ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 71/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 24 aprilie 2003, reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar sector

5, București, în numele membrilor de sindicat, a solicitat anularea art. 8 din

Metodologia privind acordarea gradației de merit în învățământul

preuniversitar, aprobată prin Ordinul nr. 3215 din 31 ianuarie 2003, emis de

Ministerul Educației și Cercetării.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că se încalcă dreptul personalului didactic încadrat cu contract de

muncă pe durată determinată (suplinitori), de a beneficia de acordarea

gradației de merit, textul nefiind în concordanță cu art. 138 din Legea nr. 128/1997,

conform căruia „personalul didactic angajat pe perioadă determinată,

beneficiază de aceleași drepturi, cu personalul didactic titular, corespunzător

perioadei lucrate”.

Prin sentința civilă nr. 2019/2003

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

respinsă, ca neîntemeiată, reținându-se în esență că, perioada lucrată de un

suplinitor nu se încadrează în criteriile pentru acordarea gradației de merit,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 138 din Legea nr. 128/1997.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat

că nici Statutul personalului didactic și nici Metodologia nu menționează

vechimea în învățământ de cel puțin 3 ani în aceeași unitate de învățământ; că

instanța nu a ținut seama de mobilitatea personalului didactic, conform

Secțiunii a 3-a, Cap. I, Titlul II din Legea nr. 128/1997; că pentru acordarea

gradației de merit se ia în considerare activitatea desfășurată în sistemul de

învățământ, indiferent de unitatea (unitățile) în care persoana în cauză a fost

încadrată, conform art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997; că există

profesori suplinitori cu o vechime, în regim de continuitate, mult mai mare de

3 ani, datorită lipsei posturilor cu viabilitate de cel puțin 4 ani (pentru

încadrarea personalului didactic titular), lipsei programelor pentru concurs

(ex. specialitățile tehnice), lipsei resursei umane în învățământ la anumite

discipline.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea reține următoarele:

Art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997,

prevede, printre condițiile de acordare a gradației de merit prin concurs, și

pe aceea ca personalul didactic să aibă o vechime de 3 ani în învățământ.

Textul nu face nici o altă

distincție referitoare la vechimea în învățământ și nu se referă la vechimea în

aceeași unitate de învățământ.

Art. 318 din Statutul personalului

didactic menționează că „personalul didactic angajat pe durată determinată,

beneficiază de aceleași drepturi, cu personalul didactic titular, corespunzător

perioadei lucrate”.

La art. 8 din Metodologia privind

acordarea gradației de merit în învățământul preuniversitar, aprobată prin

Ordinul nr. 3215/2003, al Ministerului Educației și Cercetării, s-a prevăzut că

„nu poate beneficia de acordarea gradației de merit, personalul didactic

încadrat prin contract de muncă pe perioadă determinată”.

Prin adoptarea acestei norme au fost

încălcate dispozițiile art. 138 din Legea nr. 128/1997 care, așa cum s-a

precizat mai sus, stipulează drepturi egale ale personalului didactic angajat

pe durată determinată (suplinitori), cu cele ale personalului didactic angajat

pe perioadă nedeterminată (titulari).

Prin actul atacat, se încalcă

dreptul personalului didactic, angajat pe durată determinată, de a participa la

concursul pentru obținerea gradației de merit.

Legea (Statutul personalului

didactic) nu prevede nici o restricție referitoare la personalul didactic

angajat pe durată determinată. Referitor la vechimea necesară în învățământ,

pentru obținerea gradației de merit, singura condiție este aceea de a avea cel

puțin 3 ani vechime în învățământ, conform art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997,

condiție pe care o poate îndeplini și personalul didactic angajat pe durată

determinată.

În consecință, recursul fiind fondat,

va fi admis, sentința se va modifica și acțiunea va fi admisă, ca fiind

întemeiată și conformă dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Sindicatul Învățământ Preuniversitar sector 5 București, împotriva sentinței

civile nr. 2019 din 27 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ.

Modifică sentința atacată

și, în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământ

Preuniversitar sector 5 București.

Anulează art. 8 din

Metodologia privind acordarea gradului de merit în învățământul preuniversitar,

aprobată prin Ordinul nr. 3215 din 31 ianuarie 2003, al Ministerului Educației

și Cercetării.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2005.