ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5120/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Soluția instanței de fond

Prin acțiunea formulată, reclamanta B.F. a

chemat în judecată pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea Adresei nr. 34323 din 16 iunie 2010, emisă de MECTS, în baza

căreia conducerea școlii la indicația inspectoratului școlar a anulat

încadrarea pe post de profesor pentru învățământul primar și obligarea pârâtei

să recunoască diploma de licența.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că din anul 1985 este angajata Școlii cu clasele I - VIII

"Canuta Ionescu" Urlați, prin transfer de posturi pe catedra de

învățător în calitate de titular și că între anii 2004 - 2008 a urmat cursurile

Universității Spiru Haret „Facultatea de Sociologie-Psihologie”, la forma de

învățământ ID, absolvind în anul 2008 facultatea cu diplomă de licență nr. 8381

din 04 august 2009.

A mai arătat

reclamanta că în anul 2008 conform legii, i-a fost schimbată încadrarea din

învățător în institutor conform Deciziei nr. 14 a Directorului Școlii cu

clasele I - VIII din data de 16 iulie 2008, iar începând cu data de 01 ianuarie

2010 conform O.U.G. nr. 40/2009 și art. II din Legea nr. 387 din 17 decembrie

2009 în învățământul primar s-a introdus funcția de profesor pentru absolvenții

liceului pedagogic care au finalizat cu diplomă de licență studii universitare

de scurtă sau lungă durată, având o salarizare corespunzătoare, mai mare decât

cea de învățător.

Reclamanta a precizat

că în anul 2010 i-a fost schimbată încadrarea din institutor în profesor pentru

învățământul primar, conform Ordinului ministrului nr. 3235 din data de 09

februarie 2010, prin Decizia nr. 7 din data de 15 martie 2010, încadrări care

au fost înscrise în cartea de muncă.

Așadar, în luna

iunie, în mod abuziv conducerea școlii a schimbat încadrarea din profesor

pentru învățământul primar în învățător, cu motivarea că la data la care s-a

înscris, facultatea era acreditată să funcționeze la forma de învățământ ZI, nu

și ID, prin Decizia nr. 16 din data de 28 iunie 2010, anulând celelalte două

decizii, nerecunoscând diploma de licență și implicit calitatea de licențiat în

sociologie-psihologie aducându-i, astfel, prejudicii de natură materială și

profesională.

A menționat

reclamanta că situația expusă este motivată de opinia Ministerului

Învățământului, exprimată prin Adresa nr. 34323 din 16 iunie 2010, a cărei

nulitate s-a solicitat.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și

Sportului a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive;

inadmisibilității primului capăt de cerere; lipsei procedurii prealabile;

lipsei de interes, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 62

din 22 februarie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii

invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamanta B.F., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea

formulată reclamanta B.F. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună anularea adresei nr. 34323 din 16 iunie 2010,

emisă de pârât și obligarea pârâtului să-i recunoască Diploma de Licența.

Pârâtul are calitate

procesuală pasivă justificată de reclamantă prin indicarea pretențiilor sale,

precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează aceste

pretenții.

Așa cum a susținut

reclamanta, conducerea școlii i-a schimbat încadrarea, din profesor pentru

învățământul primar în învățător, cu motivarea că la data la care s-a înscris

la facultate aceasta era acreditată să funcționeze la forma de învățământ ZI,

nu și ID, iar Decizia nr. 16 din data de 28 iunie 2010 prin care nu i se mai

recunoaște diploma de licență și implicit calitatea de licențiat în

sociologie-psihologie este motivată în baza opiniei Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului exprimată prin adresa nr. 34323 din 16

iunie 2010, a cărei nulitate se solicită.

Instanța a constatat

că reclamanta a solicitat anularea unei adrese, în baza căreia conducerea

școlii, la indicația inspectoratului școlar, a anulat încadrarea sa pe post de

profesor pentru învățământul primar, că această adresă nu posedă însușirile

unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, pentru că nu a fost emis în vederea executării sau organizării

executării legii și pentru că acesta nu dă naștere, nu modifică și nu stinge

raporturi juridice susceptibile de a fi supuse controlului judecătoresc, pe

calea contenciosului administrativ.

Instanța a apreciat

că adresa respectivă reprezintă un răspuns pe care pârâtul l-a dat Școlii nr. 2

din Urlați, se referă la recunoașterea studiilor, dar nu are natura juridică a

unui act administrativ, întrucât nu îndeplinește condițiile mai sus menționate.

S-a mai reținut de

către instanță faptul că recunoașterea dreptului pretins, respectiv a diplomei

de studii, reprezintă o consecință a anulării actului și nu poate fi soluționat

acest capăt de cerere separat, așa cum susține pârâtul, cererea fiind

inadmisibilă cu privire la toate pretențiile formulate.

Instanța a apreciat

că actul administrativ care îndeplinește condițiile mai sus menționate este

Decizia nr. 16 din data de 28 iunie 2010, prin care i-au fost anulate

reclamantei deciziile anterioare, întrucât nu i se mai recunoaște diploma de

licență și implicit calitatea de licențiat în sociologie-psihologie.

Având în vedere

faptul că soluționarea excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive și

a inadmisibilității acțiunii impun soluția respingerii acțiunii ca

inadmisibilă, instanța a apreciat că nu mai este necesar să fie analizate și

celelalte excepții invocate de pârât.

Față de cele

precizate, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât și a respins ca

inadmisibilă acțiunea față de acesta.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, reclamanta B.F. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea căii de

atac recurenta-reclamantă susține că instanța de fond în mod greșit a admis

excepția inadmisibilității acțiunii, preluând nejustificat susținerile

pârâtului în sensul că adresa atacată nu este act administrativ.

Se arată că

intimatul-pârât are rolul de a organiza executarea legii în domeniul său de

activitate iar corespondența purtată cu Școala nr. 2 Urlați nu este altceva

decât executarea în concret a legii.

Adresa a cărei

anulare s-a cerut a produs efecte juridice deoarece arată în mod neechivoc că

M.E.C.T.S. nu recunoaște oficial decât actele de studii emise pentru

finalizarea unor programe de studii care au respectat legislația în vigoare în

momentul derulării lor.

Adresa în cauză a

avut drept efect schimbarea încadrării din profesor pentru învățământul primar

în învățător, putând fi calificată ca fiind un act administrativ în sensul

legii, astfel că se impune respingerea excepției invocate de pârât și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect instanța

de fond a reținut că adresa contestată nu are caracterul unui act administrativ

în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Prin această adresă,

se răspunde unei solicitări cu privire la unele aspecte semnalate în petiția sa

de Școala nr. 2 Urlați, județul Prahova.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale

incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a

fi expuse.

Deși recurenta-reclamantă

nu indică în concret temeiul legal al recursului, se apreciază că toate

criticile formulate pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., însă incidența acestuia nu poate fi reținută în

cauză.

Adresa a cărei

anulare s-a solicitat cu nr. 31323 din 16 iunie 2010 emisă de intimatul-pârât

reprezintă un răspuns la o solicitare a Școlii cu clasele I - VIII Urlați,

județul Prahova.

În cuprinsul

înscrisului, MECTS a furnizat informații legate de forma de învățământ ID,

specializarea Sociologie-Psihologie - Facultatea de Sociologie Psihologie din

București, promoția 2008, din cadrul Universității „Spiru Haret”.

Adresa nu dă naștere,

nu modifică și nu stinge raporturi juridice în ceea ce o privește pe

recurenta-reclamantă.

Opinia exprimată de

MECTS a fost numai însușită de către Școala nr. 2 Urlați și a stat la baza

emiterii Deciziei nr. 16 din 28 iunie 2010, emisă de această unitate școlară.

Acest ultim înscris

reprezintă actul administrativ cauzator de prejudicii pentru

recurenta-reclamantă, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Legea contenciosului

administrativ în vigoare, permite numai atacarea la instanța de contencios

administrativ a actelor administrative și nu a actelor premergătoare emiterii

acestora, de unde rezultă că instanța de fond a admis în mod corect excepția

inadmisibilității acțiunii din această perspectivă.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de B.F. împotriva Sentinței nr. 62 din 22 februarie 2011 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2011.