ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2503/2007

Art. 23 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar încalcă, prin omisiune, dispozițiile art. 21 alin. (7) din Legea nr. 128/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 349/2004, deoarece nu se prevede atribuția directorului de a desemna cadrul didactic coordonator pentru structurile unității de învățământ.

Art. 30 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar încalcă prevederile art. 145 alin. (6) din Legea nr. 84/1995, republicată și modificată. Potrivit textului legal, C.A. al unității de învățământ are rol de decizie în domeniul administrativ și nu un rol de decizie în domeniul organizatoric și administrativ, așa cum s-a stipulat în mod greșit în regulament.

Art. 31 lit. g) din Regulament încalcă prevederile Anexei nr. I, a Secțiunii a II – a, a Metodologiei și criteriilor de acordare a gradației de merit și a salariului de merit în învățământul preuniversitar, aprobată prin Ordinul pârâtului nr. 5302/2004, deoarece, conform Metodologiei mai sus indicate, consiliul de administrație aprobă personalul căruia i se acordă salariul de merit pe baza propunerilor consiliului profesoral și nu pe baza propunerii directorului, așa cum în mod greșit s-a prevăzut în Regulament.

Art. 31 lit. m) din Regulament încalcă dispozițiile art. 167 alin. (14) din Legea nr. 84/1995, republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 354/2004, întrucât se prevede avizarea proiectului planului anual de venituri și cheltuieli, iar nu avizarea proiectului de buget, astfel cum dispune textul legal.

Art. 31 lit. p) din Regulament, prin omisiunea de a menționa ca atribuție a consiliului de administrație pe aceea de a propune inspectoratului școlar nivelul indemnizației directorului adjunct, contravine prevederilor art. 51 alin. (6 1 ) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 31 din regulament, prin neintroducerea ca atribuție a consiliului de administrație a desemnării directorului adjunct dintre persoanele care au promovat concursul, după consultarea consiliului profesoral, a încălcat dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 33 alin. (1) din Regulament, încalcă dispozițiile art. 145 alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 84/1995, republicată, astfel cum a fost modificată. Astfel, în unitățile de învățământ din județele pilot, dar și în celelalte județene în care s-a trecut succesiv la reorganizarea rețelei școlare și la constituirea consiliului de administrație, conform textului legal mai sus citat, competența consiliului de administrație trebuie să fie cea reglementată de art. 145 alin. (6) din lege; în județele unde nu s-a procedat la reorganizarea rețelei școlare și la constituirea consiliului de administrație potrivit legii, componența consiliului de administrație trebuie să fie cea prevăzută de art. 145 alin. (3) din legea în discuție, respectiv consiliul trebuie să fie format dintr-un număr cuprins între minimum 5 și maximum 11 membri.

Art. 33 alin. (2) din Regulament prevede că personalul didactic și de instruire practică ce face parte din consiliul de administrație este ales de consiliul profesoral la propunerea directorului sau a celorlalți membri, dintre cadrele didactice care au calități manageriale și performanțe profesionale deosebite. Acest articol contravine prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat de pârât sub nr. 5271/2004, conform căruia reprezentanții cadrelor didactice sunt aleși în primul consiliu profesoral, prin vot secret, din rândul cadrelor didactice cu o bună pregătire profesională și prestigiu în rândul colegilor, o ținută morală deosebită și care manifestă interes și atașament față de unitatea de învățământ. Prin urmare, se creează astfel o discriminare neprevăzută de lege atunci când se cere ca un cadru didactic să aibă calități manageriale și performanțe profesionale deosebite pentru a fi ales ca membru în consiliul de administrație.

Art. 33 alin. (5) din Regulament prevede că președintele consiliului de administrație invită în scris membrii consiliului și observatorii care nu fac parte din personalul școlii cu 48 de ore înainte de data ședinței. Acest articol contravine prevederilor art. 89 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, potrivit căruia: „Înștiințarea organizațiilor sindicale privind întrunirea comisiei de dialog social, comisiei paritare, consiliilor de administrație (…) se face cu cel puțin 72 de ore înaintea ședinței, comunicând ordinea de zi și documentele care vor fi discutate”.

Art. 33 alin. (7) din Regulament încalcă prin omisiune dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea sindicatelor.

Art. 34 alin. (1) din Regulament încalcă dispozițiile art. 10 din Regulamentul aprobat de O.M.E.C. nr. 5271/2004, în condițiile în care se prevedere că acest consiliu se întrunește lunar, precum și ori de câte ori este nevoie, în condițiile în care Regulamentul de funcționare a consiliului de administrație în unitățile de învățământ din județele – pilot, prevede că acest consiliu își desfășoară activitatea în ședințe ordinare trimestrial și în ședințe extraordinare, la cererea președintelui sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului. Prin sentința civilă nr. 1320/2006 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanța a reținut că pârâtul a respectat dispozițiile Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, care îl obligă să nu inițieze nici un act normativ fără consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului și a ținut seama de sugestiile F.S.Î.S.H. Curtea de Apel a apreciat că nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 128/1997, ale Legii nr. 84/1995, ale O.M.E.C. nr. 4925/2005. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen reclamantele. În motivarea recursului a fost reiterată motivarea acțiunii și s-a arătat în esență: că trebuia emis un aviz consultativ în cadrul Comisiei de Dialog Social; că prin neconsultare a fost încălcat dreptul legal la consultare, dreptul constituțional și legal de apărare a drepturilor și de promovare a intereselor membrilor de sindicat (art. 9 din Constituție, art. 1 alin. (1) și art. 27 din Legea nr. 54/2003, art. 4 din H.G. nr. 314/2001, Convenția O.I.M. nr. 87/1948, Convenția nr. 98/1949, Convenția nr. 135/1971, Convenția O.I.M. nr. 154/1981, Carta Socială Europeană), Instanța neargumentând respingerea apărărilor de mai sus; că din modul de redactare al Regulamentului (art. 23) nu rezultă că directorul poate avea și alte atribuții; că prevederile art. 30 alin. (2) din Regulament adaugă la lege; că art. 31 lit. g) din Regulament încalcă prevederile Anexei I a Secțiunii a II-a a O.M.E.C. nr. 5302/2004; că art. 31 lit. p) din Regulament contravine - prin omisiune – prevederilor art. 51 alin. (6 1 ) din Legea nr. 128/1997, modificată; că art. 33 alin. (1) din Regulament încalcă prevederile art. 145 alin. (6) din Legea nr. 84/1995 republicată și modificată și reiterează dispozițiile legale menționate; că art. 33 alin. (2) din Regulament contravine art. 4 alin. (1) lit. a) din O.M.E.C. nr. 5271/2004; că art. 33 alin. (5) din Regulament încalcă art. 89 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă, că art. 33 alin. (7) din Regulament încalcă prin omisiune – art. 30 alin. (3) din Legea sindicatelor; că art. 34 alin. (1) din Regulament încalcă art. 10 din O.M.E.C. nr. 5271/2004. Recurentele au mai arătat că Instanța nu a ținut cont de toate actele depuse la dosar, sentința nu este motivată și a aplicat greșit prevederile Legii nr. 84/1995, republicată. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul, M.E.C., cu adresa din 30 august 2005, a solicitat reclamantelor să îi comunice propunerile cu privire la Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar. Ca urmare a acestor solicitări, F.S.Î.S.H. a transmis, cu adresa din 2005, propriile propuneri, ceea ce demonstrează că au fost respectate dispozițiile art. 4 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, potrivit cărora, Ministerul nu poate iniția nici un act normativ fără consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului. De asemenea, la elaborarea Regulamentului au fost avute în vedere propunerile reclamantei. Împrejurarea că proiectul de Regulament nu a fost discutat în cadrul Comisiei de Dialog Social de la M.E.C. și aceasta nu a emis un aviz consultativ, nu este de natură să determine anularea actului, întrucât obligatorie este consultarea sindicatelor, condiție care a fost îndeplinită, astfel cum s-a arătat mai sus. Așadar, nu au fost încălcate drepturile recurentelor referitoare la consultare și la promovarea intereselor membrilor de sindicat, prevăzute de art. 9 din Constituția României, de Carta Socială Europeană (Partea I, pct. 6), de Convenția O.I.M. nr. 87/1948 (art. 3), de Convenția O.I.M. nr. 98/1999 (art. 4), de Convenția O.I.M. nr. 135/1971 (art. 1) și de Convenția O.I.M. nr. 154/1981 (art. 2), acte ratificate de România. Criticile aduse sentinței în ce privește fondul pricinii sunt neîntemeiate pentru următoarele motive. Articolele din regulament criticate de recurentele reclamante prin acțiune la pct. II.1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 10 și 11 (art. 23, 30 alin. (2), 31 lit. g), 31 lit. m), 31 lit. p), 31, 33 alin. (2), 33 alin. (7) și 34 alin. (1)) nu au format obiectul plângerii prealabile, reglementată de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Plângerea formulată de F.S.L.Î. nu se referă la textele din Regulament criticate prin acțiune, având în vedere doar împrejurarea neconsultării federației sindicale. Plângerea formulată de F.S.Î.S.H. are în vedere neconsultarea federației sindicale și face trimitere la adresa din 1 septembrie 2005. În această adresă (care reprezintă de fapt punctul de vedere al reclamantei exprimat ca urmare a consultării de către minister), recurenta nu a adus critici textelor mai sus precizate din Regulament. Neexistând plângere prealabilă pentru aceste aspecte, ele nu puteau fi invocate direct în Instanță, astfel încât Curtea de Apel nu le putea analiza. Prin plângerea prealabilă s-au adus critici altor texte din Regulament, neprevăzute în acțiune, precum și articolelor 33 alin. (1) și 33 alin. (5) din Regulament. Referitor la art. 33 alin. (1) din Regulament (pct. II – VII din acțiune), reclamantele au arătat că încalcă art. 145 alin. (3) din Legea învățământului modificată, în ce privește componența consiliului de administrație al unității de învățământ. Or, în plângerea prealabilă petenta se referă numai la lit. e) a art. 33 alin. (1) din Regulament, cerând să se precizeze care sunt organizațiile comunității locale la care se referă textul. Această critică nu este reiterată în acțiune, astfel încât situația echivalează, de asemenea, cu inexistența plângerii prealabile pentru critica formulată prin acțiune. O situație identică este și în ce privește textul art. 33 alin. (5) din Regulament (pct. II.9 din acțiune). În plângerea prealabilă reclamanta se referă la „observatori”, iar în acțiune critică termenul în care consiliul este convocat. În concluzie, neexistând plângere prealabilă pentru criticile menționate la pct. II din acțiune, Instanța de Fond nu le putea analiza. Verificarea legalității a fost totuși judicios făcută, întrucât textele Regulamentului, criticate în acțiune, nu contravin dispozițiilor legale, astfel cum a stabilit Curtea de Apel. Cât privește art. 31 lit. g), 33 alin. (2) și 34 alin. (1) din regulament (pct. II.3, 8, 11 din acțiune, referitor la care recurentele susțin că încalcă O.M.E.C. nr. 5302/2004 și O.M.E.C. nr. 5271/2004), se constată că prin aceste norme au fost modificate implicit normele corespunzătoare din ordinele anterioare, nr. 5302/2004 și nr. 5271/2004. Nu sunt întemeiate nici ultimele critici din motivarea recursului întrucât Instanța de Fond a avut în vedere probele administrate, sentința este suficient motivată iar considerentele hotărârii se completează cu cele ale prezentei decizii. Față de cele mai sus reținute, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.