ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3837/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub

24.700/2/2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta M.M. a chemat în judecată pe pârâtul

Ministerul Educației și Cercetării, solicitând ca, prin sentința ce va pronunța,

instanța să dispună anularea Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr.

3955 din 24 aprilie 2005, să constate că îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea

funcției didactice de conferențiar universitar, să oblige pârâtul să emită un

ordin prin care să-i recunoască dreptul de a ocupa funcția didactică de conferențiar

universitar, cu obligarea pârâtului la plata de daune materiale în cuantum egal

cu diferența dintre veniturile salariale la care ar fi avut dreptul dacă ar fi

ocupat postul de conferențiar universitar și daune morale în sumă de 10.000

RON.

Reclamanta a susținut în

motivarea acțiunii sale că a participat la concursul de ocupare a postului de conferențiar

universitar - poziția 10 din statul de funcții al Facultății de Limbi și

Literaturi Străine din cadrul Universității București, însă dosarul său nu a

primit avizul de legalitate al Direcției Juridice din Ministerul Educației și

Cercetării, întrucât s-a constatat că îndeplinea condițiile de pensionare

pentru limită de vârstă la data înscrierii la concurs, potrivit Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Refuzul de a i se da avizul

este nejustificat, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 129

alin. (1) din Legea nr. 128/1997, profesorii universitari și conferențiarii

universitari cu titlu științific de doctor pot rămâne în activitate până la vârsta

de 65 de ani.

Reclamanta susține că,

contestația ce a formulat-o împotriva refuzului de a i se da avizul în

discuție, i-a fost respinsă, cu motivarea că „lectorii universitari/șefii de

lucrări care îndeplinesc condițiile pentru pensionarea pentru limită de vârstă,

nu pot fi menținuți în funcția didactică, astfel că nu pot participa la

concursul pentru ocuparea funcției didactice de conferențiar universitar”.

Reclamanta critică, astfel, interpretarea

făcută de pârât, susținând că este eronată și în dezacord cu dispozițiile Legii

nr. 128/1997 care instituie exclusiv cu privire la conferențiarii universitari

și profesorii universitari, o vârstă limită până la care aceștia își pot continua

activitatea, soluție prevăzută prin norme speciale derogatorii de la

dispozițiile Legii nr. 19/2000.

În felul acesta, arată

reclamanta, i se îngrădește nejustificat dreptul pe care legea i-l recunoaște,

acela de a participa la concursul pentru ocuparea unui post didactic în

învățământul superior [art. 58 alin. (2) din Legea nr. 127/1997].

Pârâtul a formulat

întâmpinare, invocând excepția de inadmisibilitate a acțiunii, întrucât reclamanta

nu atacă un act administrativ care dă naștere la drepturi și obligații, ci

operațiunea administrativă premergătoare emiterii actului administrativ, pe

fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

S-au administrat probatorii

cu acte și prin sentința civilă nr. 801 din 4 aprilie 2006, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și pe fond, ca neîntemeiată

acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanta justifică

un interes în promovarea acțiunii, întrucât a participat la concursul organizat

pentru ocuparea unei funcții de conferențiar universitar, considerându-se vătămată

într-un drept al său, acela de a fi numită într-o astfel de funcție, datorită refuzului

eliberării avizului de către pârât, aviz cerut de actul normativ aplicabil în

materie.

Pentru acest considerent s-a

respins excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei s-a reținut

că, neacordarea avizului de către pârât este justificată de prevederile legale

în materie, art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, conform căruia numai

profesorii universitari și conferențiarii universitari cu titlu științific de doctor

pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani, textul enumerând expres

persoanele care pot rămâne în activitate și după împlinirea vârstei de pensionare,

neputându-se extinde și la alte situații care nu sunt vizate de textul normativ

în discuție.

Cum reclamanta are calitatea

de lector universitar și îndeplinește condițiile de pensionare pentru limita de

vârstă, nu poate fi menținută în funcția didactică și ca atare, nu poate

participa la concursul pentru ocuparea funcției didactice de conferențiar

universitar.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

susținând, în esență, că instanța și-a întemeiat hotărârea pe un motiv eronat,

acela că „la data înscrierii la concurs îndeplinea condițiile de pensionare

pentru limită de vârstă”, consecința acestui fapt fiind aceea că nu poate fi

menținută în funcția didactică și, deci, apare imposibilitatea participării la

concursul pentru obținerea titlului de conferențiar universitar.

Referitor la cadrele

didactice care dețin gradul de lector universitar/șef de lucrări, Statutul

cadrelor didactice - Legea nr. 128/1997 nu instituie nici o soluție derogatorie

cu privire la vârsta limită până la care aceștia își pot continua activitatea,

astfel că se aplică normele generale în materie, cuprinse în Legea nr. 19/2000,

lege care în art. 41 alin. (5) menționează că „asigurații care îndeplinesc

condițiile prevăzute de prezenta lege pentru obținerea unei pensii pentru

limita de vârstă, cu excepția pensiei anticipate și a pensiei anticipate

parțiale, își pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului”.

În ceea ce o privește,

susține recurenta, după împlinirea vârstei de pensionare, a obținut acordul

angajatorului - Universitatea București, pentru a-și desfășura activitatea în

continuare, acord pe care-l deține și în prezent, așa încât la data înscrierii

la concurs avea dreptul de a fi menținută în funcția didactică și prin urmare, și

dreptul de a participa la concurs.

Intimatul Ministerul

Educației și Cercetării a formulat întâmpinare, susținând temeinicia și

legalitatea sentinței instanței de fond și solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor invocate, având în vedre probele administrate în cauză și

dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va

respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta-reclamantă, în

prezent, își desfășoară activitatea didactică în cadrul Universității din

București, pe postul de lector universitar.

Deși a depășit cu mult

vârsta de pensionare, recurenta a obținut acordul Universității din București de

a-și continua activitatea didactică, pe acest post, pentru o perioadă de timp,

avându-se în vedere dispozițiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Recurenta susține prin

motivele de recurs formulate, că, din moment ce i s-a dat acordul de a-și

continua activitatea pe postul de lector universitar, are și dreptul de a

participa la concurs pentru o altă funcție didactică, aceea de conferențiar universitar.

Susținerea sa este

neîntemeiată, față de reglementările legale în vigoare, aplicabile în speță.

Așa cum reține și instanța

de fond, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997,

numai profesorii universitari și conferențiarii universitari cu titlu

științific de doctor pot române în activitate până la vârsta de 65 de ani.

Textul de lege se referă la

„profesorii universitari și conferențiari universitari” care ocupă deja aceste

funcții, obținute prin concurs, numai aceștia putând rămâne în activitate peste

vârsta limită de pensionare.

Reclamanta-recurentă „are și

ea acest drept, dar numai pentru funcția didactică pe care o ocupă în prezent”,

aceea de lector universitar și în baza legii generale, în speță Legea nr. 19/2000,

deoarece art. 146 din Legea nr. 128/1997 (lege specială) prevede „în măsura în

care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică

celelalte dispoziții din legislația muncii”, textul art. 41 alin. (5) din Legea

nr. 19/2000, menționând ca fiind necesar și acordul angajatorului.

Or, recurenta-reclamantă

dorește ca prin participarea la concurs să acceadă la o altă funcție didactică,

aceea de conferențiar universitar, nefiind vorba pur și simplu de o promovare

în funcție didactică, astfel încât ea trebuie să îndeplinească anumite condiții

specifice, condiții pe care nu le întrunește, deoarece a depășit cu mult vârsta

de pensionare prevăzută atât de legea generală, cât și de legea specială, așa

cum corect a reținut și instanța de fond.

Avizul de legalitate al

Direcției Juridic și Control din cadrul Ministrului Educației și Cercetării

este un aviz conform, potrivit art. 10 alin. (2) din Regulamentul de Organizare

și Funcționare al C.N.A.T.D.C.V., astfel că în mod justificat s-a refuzat eliberarea

lui pentru recurenta-reclamantă.

Ministerul Educației și

Cercetării, în calitatea sa de autoritate de stat, asigură urmărirea și

controlul respectării reglementărilor din domeniul său de activitate.

Cum recurenta-reclamantă nu

a dovedit un drept al său proteguit de lege, refuzul pârâtului de a-i elibera avizul

pentru ocuparea funcției didactice de conferențiar universitar, nu este unul

nejustificat.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că sentința instanței de fond este legală și

temeinică, recursul formulat urmează a fi respins ca nefondat, instanța de recurs

făcând și aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta M.M. a împotriva sentinței civile nr. 801 din 4 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2006.