ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4275/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

din 21 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 154/2005, Tribunalul Ialomița

a sesizat Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, pentru ca în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să fie

soluționată excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 3343 din 11 martie 2002,

emis de ministrul educației și cercetării și a Precizărilor generale pentru

aplicarea Statutului personalului didactic în învățământul superior și

preuniversitar, emise la 14 noiembrie 1997, de Ministerul Educației Naționale.

Excepția de nelegalitate a

fost invocată de reclamanta U.S.L.Î. Ialomița, prin cererea de chemare în

judecată, având ca obiect drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice,

membri de sindicat, pentru perioada 1 februarie 2002 - 1 octombrie 2004.

Reclamanta a susținut că

Precizările generale nr. 19388 din 14 noiembrie 1997 au fost emise cu

încălcarea dispozițiilor art. 49 - 51 din Legea nr. 128/1997 și art. 147 alin.

(3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările aduse prin O.U.G.

nr. 8/2000, aprobată prin Legea nr. 662/2001, dar și a dispozițiilor art. 10

alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

Prin sentința civilă nr. 874

din 11 mai 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția invocată de reclamantă și, în temeiul art. 4 din

Legea nr. 554/2004, a constatat nelegalitatea Ordinului ministrului educației

și cercetării nr. 3343 din 11 martie 2002, privind aprobarea Normelor

metodologice pentru aplicarea Statutului personalului preuniversitar, precum și

nelegalitatea Precizărilor generale nr. 19388 din 14 noiembrie 1997, emise de

Ministerul Educației și Cercetării pentru aplicarea Statutului personalului

didactic.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că Ministerul Educației și Cercetării a emis nelegal

cele două acte administrative, care, deși cuprind norme de interpretare, adaugă

la lege și stabilesc un alt sistem de calcul al salariului personalului

didactic și didactic auxiliar, decât cel care rezultă din Legea nr. 128/1997.

Astfel, instanța de fond a

avut în vedere că, potrivit art. 48 alin. (1) și art. 49 din Legea nr.

128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază și o

parte variabilă, constând în adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare,

iar salarizarea personalului didactic de predare din învățământul

preuniversitar se stabilește diferențiat, în raport cu funcția și norma

didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției

didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în

învățământ, calitatea activității instructiv-educative, locul și condițiile

specifice în care se desfășoară activitatea.

Instanța de fond a

considerat că aceste dispoziții legale au fost încălcate prin cele două acte

administrative cu caracter normativ emise de Ministerul Educației și

Cercetării, deoarece în conținutul lor nu s-a făcut distincție între salariul

de bază și salariul funcției de bază și în acest mod, nu s-a asigurat includerea

în salariul de bază, a indemnizațiilor pentru învățământ special, de conducere

și de dirigenție, a gradației și a salariului de merit, a sporurilor de

stabilitate și de suprasolicitare neuropsihică și nici calculul corect al

celorlalte sporuri și indemnizații, care se stabilesc în raport cu salariul de

bază.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs, pârâtul Ministerul Educației și Cercetării și a solicitat

modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii, ca nefondată, a

excepției de nelegalitate.

Recurentul a susținut că

instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 49-51 din Legea nr.

128/1997, reținând că o serie de sporuri se includ în salariul de bază, ceea ce

reprezintă premisa existenței mai multor baze de calcul, contrar legii care, în

art. 48 alin. (3), prevede expres că salariul de bază se stabilește în funcție

de valoarea coeficientului de multiplicare și de coeficienții de multiplicare

prevăzuți în Anexele nr. 1 și 2 ale legii.

Recurentul a arătat că

includerea în salariul de bază a unor sporuri sau indemnizații determină o bază

de calcul mai mare pentru sporul de vechime și implicit, pentru stabilirea

pensiei, dar încalcă și drepturile salariale ale personalului didactic care

desfășoară activități didactice, prin cumul sau plata cu ora și pentru care

modul de calcul a fost prevăzut în art. 51 alin. (8) din Legea nr. 128/1997,

art. 17 alin. (3) și art. 19 alin. (2) din H.G. nr. 281/1993.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat

corect nelegalitatea Ordinului nr. 3343 din 11 martie 2002 și a Precizărilor

generale nr. 19388 din 14 noiembrie 1997, acte administrative emise de

recurentul Ministerul Educației și Cercetării, în aplicarea Legii nr. 128/1997,

dar prin care au fost încălcate prevederile legii, întrucât a fost stabilit un

alt sistem de calcul al salariului personalului didactic, decât cel ce rezultă

din lege.

Interpretând corect

dispozițiile art. 49 - 51 din Legea nr. 128/1997, instanța de fond a constatat

judicios că, în cazul salarizării personalului didactic, noțiunea de salariu de

bază se referă atât la salariul de bază, care cuprinde, pe lângă salariul de

bază al funcției didactice îndeplinite, și sporuri sau adaosuri prevăzute de

lege ca fiind incluse în salariul de bază.

Legea nr. 128/1997 a

reglementat în art. 49 - 51, patru categorii de sporuri și indemnizații, care

se calculează în mod diferențiat, în raport cu salariul de bază al funcției

didactice sau în raport cu salariul de bază, astfel încât este nefondată,

susținerea recurentului, că instanța de fond a reținut greșit existența unei

distincții între salariul de bază și salariul de bază al funcției didactice

îndeplinite.

Referitor la salarizarea

personalului didactic prin plata cu ora sau prin cumul, instanța de fond a

constatat, de asemenea, corect, că sunt nelegale cele două acte administrative

emise de recurent, întrucât nu s-a prevăzut acordarea sporului de stabilitate,

a gradației sau a salariului de merit, ceea ce contravine dispozițiilor art. 49

alin. (1) și art. 51 alin. (8) din Legea nr. 128/1997, potrivit cărora și

aceste cadre didactice beneficiază de sporurile și indemnizațiile pentru titlu

științific de doctor, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității

instructiv-educative, de condițiile specifice în care își desfășoară

activitatea, precum și de gradația sau salariul de merit și de sporul de

stabilitate.

În consecință, criticile

formulate de recurent sunt neîntemeiate și constatând că nu există motive de

casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca

nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr.

874 din 11 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 septembrie 2005.