ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2587/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 28/2005,

Curtea de Apel București a respins ca nefondată, acțiunea introdusă de

reclamanții M.F., M.D. și M.I., împotriva pârâților C.C., N.I., I.V. și

Ministerul Educației și Cercetării, pentru anularea Ordinului nr. 5360/2000,

emis de Ministerul Educației și Cercetării, titularizarea reclamanților pe

posturile ocupate în urma concursului organizat în anul 2000 și încadrarea

maiștrilor instructori, conform pregătirii lor, cu plata de daune morale și

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Prin ordinul contestat a

fost aprobată Metodologia privind încadrarea personalului didactic din

învățământul preuniversitar în anul școlar 2001 - 2002, metodologie care

permite menținerea în funcția de profesor a maiștrilor de lucru manual.

Menținerea acestora este

condiționată de înscrierea la o formă de învățământ superior, în termen de 8

ani de la data intrării în vigoare a Legii învățământului nr. 128/1997, termen care,

nefiind expirat la data introducerii acțiunii ce formează obiectul prezentului

dosar, nu se justifică admiterea acțiunii reclamantului.

Instanța fondului a mai

reținut faptul că argumentul reclamanților potrivit căruia, deși au participat

la concursul de titularizare pe post, au fost menținuți pe posturile de

suplinitori și în schimb, maiștrii instructori au fost păstrați ca titulari,

îngrădindu-se, astfel, dreptul celor dintâi la muncă, este nefondat. Aceasta,

deoarece contestă un ordin dat în anul 2000, iar reclamanții au participat la

concursul organizat în anul 2003.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs în termenul legal

prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul M.F., ceilalți reclamanți

neînțelegând să facă uz de această cale de atac.

În motivarea recursului au

fost aduse următoarele critici, sentinței:

Prin menținerea, ca titulari

pe posturi la materia educație tehnologică, a maiștrilor instructori și ca

suplinitori, a specialiștilor cu pregătirea corespunzătoare și examenul de

titularizare susținut, au fost încălcate prevederile Codului muncii, prin aceea

că se încalcă dreptul la muncă a celor din urmă.

De asemenea, prin emiterea

unui ordin în baza căruia, aceiași maiștri instructori sunt menținuți în

funcțiile de profesori titulari, deși nu au dreptul de a preda decât la școlile

de arte și meserii, sunt încălcate nu doar dispozițiile legii învățământului,

ci și cele ale Codului penal, referitoare la abuzul în serviciu. Aceleași

dispoziții ale ordinului contestat, încalcă dispozițiile legale și constituționale

privitoare la egalitatea în drepturi.

Este criticată și

argumentarea referitoare la timpul de 8 ani acordat pentru completarea

studiilor de către maiștrii instructori, perioadă care a fost prevăzută pentru

rămânerea lor eventuală pe posturile de maiștri, iar nu de profesori, cum sunt

în prezent.

Examinând recursul

reclamantului, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este

nefondat.

Astfel, în mod corect

instanța de fond a reținut că problema dedusă judecății constă în nemulțumirea

reclamantului-recurent, pentru faptul că, prin ordinul Ministerului Educației

și Cercetării, contestat, au fost menținuți în funcția de profesori, foștii

maiștri de lucru manual la toate clasele V-VIII, deși aceștia ar avea dreptul

de a preda la școlile de arte și meserii; nu s-au titularizat pe post prin

examen; nu au studiile corespunzătoare cerute de Legea nr. 128/1997 și ocupă

posturile pentru care, reclamanții au dat concurs de titularizare.

Tot în mod corect însă,

aceeași instanță a rezolvat problema dedusă judecății.

Astfel, recurentul însuși

recunoaște că ordinul contestat a fost anulat prin Ordinul nr. 5644/2003.

În condițiile anulării lui,

instanța de judecată nu mai poate dispune încă o dată aceeași măsură, pentru

singurul motiv că un act inexistent nu poate fi cenzurat de către instanța de

judecată.

Pe de altă parte, dreptul

aceluiași recurent, de a se titulariza pe post, s-a născut abia în anul 2003,

când a participat la concursul de titularizare ori ordinul atacat a fost emis

în anul 2000, ceea ce face imposibilă, abrogarea retroactivă a efectelor

actului administrativ. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, acest ordin a

reglementat metodologia privind mișcarea personalului din învățământul

preuniversitar pentru anul 2001 - 2002, deci anterior participării recurentului

la concurs.

În aceste împrejurări, nu se

poate susține nici încălcarea prevederilor constituționale și nici cele ale

Codului muncii, cu atât mai mult, cu cât și acestea au intrat în vigoare

ulterior emiterii ordinului, respectiv, anul 2003.

Cât privește încălcarea

textului legii penale, trebuie observat că, de vreme ce dispozițiile legii

civile nu au fost încălcate pentru considerentele expuse, nu se poate reține

nici încălcarea celor penale.

Dat fiind faptul că într-un

proces civil de contencios administrativ, nu pot fi invocate dispoziții ale

legii penale, ca temeiuri pentru admiterea acțiunii, acestea nici nu vor fi

analizate în prezenta cauză.

În consecință, nefiind

îndeplinit nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

cererea recurentului va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.F., împotriva sentinței civile nr. 28 din 11 ianuarie 2005, a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 aprilie 2005.