ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6085/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6085/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta G.V., în
contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului a solicitat anularea adresei din 16 iunie 2010, emisă de acesta din
urmă, precum și obligarea la recunoașterea diplomei de licență.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a susținut că este absolventă a Universității S.H. din București, fiind
licențiată în sociologie -psihologie potrivit diplomei de licență din 4 august 2009,
iar prin decizia din 16 iulie 2008 directorul Școlii cu clasele I-VIII U. a dispus
modificarea salariului de bază al acesteia, fiind încadrată ca institutor I gradul
didactic I cu drepturile salariale enumerate prin decizie, iar la data de 15 martie
2010 directorul aceleiași unități de învățământ a dispus să fie încadrată ca profesor
în învățământul școlar primar, începând cu data de 1 ianuarie 2010, conform deciziei
nr. 5/2010, stabilindu-se salarizarea corespunzătoare acestei funcții.
Mai arată reclamanta că
ulterior, prin decizia din 28 iunie 2010 directorul Școlii cu cls. I-VIII U. a dispus
anularea deciziei din 2010, fiind reîncadrată ca învățător, drepturile sale salariale
fiind stabilite conform funcției în care a fost reîncadrată, această măsură fiind
dispusă ca urmare a reîncadrării personalului din învățământ conform Legii nr. 330/2009
și O.U.G. nr. 1/2010, precum și Răspunsului dat de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului prin adresa din 16 iunie 2010, în care se precizează
că forma de învățământ absolvită de aceasta nu este prevăzută în nicio hotărâre
de guvern din anul 2004 până în anul 2008.
Prin întâmpinarea formulată,
pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a invocat excepția
inadmisibilității primului capăt de cerere întrucât adresa din 16 iunie 2010 nu
are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 554/2004, respectiv nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
De asemenea, a mai invocat
și excepția lipsei de interes față de același prim capăt de cerere, întrucât reclamanta
nu justifică interesul, nu arată care este folosul practic urmărit în promovarea
acestei acțiuni,în cererea de chemare în judecată reclamanta face referire la schimbarea
încadrării acesteia ca urmare a adresei supusă cenzurii or, în ipoteza în care instanța
ar dispune anularea adresei criticate, aceasta nu ar duce în mod automat la îndeplinirea
condițiilor pentru încadrarea pe postul didactic.
Referitor la cel de al
doilea capăt de cerere, respectiv obligarea Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului să recunoască diploma de licență, pârâtul a invocat excepția
lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului întrucât atribuțiile și competențele acestuia sunt reglementate în
H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, precum și
în art. 141 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, în niciunul dintre aceste acte normative nu este reglementată
o asemenea competență/atribuție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului, de a constata valabilitatea unei diplome.
Pe fondul cauzei, pârâtul
a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât la momentul înscrierii
în anul I de facultate al reclamantei, Universitatea "S.H." din București
nu era acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu cu specializarea Sociologie-Psihologie
la forma de învățământ ID, iar încălcarea legii și desfășurarea procesului de învățământ
în alte condiții decât cele statuate în mod clar de către legiuitor au drept consecință
nerecunoașterea procesului educațional desfășurat în afara legii, nimeni neputând
a se prevala de un drept dacă acesta nu există.
Hotărârea instanței
de fond
Curtea de Apel Ploiești,
secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 80 pronunțată în data
de 7 martie 2011, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca
obiect anularea adresei din 16 iunie 2010 invocată de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului în contradictoriu cu G.V. respingându-l ca inadmisibil.
Totodată, a admis excepția
lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului invocată de pârât în ceea ce privește obligarea la recunoașterea
diplomei de licență a reclamantei G.V. și a respins acest capăt de cerere ca fiind
formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Motivele de fapt și
de drept care au stat la baza formării convingerii instanței
În ceea ce privește excepțiile
invocate prin întâmpinare de pârât, respectiv excepția inadmisibilității și lipsei
de obiect în ceea ce privește primul capăt de cerere-anularea adresei din 16 iunie
2010, instanța le-a admis ca atare, reținând că adresa din 16 iunie 2010 nu este
un act administrativ așa cum este definit de art. 2 lit. (d) din Legea contenciosului
administrativ, nefiind un act emis în regim de putere publică, în vederea organizării
executării legii sau a executării în concret a legii, nu modifică, nu dă naștere
și nu stinge raporturile juridice între G.V. și unitatea școlară.
Privitor la excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtului raportat la capătul de cerere ce are ca
obiect obligarea acesteia să recunoască diploma de licență, instanța a constatat
că este întemeiată având în vedere că ministerul nu a refuzat prin niciun act să
recunoască acest document de studii, astfel că nu poate fi obligat în raportul juridic
dedus judecăți, neexistând identitate între persoana pârâtului și cel față de care
se pretinde a se realiza interesul dedus judecății.
Recursul formulat de
reclamanta G.V. împotriva sentinței civile nr. 80 din 7 martie 2011 a Curții de
Apel Ploiești
Motivele de recurs sunt
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
4.1. Instanța de fond
a admis în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii, care a preluat nejustificat
susținerea pârâtului, în sensul că adresa atacată nu este act administrativ.
Intimatul-pârât are rolul
de a organiza executarea legii în domeniul său de activitate, iar corespondența
purtată cu Școala nr. 2 U. nu este altceva decât executarea în concret a legii.
Adresa a cărei anulare
s-a cerut a produs efecte juridice, deoarece arată în mod neechivoc că Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu recunoaște oficial decât actele
de studii emise pentru finalizarea unor programe de studii care au respectat legislația
în vigoare în momentul derulării lor.
Adresa în cauză a avut
drept efect schimbarea încadrării din profesor pentru învățământul primar, în învățător.
4.2. Prima instanță a
admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în ceea ce privește obligarea acestuia
la recunoașterea diplomei de licență.
Obligația este o consecință
a anulării adresei din 16 iunie 2010 și orice autoritate a statului este îndrituită
să respecte un act administrativ, în speță diploma de licență.
Apărările formulate
de intimatul-pârât Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
Prin întâmpinare, intimatul
a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5.1. Instanța de fond
a reținut în mod corect că adresa contestată nu are caracterul unui act administrativ
în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu dă naștere, modifică
sau stinge raporturi juridice.
Prin această adresă se
furnizează relații cu privire la o solicitare adresată de către o persoană juridică
conform dreptului la petiționare.
Adresa contestată este
o corespondență purtată între două instituții, prin care ministerul formula un punct
de vedere la cererea unității de învățământ.
Prin adresa în cauză,
ministerul nu instituia niciun fel de obligație față de recurenta-reclamantă sau
față de vreun alt subiect de drept.
Prin adresa contestată,
ministerul nu face nicio referire la valabilitatea/nevalabilitatea unor acte de
studii, astfel încât actul nu prejudiciază reclamanta mai mult decât ar prejudicia
enunțarea unor prevederi legale.
5.2. Instanța de fond
a reținut în mod temeinic și legal faptul că ministerul nu are calitate procesuală
pasivă.
Atribuțiile și competențele
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sunt reglementate în
H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea ministerului, cu modificările
și completările ulterioare și în Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările
și completările ulterioare.
Nu există obligația Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a recunoaște diploma reclamantei.
II. Considerentele Înaltei
Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată
Recursul este nefondat.
1.1. Cu privire la motivul
de recurs referitor la greșita admitere a excepției inadmisibilității acțiunii.
Adresa a cărei anulare
s-a solicitat reprezintă un răspuns la o solicitare a Școlii cu clasele I-VIII
nr. 2, U.
În cuprinsul înscrisului,
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. a furnizat anumite informații
legate de forma de învățământ ID, specializarea Sociologie-Psihologie din cadrul
Universității „S.H.”.
Actul nu dă naștere, nu
modifică și nu stinge raporturi juridice în ceea ce o privește pe recurenta-reclamantă.
Opinia exprimată de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost numai însușită de către Școala
cu clasele I-VIII nr. 2, U. și a stat la baza emiterii deciziei din 28 iunie 2010.
Acest ultim înscris reprezintă
actul administrativ cauzator de prejudicii pentru recurenta-reclamantă în sensul
prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Legea contenciosului administrativ
în vigoare permite numai atacarea actelor administrative și nu a actelor premergătoare
emiterii acestora, de unde rezultă că instanța de fond a admis în mod corect excepția
inadmisibilității primului capăt al acțiunii.
1.2. Cu privire la motivul
de recurs referitor la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale
pasive a pârâtului
Cât timp adresa atacată
nu face referire în concret la diploma de licență a recurentei-reclamante nu poate
fi admis capătul de cerere referitor la obligația Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului de a recunoaște diploma.
Cele două capete ale acțiunii
reclamantei nu pot fi soluționate pozitiv separat, întrucât actul vătămător nu aparține
intimatului, nici obligația corelativă nu îi incumbă acestuia, ci numai entității
emitente a actului administrativ.
Motivul de recurs nu este
întrunit, urmând a fi respins ca nefondat.
Față de acestea, în
drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va
fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta G.V.
împotriva sentinței civile nr. 80 din 7 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie
2011.