ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5120/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea formulată, reclamanta B.F. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Adresei nr. 34323 din 16 iunie 2010, emisă de MECTS, în baza căreia conducerea școlii la indicația inspectoratului școlar a anulat încadrarea pe post de profesor pentru învățământul primar și obligarea pârâtei să recunoască diploma de licența.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că din anul 1985 este angajata Școlii cu clasele I - VIII "Canuta Ionescu" Urlați, prin transfer de posturi pe catedra de învățător în calitate de titular și că între anii 2004 - 2008 a urmat cursurile Universității Spiru Haret „Facultatea de Sociologie-Psihologie”, la forma de învățământ ID, absolvind în anul 2008 facultatea cu diplomă de licență nr. 8381 din 04 august 2009. A mai arătat reclamanta că în anul 2008 conform legii, i-a fost schimbată încadrarea din învățător în institutor conform Deciziei nr. 14 a Directorului Școlii cu clasele I - VIII din data de 16 iulie 2008, iar începând cu data de 01 ianuarie 2010 conform O.U.G.

nr. 40/2009 și art. II din Legea nr. 387 din 17 decembrie 2009 în învățământul primar s-a introdus funcția de profesor pentru absolvenții liceului pedagogic care au finalizat cu diplomă de licență studii universitare de scurtă sau lungă durată, având o salarizare corespunzătoare, mai mare decât cea de învățător. Reclamanta a precizat că în anul 2010 i-a fost schimbată încadrarea din institutor în profesor pentru învățământul primar, conform Ordinului ministrului nr. 3235 din data de 09 februarie 2010, prin Decizia nr. 7 din data de 15 martie 2010, încadrări care au fost înscrise în cartea de muncă.

Așadar, în luna iunie, în mod abuziv conducerea școlii a schimbat încadrarea din profesor pentru învățământul primar în învățător, cu motivarea că la data la care s-a înscris, facultatea era acreditată să funcționeze la forma de învățământ ZI, nu și ID, prin Decizia nr. 16 din data de 28 iunie 2010, anulând celelalte două decizii, nerecunoscând diploma de licență și implicit calitatea de licențiat în sociologie-psihologie aducându-i, astfel, prejudicii de natură materială și profesională. A menționat reclamanta că situația expusă este motivată de opinia Ministerului Învățământului, exprimată prin Adresa nr. 34323 din 16 iunie 2010, a cărei nulitate s-a solicitat.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive; inadmisibilității primului capăt de cerere; lipsei procedurii prealabile; lipsei de interes, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Sentința nr. 62 din 22 februarie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamanta B.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta B.F. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr. 34323 din 16 iunie 2010, emisă de pârât și obligarea pârâtului să-i recunoască Diploma de Licența. Pârâtul are calitate procesuală pasivă justificată de reclamantă prin indicarea pretențiilor sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează aceste pretenții.

Așa cum a susținut reclamanta, conducerea școlii i-a schimbat încadrarea, din profesor pentru învățământul primar în învățător, cu motivarea că la data la care s-a înscris la facultate aceasta era acreditată să funcționeze la forma de învățământ ZI, nu și ID, iar Decizia nr. 16 din data de 28 iunie 2010 prin care nu i se mai recunoaște diploma de licență și implicit calitatea de licențiat în sociologie-psihologie este motivată în baza opiniei Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului exprimată prin adresa nr. 34323 din 16 iunie 2010, a cărei nulitate se solicită.

Instanța a constatat că reclamanta a solicitat anularea unei adrese, în baza căreia conducerea școlii, la indicația inspectoratului școlar, a anulat încadrarea sa pe post de profesor pentru învățământul primar, că această adresă nu posedă însușirile unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu a fost emis în vederea executării sau organizării executării legii și pentru că acesta nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice susceptibile de a fi supuse controlului judecătoresc, pe calea contenciosului administrativ. Instanța a apreciat că adresa respectivă reprezintă un răspuns pe care pârâtul l-a dat Școlii nr. 2 din Urlați, se referă la recunoașterea studiilor, dar nu are natura juridică a unui act administrativ, întrucât nu îndeplinește condițiile mai sus menționate.

S-a mai reținut de către instanță faptul că recunoașterea dreptului pretins, respectiv a diplomei de studii, reprezintă o consecință a anulării actului și nu poate fi soluționat acest capăt de cerere separat, așa cum susține pârâtul, cererea fiind inadmisibilă cu privire la toate pretențiile formulate. Instanța a apreciat că actul administrativ care îndeplinește condițiile mai sus menționate este Decizia nr. 16 din data de 28 iunie 2010, prin care i-au fost anulate reclamantei deciziile anterioare, întrucât nu i se mai recunoaște diploma de licență și implicit calitatea de licențiat în sociologie-psihologie. Având în vedere faptul că soluționarea excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii impun soluția respingerii acțiunii ca inadmisibilă, instanța a apreciat că nu mai este necesar să fie analizate și celelalte excepții invocate de pârât.

Față de cele precizate, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât și a respins ca inadmisibilă acțiunea față de acesta. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, reclamanta B.F. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac recurenta-reclamantă susține că instanța de fond în mod greșit a admis excepția inadmisibilității acțiunii, preluând nejustificat susținerile pârâtului în sensul că adresa atacată nu este act administrativ. Se arată că intimatul-pârât are rolul de a organiza executarea legii în domeniul său de activitate iar corespondența purtată cu Școala nr. 2 Urlați nu este altceva decât executarea în concret a legii.

Adresa a cărei anulare s-a cerut a produs efecte juridice deoarece arată în mod neechivoc că M.E.C.T.S. nu recunoaște oficial decât actele de studii emise pentru finalizarea unor programe de studii care au respectat legislația în vigoare în momentul derulării lor. Adresa în cauză a avut drept efect schimbarea încadrării din profesor pentru învățământul primar în învățător, putând fi calificată ca fiind un act administrativ în sensul legii, astfel că se impune respingerea excepției invocate de pârât și trimiterea cauzei spre rejudecare. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect instanța de fond a reținut că adresa contestată nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin această adresă, se răspunde unei solicitări cu privire la unele aspecte semnalate în petiția sa de Școala nr. 2 Urlați, județul Prahova. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Deși recurenta-reclamantă nu indică în concret temeiul legal al recursului, se apreciază că toate criticile formulate pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă incidența acestuia nu poate fi reținută în cauză. Adresa a cărei anulare s-a solicitat cu nr. 31323 din 16 iunie 2010 emisă de intimatul-pârât reprezintă un răspuns la o solicitare a Școlii cu clasele I - VIII Urlați, județul Prahova.

În cuprinsul înscrisului, MECTS a furnizat informații legate de forma de învățământ ID, specializarea Sociologie-Psihologie - Facultatea de Sociologie Psihologie din București, promoția 2008, din cadrul Universității „Spiru Haret”. Adresa nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice în ceea ce o privește pe recurenta-reclamantă. Opinia exprimată de MECTS a fost numai însușită de către Școala nr. 2 Urlați și a stat la baza emiterii Deciziei nr. 16 din 28 iunie 2010, emisă de această unitate școlară. Acest ultim înscris reprezintă actul administrativ cauzator de prejudicii pentru recurenta-reclamantă, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Legea contenciosului administrativ în vigoare, permite numai atacarea la instanța de contencios administrativ a actelor administrative și nu a actelor premergătoare emiterii acestora, de unde rezultă că instanța de fond a admis în mod corect excepția inadmisibilității acțiunii din această perspectivă. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de B.F. împotriva Sentinței nr. 62 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2011.