ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2503/2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2503/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 21 noiembrie 2005,

reclamantele F.S.L.Î și F.S.Î.S.H. au chemat în judecată pe pârâtul M.E.C.,

solicitând anularea O.M.E.C. nr. 4925 din 8 septembrie 2005 pentru aprobarea

Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ

preuniversitar, publicat în M. Of., Partea I nr. 874 din 29 septembrie 2005 și

obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin pentru aprobarea Regulamentului

de organizare și funcționarea a unităților de învățământ preuniversitar, cu

consultarea federațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură de

învățământ și în conformitate cu prevederile Legii învățământului nr. 84/1995,

republicată și ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic,

modificată.

În motivarea a acțiunii,

reclamantele arată că ordinul contestat a fost emis fără avizul consultativ al

federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, prin urmare, fără

îndeplinirea unei importante operațiuni procedurale anterioare emiterii unui

act administrativ. Reclamantele susțin că acest ordin este un act administrativ

cu caracter normativ, care privește relațiile de muncă și sistemul național de

învățământ; cu toate acestea federațiile sindicale reprezentative la nivel de

ramură, semnatare ale contractului colectiv de muncă, nu au fost consultate cu

privire la conținutul său în cadrul Comisiei de Dialog Social, astfel cum

prevede expres H.G. nr. 314/2001, modificată. Reclamantele precizează că

procedând astfel, pârâtul le-a încălcat dreptul la apărare.

Reclamantele menționează că

membrii acestora de sindicat sunt vătămați în drepturile lor legitime prevăzute

de lege, prin faptul că ordinul în discuție a fost emis cu încălcarea

prevederilor Legii învățământului nr. 84/1995, republicată și ale Legii nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, modificată, după cum urmează:

de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar încalcă,

prin omisiune, dispozițiile art. 21 alin. (7) din Legea nr. 128/1997, astfel

cum a fost modificată prin Legea nr. 349/2004, deoarece nu se prevede atribuția

directorului de a desemna cadrul didactic coordonator pentru structurile

unității de învățământ.

Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ

preuniversitar încalcă prevederile art. 145 alin. (6) din Legea nr. 84/1995,

republicată și modificată. Potrivit textului legal, C.A. al unității de

învățământ are rol de decizie în domeniul administrativ și nu un rol de decizie

în domeniul organizatoric și administrativ, așa cum s-a stipulat în mod greșit

în regulament.

Regulament încalcă prevederile Anexei nr. I, a Secțiunii a II – a, a

Metodologiei și criteriilor de acordare a gradației de merit și a salariului de

merit în învățământul preuniversitar, aprobată prin Ordinul pârâtului nr. 5302/2004,

deoarece, conform Metodologiei mai sus indicate, consiliul de administrație

aprobă personalul căruia i se acordă salariul de merit pe baza propunerilor

consiliului profesoral și nu pe baza propunerii directorului, așa cum în mod

greșit s-a prevăzut în Regulament.

Regulament încalcă dispozițiile art. 167 alin. (14) din Legea nr. 84/1995,

republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 354/2004, întrucât se

prevede avizarea proiectului planului anual de venituri și cheltuieli, iar nu

avizarea proiectului de buget, astfel cum dispune textul legal.

Regulament, prin omisiunea de a menționa ca atribuție a consiliului de

administrație pe aceea de a propune inspectoratului școlar nivelul

indemnizației directorului adjunct, contravine prevederilor art. 51 alin. (6

1

)

din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.

prin neintroducerea ca atribuție a consiliului de administrație a desemnării

directorului adjunct dintre persoanele care au promovat concursul, după

consultarea consiliului profesoral, a încălcat dispozițiile art. 21 alin. (6)

din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.

încalcă dispozițiile art. 145 alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 84/1995,

republicată, astfel cum a fost modificată. Astfel, în unitățile de învățământ

din județele pilot, dar și în celelalte județene în care s-a trecut succesiv la

reorganizarea rețelei școlare și la constituirea consiliului de administrație,

conform textului legal mai sus citat, competența consiliului de administrație

trebuie să fie cea reglementată de art. 145 alin. (6) din lege; în județele

unde nu s-a procedat la reorganizarea rețelei școlare și la constituirea

consiliului de administrație potrivit legii, componența consiliului de

administrație trebuie să fie cea prevăzută de art. 145 alin. (3) din legea în

discuție, respectiv consiliul trebuie să fie format dintr-un număr cuprins

între minimum 5 și maximum 11 membri.

Regulament prevede că personalul didactic și de instruire practică ce face

parte din consiliul de administrație este ales de consiliul profesoral la

propunerea directorului sau a celorlalți membri, dintre cadrele didactice care

au calități manageriale și performanțe profesionale deosebite. Acest articol

contravine prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat de

pârât sub nr. 5271/2004, conform căruia reprezentanții cadrelor didactice sunt

aleși în primul consiliu profesoral, prin vot secret, din rândul cadrelor

didactice cu o bună pregătire profesională și prestigiu în rândul colegilor, o

ținută morală deosebită și care manifestă interes și atașament față de unitatea

de învățământ. Prin urmare, se creează astfel o discriminare neprevăzută de

lege atunci când se cere ca un cadru didactic să aibă calități manageriale și

performanțe profesionale deosebite pentru a fi ales ca membru în consiliul de

administrație.

Regulament prevede că președintele consiliului de administrație invită în scris

membrii consiliului și observatorii care nu fac parte din personalul școlii cu

48 de ore înainte de data ședinței. Acest articol contravine prevederilor art. 89

alin. (3) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ,

potrivit căruia: „Înștiințarea organizațiilor sindicale privind întrunirea

comisiei de dialog social, comisiei paritare, consiliilor de administrație (…)

se face cu cel puțin 72 de ore înaintea ședinței, comunicând ordinea de zi și

documentele care vor fi discutate”.

Regulament încalcă prin omisiune dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea

sindicatelor.

Regulament încalcă dispozițiile art. 10 din Regulamentul aprobat de O.M.E.C. nr.

5271/2004, în condițiile în care se prevedere că acest consiliu se întrunește

lunar, precum și ori de câte ori este nevoie, în condițiile în care Regulamentul

de funcționare a consiliului de administrație în unitățile de învățământ din

județele – pilot, prevede că acest consiliu își desfășoară activitatea în

ședințe ordinare trimestrial și în ședințe extraordinare, la cererea

președintelui sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului.

Prin sentința civilă nr. 1320/2006

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că

pârâtul a respectat dispozițiile Contractului colectiv de muncă unic la nivel

de ramură învățământ, care îl obligă să nu inițieze nici un act normativ fără

consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului și a ținut seama

de sugestiile F.S.Î.S.H.

Curtea de Apel a apreciat că

nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 128/1997, ale Legii nr. 84/1995, ale

O.M.E.C. nr. 4925/2005.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs în termen reclamantele.

În motivarea recursului a fost

reiterată motivarea acțiunii și s-a arătat în esență: că trebuia emis un aviz

consultativ în cadrul Comisiei de Dialog Social; că prin neconsultare a fost

încălcat dreptul legal la consultare, dreptul constituțional și legal de

apărare a drepturilor și de promovare a intereselor membrilor de sindicat (art.

9 din Constituție, art. 1 alin. (1) și art. 27 din Legea nr. 54/2003, art. 4

din H.G. nr. 314/2001, Convenția O.I.M. nr. 87/1948, Convenția nr. 98/1949,

Convenția nr. 135/1971, Convenția O.I.M. nr. 154/1981, Carta Socială

Europeană), Instanța neargumentând respingerea apărărilor de mai sus; că din

modul de redactare al Regulamentului (art. 23) nu rezultă că directorul poate

avea și alte atribuții; că prevederile art. 30 alin. (2) din Regulament adaugă la

lege; că art. 31 lit. g) din Regulament încalcă prevederile Anexei I a

Secțiunii a II-a a O.M.E.C. nr. 5302/2004; că art. 31 lit. p) din Regulament

contravine - prin omisiune – prevederilor art. 51 alin. (6

1

) din

Legea nr. 128/1997, modificată; că art. 33 alin. (1) din Regulament încalcă

prevederile art. 145 alin. (6) din Legea nr. 84/1995 republicată și modificată

și reiterează dispozițiile legale menționate; că art. 33 alin. (2) din

Regulament contravine art. 4 alin. (1) lit. a) din O.M.E.C. nr. 5271/2004; că art.

33 alin. (5) din Regulament încalcă art. 89 alin. (3) din Contractul colectiv

de muncă, că art. 33 alin. (7) din Regulament încalcă prin omisiune – art. 30 alin.

(3) din Legea sindicatelor; că art. 34 alin. (1) din Regulament încalcă art. 10

din O.M.E.C. nr. 5271/2004.

Recurentele au mai arătat că

Instanța nu a ținut cont de toate actele depuse la dosar, sentința nu este

motivată și a aplicat greșit prevederile Legii nr. 84/1995, republicată.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Din probele administrate în

cauză rezultă că pârâtul, M.E.C., cu adresa din 30 august 2005, a solicitat reclamantelor să îi comunice propunerile cu privire la Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar. Ca

urmare a acestor solicitări, F.S.Î.S.H. a transmis, cu adresa din 2005,

propriile propuneri, ceea ce demonstrează că au fost respectate dispozițiile art.

4 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ,

potrivit cărora, Ministerul nu poate iniția nici un act normativ fără

consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului. De asemenea, la

elaborarea Regulamentului au fost avute în vedere propunerile reclamantei.

Împrejurarea că proiectul de

Regulament nu a fost discutat în cadrul Comisiei de Dialog Social de la M.E.C. și aceasta nu a emis un aviz consultativ, nu este de natură să determine anularea

actului, întrucât obligatorie este consultarea sindicatelor, condiție care a

fost îndeplinită, astfel cum s-a arătat mai sus. Așadar, nu au fost încălcate

drepturile recurentelor referitoare la consultare și la promovarea intereselor

membrilor de sindicat, prevăzute de art. 9 din Constituția României, de Carta

Socială Europeană (Partea I, pct. 6), de Convenția O.I.M. nr. 87/1948 (art. 3),

de Convenția O.I.M. nr. 98/1999 (art. 4), de Convenția O.I.M. nr. 135/1971 (art.

1) și de Convenția O.I.M. nr. 154/1981 (art. 2), acte ratificate de România.

Criticile aduse sentinței în

ce privește fondul pricinii sunt neîntemeiate pentru următoarele motive.

Articolele din regulament

criticate de recurentele reclamante prin acțiune la pct. II.1, 2, 3, 4, 5, 6,

8, 10 și 11 (art. 23, 30 alin. (2), 31 lit. g), 31 lit. m), 31 lit. p), 31, 33 alin.

(2), 33 alin. (7) și 34 alin. (1)) nu au format obiectul plângerii prealabile,

reglementată de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Plângerea formulată de F.S.L.Î.

nu se referă la textele din Regulament criticate prin acțiune, având în vedere

doar împrejurarea neconsultării federației sindicale.

Plângerea formulată de F.S.Î.S.H.

are în vedere neconsultarea federației sindicale și face trimitere la adresa

din 1 septembrie 2005. În această adresă (care reprezintă de fapt punctul de

vedere al reclamantei exprimat ca urmare a consultării de către minister),

recurenta nu a adus critici textelor mai sus precizate din Regulament.

Neexistând plângere prealabilă pentru aceste aspecte, ele nu puteau fi invocate

direct în Instanță, astfel încât Curtea de Apel nu le putea analiza.

Prin plângerea prealabilă

s-au adus critici altor texte din Regulament, neprevăzute în acțiune, precum și

articolelor 33 alin. (1) și 33 alin. (5) din Regulament.

Referitor la art. 33 alin. (1)

din Regulament (pct. II – VII din acțiune), reclamantele au arătat că încalcă art.

145 alin. (3) din Legea învățământului modificată, în ce privește componența

consiliului de administrație al unității de învățământ.

Or, în plângerea prealabilă

petenta se referă numai la lit. e) a art. 33 alin. (1) din Regulament, cerând

să se precizeze care sunt organizațiile comunității locale la care se referă

textul. Această critică nu este reiterată în acțiune, astfel încât situația

echivalează, de asemenea, cu inexistența plângerii prealabile pentru critica

formulată prin acțiune.

O situație identică este și

în ce privește textul art. 33 alin. (5) din Regulament (pct. II.9 din acțiune).

În plângerea prealabilă reclamanta se referă la „observatori”, iar în acțiune

critică termenul în care consiliul este convocat.

În concluzie, neexistând

plângere prealabilă pentru criticile menționate la pct. II din acțiune, Instanța

de Fond nu le putea analiza. Verificarea legalității a fost totuși judicios

făcută, întrucât textele Regulamentului, criticate în acțiune, nu contravin

dispozițiilor legale, astfel cum a stabilit Curtea de Apel.

Cât privește art. 31 lit. g),

33 alin. (2) și 34 alin. (1) din regulament (pct. II.3, 8, 11 din acțiune,

referitor la care recurentele susțin că încalcă O.M.E.C. nr. 5302/2004 și

O.M.E.C. nr. 5271/2004), se constată că prin aceste norme au fost modificate

implicit normele corespunzătoare din ordinele anterioare, nr. 5302/2004 și nr. 5271/2004.

Nu sunt întemeiate nici

ultimele critici din motivarea recursului întrucât Instanța de Fond a avut în

vedere probele administrate, sentința este suficient motivată iar

considerentele hotărârii se completează cu cele ale prezentei decizii.

Față de cele mai sus

reținute, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de

casare de ordine publică a sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantele F.S.L.Î. și F.S.Î.S.H. împotriva sentinței civile nr. 1320 din

6 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2007.