ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2587/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 28/2005, Curtea de Apel București a respins ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamanții M.F., M.D. și M.I., împotriva pârâților C.C., N.I., I.V. și Ministerul Educației și Cercetării, pentru anularea Ordinului nr. 5360/2000, emis de Ministerul Educației și Cercetării, titularizarea reclamanților pe posturile ocupate în urma concursului organizat în anul 2000 și încadrarea maiștrilor instructori, conform pregătirii lor, cu plata de daune morale și cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele: Prin ordinul contestat a fost aprobată Metodologia privind încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2001 - 2002, metodologie care permite menținerea în funcția de profesor a maiștrilor de lucru manual.

Menținerea acestora este condiționată de înscrierea la o formă de învățământ superior, în termen de 8 ani de la data intrării în vigoare a Legii învățământului nr. 128/1997, termen care, nefiind expirat la data introducerii acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar, nu se justifică admiterea acțiunii reclamantului. Instanța fondului a mai reținut faptul că argumentul reclamanților potrivit căruia, deși au participat la concursul de titularizare pe post, au fost menținuți pe posturile de suplinitori și în schimb, maiștrii instructori au fost păstrați ca titulari, îngrădindu-se, astfel, dreptul celor dintâi la muncă, este nefondat. Aceasta, deoarece contestă un ordin dat în anul 2000, iar reclamanții au participat la concursul organizat în anul 2003. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., reclamantul M.F., ceilalți reclamanți neînțelegând să facă uz de această cale de atac. În motivarea recursului au fost aduse următoarele critici, sentinței: Prin menținerea, ca titulari pe posturi la materia educație tehnologică, a maiștrilor instructori și ca suplinitori, a specialiștilor cu pregătirea corespunzătoare și examenul de titularizare susținut, au fost încălcate prevederile Codului muncii, prin aceea că se încalcă dreptul la muncă a celor din urmă. De asemenea, prin emiterea unui ordin în baza căruia, aceiași maiștri instructori sunt menținuți în funcțiile de profesori titulari, deși nu au dreptul de a preda decât la școlile de arte și meserii, sunt încălcate nu doar dispozițiile legii învățământului, ci și cele ale Codului penal, referitoare la abuzul în serviciu.

Aceleași dispoziții ale ordinului contestat, încalcă dispozițiile legale și constituționale privitoare la egalitatea în drepturi. Este criticată și argumentarea referitoare la timpul de 8 ani acordat pentru completarea studiilor de către maiștrii instructori, perioadă care a fost prevăzută pentru rămânerea lor eventuală pe posturile de maiștri, iar nu de profesori, cum sunt în prezent. Examinând recursul reclamantului, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că problema dedusă judecății constă în nemulțumirea reclamantului-recurent, pentru faptul că, prin ordinul Ministerului Educației și Cercetării, contestat, au fost menținuți în funcția de profesori, foștii maiștri de lucru manual la toate clasele V-VIII, deși aceștia ar avea dreptul de a preda la școlile de arte și meserii; nu s-au titularizat pe post prin examen; nu au studiile corespunzătoare cerute de Legea nr. 128/1997 și ocupă posturile pentru care, reclamanții au dat concurs de titularizare. Tot în mod corect însă, aceeași instanță a rezolvat problema dedusă judecății. Astfel, recurentul însuși recunoaște că ordinul contestat a fost anulat prin Ordinul nr. 5644/2003.

În condițiile anulării lui, instanța de judecată nu mai poate dispune încă o dată aceeași măsură, pentru singurul motiv că un act inexistent nu poate fi cenzurat de către instanța de judecată. Pe de altă parte, dreptul aceluiași recurent, de a se titulariza pe post, s-a născut abia în anul 2003, când a participat la concursul de titularizare ori ordinul atacat a fost emis în anul 2000, ceea ce face imposibilă, abrogarea retroactivă a efectelor actului administrativ. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, acest ordin a reglementat metodologia privind mișcarea personalului din învățământul preuniversitar pentru anul 2001 - 2002, deci anterior participării recurentului la concurs.

În aceste împrejurări, nu se poate susține nici încălcarea prevederilor constituționale și nici cele ale Codului muncii, cu atât mai mult, cu cât și acestea au intrat în vigoare ulterior emiterii ordinului, respectiv, anul 2003. Cât privește încălcarea textului legii penale, trebuie observat că, de vreme ce dispozițiile legii civile nu au fost încălcate pentru considerentele expuse, nu se poate reține nici încălcarea celor penale. Dat fiind faptul că într-un proces civil de contencios administrativ, nu pot fi invocate dispoziții ale legii penale, ca temeiuri pentru admiterea acțiunii, acestea nici nu vor fi analizate în prezenta cauză. În consecință, nefiind îndeplinit nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., cererea recurentului va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.F., împotriva sentinței civile nr. 28 din 11 ianuarie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2005.