar numai pentru funcția didactică pe care o ocupă în prezent”, aceea de lector universitar și în baza legii generale, în speță Legea nr. 19/2000, deoarece art. 146 din Legea nr. 128/1997 (lege specială) prevede „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii”, textul art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, menționând ca fiind necesar și acordul angajatorului. Or, recurenta-reclamantă dorește ca prin participarea la concurs să acceadă la o altă funcție didactică, aceea de conferențiar universitar, nefiind vorba pur și simplu de o promovare în funcție didactică, astfel încât ea trebuie să îndeplinească anumite condiții specifice, condiții pe care nu le întrunește, deoarece a depășit cu mult vârsta de pensionare prevăzută atât de legea generală, cât și de legea specială, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Avizul de legalitate al Direcției Juridic și Control din cadrul Ministrului Educației și Cercetării este un aviz conform, potrivit art. 10 alin. (2) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al C.N.A.T.D.C.V., astfel că în mod justificat s-a refuzat eliberarea lui pentru recurenta-reclamantă. Ministerul Educației și Cercetării, în calitatea sa de autoritate de stat, asigură urmărirea și controlul respectării reglementărilor din domeniul său de activitate. Cum recurenta-reclamantă nu a dovedit un drept al său proteguit de lege, refuzul pârâtului de a-i elibera avizul pentru ocuparea funcției didactice de conferențiar universitar, nu este unul nejustificat. Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, recursul formulat urmează a fi respins ca nefondat, instanța de recurs făcând și aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.M. a împotriva sentinței civile nr. 801 din 4 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2006.