ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6085/2011

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta G.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat anularea adresei din 16 iunie 2010, emisă de acesta din urmă, precum și obligarea la recunoașterea diplomei de licență. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este absolventă a Universității S.H. din București, fiind licențiată în sociologie -psihologie potrivit diplomei de licență din 4 august 2009, iar prin decizia din 16 iulie 2008 directorul Școlii cu clasele I-VIII U. a dispus modificarea salariului de bază al acesteia, fiind încadrată ca institutor I gradul didactic I cu drepturile salariale enumerate prin decizie, iar la data de 15 martie 2010 directorul aceleiași unități de învățământ a dispus să fie încadrată ca profesor în învățământul școlar primar, începând cu data de 1 ianuarie 2010, conform deciziei nr. 5/2010, stabilindu-se salarizarea corespunzătoare acestei funcții. Mai arată reclamanta că ulterior, prin decizia din 28 iunie 2010 directorul Școlii cu cls. I-VIII U. a dispus anularea deciziei din 2010, fiind reîncadrată ca învățător, drepturile sale salariale fiind stabilite conform funcției în care a fost reîncadrată, această măsură fiind dispusă ca urmare a reîncadrării personalului din învățământ conform Legii nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010, precum și Răspunsului dat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin adresa din 16 iunie 2010, în care se precizează că forma de învățământ absolvită de aceasta nu este prevăzută în nicio hotărâre de guvern din anul 2004 până în anul 2008. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a invocat excepția inadmisibilității primului capăt de cerere întrucât adresa din 16 iunie 2010 nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. De asemenea, a mai invocat și excepția lipsei de interes față de același prim capăt de cerere, întrucât reclamanta nu justifică interesul, nu arată care este folosul practic urmărit în promovarea acestei acțiuni,în cererea de chemare în judecată reclamanta face referire la schimbarea încadrării acesteia ca urmare a adresei supusă cenzurii or, în ipoteza în care instanța ar dispune anularea adresei criticate, aceasta nu ar duce în mod automat la îndeplinirea condițiilor pentru încadrarea pe postul didactic. Referitor la cel de al doilea capăt de cerere, respectiv obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să recunoască diploma de licență, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului întrucât atribuțiile și competențele acestuia sunt reglementate în H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, precum și în art. 141 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în niciunul dintre aceste acte normative nu este reglementată o asemenea competență/atribuție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, de a constata valabilitatea unei diplome. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât la momentul înscrierii în anul I de facultate al reclamantei, Universitatea "S.H." din București nu era acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu cu specializarea Sociologie-Psihologie la forma de învățământ ID, iar încălcarea legii și desfășurarea procesului de învățământ în alte condiții decât cele statuate în mod clar de către legiuitor au drept consecință nerecunoașterea procesului educațional desfășurat în afara legii, nimeni neputând a se prevala de un drept dacă acesta nu există.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 80 pronunțată în data de 7 martie 2011, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea adresei din 16 iunie 2010 invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în contradictoriu cu G.V. respingându-l ca inadmisibil. Totodată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului invocată de pârât în ceea ce privește obligarea la recunoașterea diplomei de licență a reclamantei G.V. și a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței În ceea ce privește excepțiile invocate prin întâmpinare de pârât, respectiv excepția inadmisibilității și lipsei de obiect în ceea ce privește primul capăt de cerere-anularea adresei din 16 iunie 2010, instanța le-a admis ca atare, reținând că adresa din 16 iunie 2010 nu este un act administrativ așa cum este definit de art. 2 lit. (d) din Legea contenciosului administrativ, nefiind un act emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, nu modifică, nu dă naștere și nu stinge raporturile juridice între G.V. și unitatea școlară. Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului raportat la capătul de cerere ce are ca obiect obligarea acesteia să recunoască diploma de licență, instanța a constatat că este întemeiată având în vedere că ministerul nu a refuzat prin niciun act să recunoască acest document de studii, astfel că nu poate fi obligat în raportul juridic dedus judecăți, neexistând identitate între persoana pârâtului și cel față de care se pretinde a se realiza interesul dedus judecății.

Recursul formulat de reclamanta G.V. împotriva sentinței civile nr. 80 din 7 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. 4.1. Instanța de fond a admis în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii, care a preluat nejustificat susținerea pârâtului, în sensul că adresa atacată nu este act administrativ. Intimatul-pârât are rolul de a organiza executarea legii în domeniul său de activitate, iar corespondența purtată cu Școala nr. 2 U. nu este altceva decât executarea în concret a legii. Adresa a cărei anulare s-a cerut a produs efecte juridice, deoarece arată în mod neechivoc că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu recunoaște oficial decât actele de studii emise pentru finalizarea unor programe de studii care au respectat legislația în vigoare în momentul derulării lor. Adresa în cauză a avut drept efect schimbarea încadrării din profesor pentru învățământul primar, în învățător. 4.2. Prima instanță a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în ceea ce privește obligarea acestuia la recunoașterea diplomei de licență. Obligația este o consecință a anulării adresei din 16 iunie 2010 și orice autoritate a statului este îndrituită să respecte un act administrativ, în speță diploma de licență.

Apărările formulate de intimatul-pârât Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 5.1. Instanța de fond a reținut în mod corect că adresa contestată nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Prin această adresă se furnizează relații cu privire la o solicitare adresată de către o persoană juridică conform dreptului la petiționare. Adresa contestată este o corespondență purtată între două instituții, prin care ministerul formula un punct de vedere la cererea unității de învățământ. Prin adresa în cauză, ministerul nu instituia niciun fel de obligație față de recurenta-reclamantă sau față de vreun alt subiect de drept. Prin adresa contestată, ministerul nu face nicio referire la valabilitatea/nevalabilitatea unor acte de studii, astfel încât actul nu prejudiciază reclamanta mai mult decât ar prejudicia enunțarea unor prevederi legale. 5.2. Instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal faptul că ministerul nu are calitate procesuală pasivă. Atribuțiile și competențele Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea ministerului, cu modificările și completările ulterioare și în Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare. Nu există obligația Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a recunoaște diploma reclamantei. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este nefondat. 1.1. Cu privire la motivul de recurs referitor la greșita admitere a excepției inadmisibilității acțiunii. Adresa a cărei anulare s-a solicitat reprezintă un răspuns la o solicitare a Școlii cu clasele I-VIII nr. 2, U. În cuprinsul înscrisului, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. a furnizat anumite informații legate de forma de învățământ ID, specializarea Sociologie-Psihologie din cadrul Universității „S.H.”. Actul nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice în ceea ce o privește pe recurenta-reclamantă. Opinia exprimată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost numai însușită de către Școala cu clasele I-VIII nr. 2, U. și a stat la baza emiterii deciziei din 28 iunie 2010. Acest ultim înscris reprezintă actul administrativ cauzator de prejudicii pentru recurenta-reclamantă în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. Legea contenciosului administrativ în vigoare permite numai atacarea actelor administrative și nu a actelor premergătoare emiterii acestora, de unde rezultă că instanța de fond a admis în mod corect excepția inadmisibilității primului capăt al acțiunii. 1.2. Cu privire la motivul de recurs referitor la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Cât timp adresa atacată nu face referire în concret la diploma de licență a recurentei-reclamante nu poate fi admis capătul de cerere referitor la obligația Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a recunoaște diploma. Cele două capete ale acțiunii reclamantei nu pot fi soluționate pozitiv separat, întrucât actul vătămător nu aparține intimatului, nici obligația corelativă nu îi incumbă acestuia, ci numai entității emitente a actului administrativ. Motivul de recurs nu este întrunit, urmând a fi respins ca nefondat. 2. Față de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.