ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 273/CA din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 5869 din 10 noiembrie 2008, emis de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, excepție ridicată de reclamanta U.S.L.Î.P.. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: La data de 10 noiembrie 2008, Ministerul Educației, Cercetării Tineretului a emis, în conformitate cu prevederile Legii nr. 288/2004, Ordinul nr. 5869, prin care a decis ca absolvenții studiilor ciclul universitar de licență 2008 (ciclul I Bologna), încadrați în învățământul preșcolar și primar pe posturi de educatoare și învățător, să fie salarizați în conformitate cu O.G.
nr. 15/2008, Anexa 2: Funcția - Institutor I; nivelul studiilor - S, corespunzător gradului didactic și tranșelor de vechime. Prin același ordin s-a decis, la art. 2, ca absolvenții studiilor ciclului universitar de licență 2008 (ciclul I Bologna), încadrați în învățământul secundar inferior, să fie salarizați în conformitate cu O.G. nr. 15/2008, Anexa 2, Funcția - Profesor, Nivelul studiilor - S, corespunzător gradului didactic și tranșelor de vechime. Apreciind că, „de la data încadrării în anul școlar 2008 și până la apariția O.U.G.
40/2009, reclamanților le-a fost refuzat dreptul de a fi recunoscuți și încadrați ca profesori, deși îndeplineau toate condițiile impuse de lege în acest sens" și că "Ordinul nr. 5869/2009 nu îndeplinește condițiile cumulative de legalitate a unui act administrativ și anume nu este conform cu conținutul legii în baza căreia este emis și cu actele normative cu forță juridică superioară, nu corespunde scopului urmărit de legea pe care o pune în executare și nu este actual și oportun", reclamanta a ridicat excepția de nelegalitate a actului administrativ menționat, în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Constatând că și actele administrative cu caracter normativ, precum este Ordinul nr. 5869/2008, ce a fost publicat în M. Of.
nr. 768/14.11.2008, pot face obiectul excepției de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că în cadrul acestei proceduri se verifică cu prioritate doar dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile de validitate cerute pentru ca acestea să-și producă efectele juridice. Astfel, instanța a constatat că ordinul contestat a fost emis de Ministerul Educației, în limita competențelor ce i-au fost recunoscute prin actul de înființare, că el a fost dat în baza și în vederea aplicării Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, că, prin intermediul lui se reglementează exclusiv problema salarizării absolvenților cu diplomă a studiilor universitare de licență încadrați în învățământul preuniversitar, la propunerea direcțiilor de resurse umane și buget din cadrul Ministerului Educației, ca modalitate de aplicare a unor prevederi ale O.G.
nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în anul 2008 personalului didactic, că actul este semnat de persoana competentă, că el a fost înregistrat, datat și numerotat și că s-au îndeplinit și formalitățile de publicitate, prin publicarea sa în Monitorul Oficial al României. Constatând îndeplinite toate condițiile de validitate cerute actelor administrative, instanța a apreciat că nu poate primi excepția ridicată de către reclamantă, pentru simplul fapt că ceea ce solicită excede cadrului de reglementare presupus de aplicarea O.G. nr. 15/2008 și a Legii nr. 288/2004, însăși reclamanta recunoscând, în mod explicit, că ceea ce se urmărește în realitate prin acțiune este "încadrarea absolvenților Bologna ca profesori și nu ca institutori”.
Ori, atâta timp cât nu exista, la data emiterii actului contestat, cadrul legislativ necesar încadrării "absolvenților Bologna" pe funcția de "profesor pentru învățământul primar", întrucât o atare funcție a fost introdusă doar odată cu adoptarea O.U.G. nr. 40/2009, iar numirea pe funcție se putea face de drept, doar pe simplul fapt al absolvirii studiilor ciclului universitar de licență, nu există temei de drept care să susțină excepția de nelegalitate ridicată. Instanța de fond a apreciat că, întrucât o situație de fapt, considerată de reclamantă ca fiind discriminatorie, nu poate genera o stare de drept, cu atât mai mult cu cât ea nu se poate discuta în cadrul procesual restrâns reglementat de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și dat fiind faptul că până la numirea efectivă, printr-un act individual al administrației școlare, în funcția de „profesor pentru învățământul primar”, nici nu se poate reține o greșită aplicare a prevederilor O.G.
nr. 15/2008, care utilizează doar funcțiile aprobate prin Legea nr. 84/1995 și Legea nr. 128/1997, nu și pe cele ce decurgeau din aplicarea Programului Bologna, raportat și la punctul de vedere exprimat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3601 din 19 august 2010, a respins excepția de nelegalitate ridicată de reclamantă, ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta U.S.L.Î.P. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, se arată că prin hotărârea atacată instanța de contencios administrativ a reținut că reclamanții sunt încadrați ca și institutori, în baza Ordinului nr. 5869 și salarizați ca profesori, în baza O.G.
nr. 15/2008 și că Ordinul nr. 5869 este în concordanță cu prevederile Legii nr. 288/2004. Recurenta-reclamantă apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât Ordinul nr. 5869 este în contradicție cu prevederile Legii nr. 288/2004, stabilind funcția de institutori, aferentă absolvenților de studii superioare de scurtă durată, deși acest tip de învățământ nu mai exista, raportat la legea sus-menționată. Așadar, dacă tipul de învățământ de scurtă durată nu mai există, rezultă că nici absolvenți nu mai pot exista, așadar institutorii.
Se mai arată de către recurentă că, potrivit Legii nr. 84/1995, învățământul era împărțit în învățământ de lungă durată (facultățile - 4 ani) și de scurtă durată (colegii - 3 ani), însă prin Legea nr. 288/2008 s-a dispus înlocuirea învățământului de lungă durată cu cel de 3 ani (Bologna), iar, conform art. 16 alin. (1) din aceeași lege, unitățile de învățământ superior de scurtă durată (colegiile) urmau să intre în lichidare ori să se reorganizeze. Așadar, prin Legea nr. 288/2004 nu mai exista învățământ de scurtă durată și, pe cale de consecință, nu mai putea exista nici corespondentul studiilor, adică funcția de institutor, astfel că pe diplomele de licență ale reclamanților este înscrisă raportarea la aceeași funcție de profesor și nu de institutor.
Se mai arată în motivele de recurs formulate că nu există nicio motivație pentru care acest ordin atacat continuă să se raporteze la legea veche, nr. 84/1995, fără a exprima realitatea juridică stabilită de noua reglementare, ce modifică esențial sistemul de învățământ superior. Cu atât mai mult cu cât instanța a reținut că salarizarea se face pentru funcția de profesor, recurenta apreciază că și denumirea postului trebuia să fie de profesor de învățământ preșcolar sau primar. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerente care vor fi expuse în continuare.
Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Excepția de nelegalitate care formează obiectul cauzei vizează nelegalitatea Ordinului nr. 5869/2009 emis de Ministerul Educației și Cercetării, în raport de prevederile Legii nr. 288/2004 și Legii nr. 84/1995. Prin Ordinul nr. 5869/2009 s-a reglementat modul de salarizare al absolvenților studiilor ciclului universitar de licență 2008 (ciclul I Bologna). Ordinul a fost emis în baza Legii nr. 288/2004 și Legii nr. 84/1995.
Reclamanta a considerat că acest ordin contravine Legii nr. 288/2004, conținând o serie de greșeli, în sensul că se impunea salarizarea absolvenților cu licență din anul 2008 ca profesori pentru învățământul primar. În cadrul examinării excepției de nelegalitate instanța sesizată analizează dacă textul actului administrativ este conform cu legea în baza căruia a fost adoptat. Legislația aplicabilă speței este reprezentată de: - Legea nr. 554/2004 art. 4, alin. (1): „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”. - O.U.G.
nr. 40/2009, art. I pct. 2: „La articolul 151 alin. (2), literele a) și b) se modifică și vor avea următorul cuprins: "a) educatoare, profesori pentru învățământul preșcolar - în învățământul preșcolar; b) învățători, profesori pentru învățământul primar - în învățământul primar;". - Legea nr. 84/1995, art. 151, alin. (2), lit. b), c): „Personalul didactic este format din: b) învățători/învățătoare - în învățământul primar; c) institutori - în învățământul preșcolar și primar.” - Legea nr. 128/1997, art. 5, pct. 1 lit. b): „(1) Funcțiile didactice sunt: b) în învățământul primar: învățător/învățătoare; institutor/institutoare; profesor pentru învățământul primar; profesor”. Se observă că încadrarea absolvenților studiilor ciclului universitar de licență 2008 ca profesori în învățământul primar și salarizarea corespunzătoare acestei profesii nu se regăsește în actele normative primare, respectiv Legea nr. 288/2004 și Legea nr. 84/1995.
Funcția didactică de profesor în învățământul primar a fost creată prin O.U.G. nr. 40/2009, care a modificat Legea nr. 84/1995. Până la 30 aprilie 2009, data publicării O.U.G. nr. 40/2009, în învățământul primar funcționau învățători și institutori și nicidecum profesori cu titulatura „profesor pentru învățământul primar”. Astfel fiind, Înalta Curte constată că Ordinul nr. 5869/2009 nu nesocotește Legea nr. 84/1995 și Legea nr. 288/2004, respectând condițiile din actele normative cu forță juridică superioară în baza cărora a fost emis, iar instanța de fond a reținut în mod corect ca fiind îndeplinite în acest caz toate condițiile de validitate cerute actelor administrative, apreciind, în consecință, că nu poate fi primită excepția de nelegalitate ridicată de către reclamantă.
Având în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe este legală, că motivele de recurs sunt neîntemeiate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de U.S.L.Î.P. Iași împotriva Sentinței nr. 273/CA din 15 noiembrie 2010 a Curții de apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.