ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 273/CA din 15 noiembrie

2010 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins ca nefondată excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 5869 din 10

noiembrie 2008, emis de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului,

excepție ridicată de reclamanta U.S.L.Î.P..

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

La data de 10

noiembrie 2008, Ministerul Educației, Cercetării Tineretului a emis, în

conformitate cu prevederile Legii nr. 288/2004, Ordinul nr. 5869, prin care a

decis ca absolvenții studiilor ciclul universitar de licență 2008 (ciclul I

Bologna), încadrați în învățământul preșcolar și primar pe posturi de

educatoare și învățător, să fie salarizați în conformitate cu O.G. nr. 15/2008,

Anexa 2: Funcția - Institutor I; nivelul studiilor - S, corespunzător gradului

didactic și tranșelor de vechime.

Prin același ordin

s-a decis, la art. 2, ca absolvenții studiilor ciclului universitar de licență

2008 (ciclul I Bologna), încadrați în învățământul secundar inferior, să fie

salarizați în conformitate cu O.G. nr. 15/2008, Anexa 2, Funcția - Profesor,

Nivelul studiilor - S, corespunzător gradului didactic și tranșelor de vechime.

Apreciind că, „de la

data încadrării în anul școlar 2008 și până la apariția O.U.G. 40/2009,

reclamanților le-a fost refuzat dreptul de a fi recunoscuți și încadrați ca

profesori, deși îndeplineau toate condițiile impuse de lege în acest sens"

și că "Ordinul nr. 5869/2009 nu îndeplinește condițiile cumulative de

legalitate a unui act administrativ și anume nu este conform cu conținutul

legii în baza căreia este emis și cu actele normative cu forță juridică

superioară, nu corespunde scopului urmărit de legea pe care o pune în executare

și nu este actual și oportun", reclamanta a ridicat excepția de

nelegalitate a actului administrativ menționat, în procedura prevăzută de art.

4 din Legea nr. 554/2004.

Constatând că și

actele administrative cu caracter normativ, precum este Ordinul nr. 5869/2008, ce

a fost publicat în M. Of. nr. 768/14.11.2008, pot face obiectul excepției de

nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut

că în cadrul acestei proceduri se verifică cu prioritate doar dacă sunt sau nu

îndeplinite condițiile de validitate cerute pentru ca acestea să-și producă

efectele juridice.

Astfel, instanța a

constatat că ordinul contestat a fost emis de Ministerul Educației, în limita

competențelor ce i-au fost recunoscute prin actul de înființare, că el a fost

dat în baza și în vederea aplicării Legii nr. 288/2004 privind organizarea

studiilor universitare, că, prin intermediul lui se reglementează exclusiv

problema salarizării absolvenților cu diplomă a studiilor universitare de

licență încadrați în învățământul preuniversitar, la propunerea direcțiilor de

resurse umane și buget din cadrul Ministerului Educației, ca modalitate de

aplicare a unor prevederi ale O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce

urmau a se acorda în anul 2008 personalului didactic, că actul este semnat de

persoana competentă, că el a fost înregistrat, datat și numerotat și că s-au

îndeplinit și formalitățile de publicitate, prin publicarea sa în Monitorul

Oficial al României.

Constatând

îndeplinite toate condițiile de validitate cerute actelor administrative,

instanța a apreciat că nu poate primi excepția ridicată de către reclamantă,

pentru simplul fapt că ceea ce solicită excede cadrului de reglementare

presupus de aplicarea O.G. nr. 15/2008 și a Legii nr. 288/2004, însăși

reclamanta recunoscând, în mod explicit, că ceea ce se urmărește în realitate

prin acțiune este "încadrarea absolvenților Bologna ca profesori și nu ca

institutori”.

Ori, atâta timp cât

nu exista, la data emiterii actului contestat, cadrul legislativ necesar

încadrării "absolvenților Bologna" pe funcția de "profesor

pentru învățământul primar", întrucât o atare funcție a fost introdusă

doar odată cu adoptarea O.U.G. nr. 40/2009, iar numirea pe funcție se putea

face de drept, doar pe simplul fapt al absolvirii studiilor ciclului

universitar de licență, nu există temei de drept care să susțină excepția de

nelegalitate ridicată.

Instanța de fond a

apreciat că, întrucât o situație de fapt, considerată de reclamantă ca fiind

discriminatorie, nu poate genera o stare de drept, cu atât mai mult cu cât ea

nu se poate discuta în cadrul procesual restrâns reglementat de art. 4 din

Legea nr. 554/2004 și dat fiind faptul că până la numirea efectivă, printr-un

act individual al administrației școlare, în funcția de „profesor pentru învățământul

primar”, nici nu se poate reține o greșită aplicare a prevederilor O.G. nr.

15/2008, care utilizează doar funcțiile aprobate prin Legea nr. 84/1995 și

Legea nr. 128/1997, nu și pe cele ce decurgeau din aplicarea Programului

Bologna, raportat și la punctul de vedere exprimat de Înalta Curte de Casație

și Justiție prin Decizia nr. 3601 din 19 august 2010, a respins excepția de

nelegalitate ridicată de reclamantă, ca nefondată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta U.S.L.Î.P. Iași, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, se arată că prin hotărârea atacată instanța de contencios

administrativ a reținut că reclamanții sunt încadrați ca și institutori, în

baza Ordinului nr. 5869 și salarizați ca profesori, în baza O.G. nr. 15/2008 și

că Ordinul nr. 5869 este în concordanță cu prevederile Legii nr. 288/2004.

Recurenta-reclamantă

apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât Ordinul nr. 5869

este în contradicție cu prevederile Legii nr. 288/2004, stabilind funcția de

institutori, aferentă absolvenților de studii superioare de scurtă durată, deși

acest tip de învățământ nu mai exista, raportat la legea sus-menționată.

Așadar, dacă tipul de învățământ de scurtă durată nu mai există, rezultă că

nici absolvenți nu mai pot exista, așadar institutorii.

Se mai arată de către

recurentă că, potrivit Legii nr. 84/1995, învățământul era împărțit în

învățământ de lungă durată (facultățile - 4 ani) și de scurtă durată (colegii -

3 ani), însă prin Legea nr. 288/2008 s-a dispus înlocuirea învățământului de

lungă durată cu cel de 3 ani (Bologna), iar, conform art. 16 alin. (1) din

aceeași lege, unitățile de învățământ superior de scurtă durată (colegiile)

urmau să intre în lichidare ori să se reorganizeze. Așadar, prin Legea nr.

288/2004 nu mai exista învățământ de scurtă durată și, pe cale de consecință,

nu mai putea exista nici corespondentul studiilor, adică funcția de institutor,

astfel că pe diplomele de licență ale reclamanților este înscrisă raportarea la

aceeași funcție de profesor și nu de institutor.

Se mai arată în

motivele de recurs formulate că nu există nicio motivație pentru care acest

ordin atacat continuă să se raporteze la legea veche, nr. 84/1995, fără a

exprima realitatea juridică stabilită de noua reglementare, ce modifică

esențial sistemul de învățământ superior.

Cu atât mai mult cu

cât instanța a reținut că salarizarea se face pentru funcția de profesor,

recurenta apreciază că și denumirea postului trebuia să fie de profesor de

învățământ preșcolar sau primar.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerente

care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Excepția de

nelegalitate care formează obiectul cauzei vizează nelegalitatea Ordinului nr.

5869/2009 emis de Ministerul Educației și Cercetării, în raport de prevederile

Legii nr. 288/2004 și Legii nr. 84/1995.

Prin Ordinul nr.

5869/2009 s-a reglementat modul de salarizare al absolvenților studiilor

ciclului universitar de licență 2008 (ciclul I Bologna).

Ordinul a fost emis

în baza Legii nr. 288/2004 și Legii nr. 84/1995.

Reclamanta a

considerat că acest ordin contravine Legii nr. 288/2004, conținând o serie de

greșeli, în sensul că se impunea salarizarea absolvenților cu licență din anul

2008 ca profesori pentru învățământul primar.

În cadrul examinării

excepției de nelegalitate instanța sesizată analizează dacă textul actului

administrativ este conform cu legea în baza căruia a fost adoptat.

Legislația aplicabilă

speței este reprezentată de:

- Legea nr. 554/2004

art. 4, alin. (1): „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate”.

- O.U.G. nr. 40/2009,

art. I pct. 2: „La articolul 151 alin. (2), literele a) și b) se modifică și

vor avea următorul cuprins:

"a) educatoare,

profesori pentru învățământul preșcolar - în învățământul preșcolar;

b) învățători,

profesori pentru învățământul primar - în învățământul primar;".

- Legea nr. 84/1995,

art. 151, alin. (2), lit. b), c):

„Personalul didactic

este format din:

b)

învățători/învățătoare - în învățământul primar;

c) institutori - în

învățământul preșcolar și primar.”

- Legea nr. 128/1997,

art. 5, pct. 1 lit. b):

„(1) Funcțiile didactice

sunt:

b) în învățământul

primar: învățător/învățătoare; institutor/institutoare; profesor pentru

învățământul primar; profesor”.

Se observă că

încadrarea absolvenților studiilor ciclului universitar de licență 2008 ca

profesori în învățământul primar și salarizarea corespunzătoare acestei

profesii nu se regăsește în actele normative primare, respectiv Legea nr.

288/2004 și Legea nr. 84/1995.

Funcția didactică de

profesor în învățământul primar a fost creată prin O.U.G. nr. 40/2009, care a

modificat Legea nr. 84/1995.

Până la 30 aprilie

2009, data publicării O.U.G. nr. 40/2009, în învățământul primar funcționau

învățători și institutori și nicidecum profesori cu titulatura „profesor pentru

învățământul primar”.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că Ordinul nr. 5869/2009 nu nesocotește Legea nr. 84/1995 și

Legea nr. 288/2004, respectând condițiile din actele normative cu forță

juridică superioară în baza cărora a fost emis, iar instanța de fond a reținut

în mod corect ca fiind îndeplinite în acest caz toate condițiile de validitate

cerute actelor administrative, apreciind, în consecință, că nu poate fi primită

excepția de nelegalitate ridicată de către reclamantă.

Având în vedere

considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe

este legală, că motivele de recurs sunt neîntemeiate, astfel că în baza art.

312 C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de U.S.L.Î.P. Iași împotriva Sentinței nr. 273/CA din 15 noiembrie

2010 a Curții de apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2011.