ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14 iunie 2011, sub nr. de Dosar 5468/2/2011, reclamanta P.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D., Inspectoratul Școlar Județean C. și Școala cu Clasele I-VIII P.J.: 1.Anularea în parte a sdresei din 20 aprilie 2011 transmisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D. către Școala I-VIII P.J., Jud. Cluj și anume, anularea prevederilor referitoare la nerecunoașterea Diplomei de Licență a reclamantei; 2.Anularea Adresei din 10 mai 2011 transmisă de Inspectoratul Școlar Județean C. - Școala cu clasele I-VIII P.J.

către reclamantă, prin care i se aducea la cunoștință că în urma adresei din 20 aprilie 2011 primită de la minister, revenea la încadrarea pe post de învățătoare deși decizia din 1 mai 2011 nu a fost anulată și nici nu s-a emis o altă decizie în acest sens; 3.Menținerea ca legală și temeinică a deciziei din 1 ianuarie 2010 emisă de Directorul Școlii cu clasele I-VIII P.J., Jud. Cluj; 4.Obligarea pârâtelor, Inspectoratul Școlar Județean C. și Școala cu clasele I-VIII P.J., la reîncadrarea reclamantei pe funcția de profesor conform deciziei din 1 mai 2010 și atribuirea salariului conform acestei funcții; 5.Obligarea pârâtelor, Inspectoratul Școlar Județean C. și Școala cu clasele I-VIII P.J., la plata diferenței de salariu dintre funcția de învățător și funcția de profesor reținută începând cu luna martie 2011 și până la reîncadrarea reclamantei pe postul de profesor cu retribuția corespunzătoare; 6.Obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D., la recunoașterea Diplomei de Licență eliberată reclamantei de Universitatea „S.H.” București . În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este absolventă a Liceului Pedagogic „G.L.” din Cluj, în baza diplomei obținute fiind încadrată pe funcția de învățător titular din 1984 la Școala cu clasele I-VIII P.J., Jud. Cluj.

În anul 2005, s-a înscris la Universitatea S.H. din București, Facultatea de Sociologie-Psihologie, învățământ la distanță, Centrul Cluj-Napoca, iar în anul 2008 a obținut diploma de licență, specializarea psihologie, cu un număr de 180 de credite de studiu Ciclul I sistem Bologna. Reclamanta a arătat că în perioada septembrie 2008-01 mai 2010 a fost încadrată la aceeași școală, în funcția de institutor, în baza adeverinței de absolvire din 8 august 2008 eliberată de Facultatea de Sociologie-Psihologie. Ulterior, după obținerea Diplomei de Licență, în baza adresei din 14 aprilie 2010 emisă de Cabinetul Secretarului de Stat din cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Școala cu clasele I-VIII P.J., Jud. Cluj, cu acordul Inspectoratului Școlar Județean C., a emis decizia din 01 mai 2010 în temeiul căreia reclamanta a fost încadrată ca profesor la ciclul primar.

În continuare, reclamanta a arătat că de la data de 01 mai 2010 ocupă funcția de profesor, fiind plătită pentru această funcție de la 01 mai 2010 și până la 01 martie 2011, însă de la data de 01 martie 2011 și până în prezent, deși predă ca profesor, este plătită pentru funcția de învățător. Nefiind înștiințată oficial cu privire la reîncadrarea în funcția de învățător, începând cu data de 01 aprilie 2011, reclamanta a înaintat diverse petiții atât către conducerea școlii cât și către Inspectoratul Școlar Județean C. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

În urma acestor petiții, reclamanta a fost înștiințată inițial verbal, ulterior în mod oficial prin adresa din 10 mai 2011 emisă de conducerea școlii pârâte că urmare a Adresei din 20 aprilie 2011 emisă de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D., încadrarea sa este de învățătoare începând cu data de 01 martie 2011. Față de această situație, reclamanta a apreciat că retrogradarea sa în funcția de învățător este nelegală avându-se în vedere faptul că este licențiată în specializarea psihologie în baza unei diplome de licență valabilă (nici o autoritate administrativă sau instanță judecătorească, nepronunțându-se în sensul revocării, constatării nulității sau anulării acesteia).

S-a mai arătat de reclamantă că adresa din 20 aprilie 2011 emisă de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului îi prejudiciază drepturile recunoscute de lege întrucât a obținut diploma de licență în mod legal și conform legislației de la data eliberării. A mai arătat reclamanta și faptul că încadrarea sa în funcția de profesor nu s-a făcut în mod arbitrar ci în baza adresei emisă același pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, respectiv adresa din 14 aprilie 2010, iar la data respectivă ca de altfel și în prezent, îndeplinește condițiile legale.

Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare în ședința publică de la 8 noiembrie 2011, prin care a solicitat pe cale de excepție, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că adresa din 20 aprilie 2011 emisă de instituția sa nu are caracterul unui act administrativ astfel cum este definit de legea contenciosului administrativ și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În ședința publică de la 6 decembrie 2011, reclamanta, prin avocat, a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâte și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 7354 din 6 decembrie 2011 pronunțată în Dosar nr. 5468/2/2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială în ceea ce privește capetele de cerere privind anularea adresei din 2011, menținerea ca legală și temeinică a deciziei din 2010, obligarea la reîncadrarea în funcția de profesor și plata diferențelor de drepturi salariale și a declinat competența de soluționare cu privire la aceste capete de cerere la Tribunalul București secția a IX-a.

De asemenea, a disjuns capetele de cerere privind anularea adresei din 2011 și privind obligarea Ministerului Educației, Cercetării și Sportului la recunoașterea diplomei de licență și a acordat termen pentru soluționarea acestor capete de cerere la 14 februarie 2012. Pentru soluționarea celor două capete de cerere disjunse, la data de 7 decembrie 2011, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a format Dosarul nr. 10446/2/2011. La termenul din 14 februarie 2012, reclamanta, prin avocat, a solicitat respingerea excepțiilor inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât prin întâmpinare și pe fond, a solicitat admiterea capetelor de cerere disjunse astfel cum au fost formulate și motivate.

Prin sentința nr. 991 din 14 februarie 2012 Curtea de Apel București, a respins acțiunea formulată de reclamanta P.O., ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

Art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice” În opinia instanței se poate vorbi de un act administrativ supus controlului de legalitate doar în măsura în care este vorba de un act producător de efect juridice adică un act care dă naștere, modifică sau stinge un raport juridic. Or adresa atacată prin prezenta acțiune nu constituie un astfel de act întrucât nu cuprinde o decizie a autorității prin care să se modifice raporturi juridice ci conține o simplă opinie, nesusceptibilă să producă, prin ea însăși, vreun efect juridic.

S-a mai reținut că inadmisibilitatea acestui capăt de cerere atrage și inadmisibilitatea cererii de obligare a pârâtului să recunoască diploma de licență întrucât acest al doilea capăt de cerere a fost formulat în strânsă legătură cu primul capăt de cerere, ca o consecință a anulării adresei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P.O. criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac recurenta arată că Adresa din 20 aprilie 2011emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D. îi prejudiciază drepturile recunoscute de lege, întrucât această adresă a stat la baza Adresei din 10 mai 2011 emisă de angajator - Școala cu clasele I-VIII P.J.

Or, în opinia recurentei din adresa din 10 mai 2011 emisă de angajator, rezultă în mod indubitabil că retrogadarea sa din funcția de învățătoare se datorează în exclusivitate Adresei din 20 aprilie 2011 emisă de către intimatul-pârât. Se mai arată că instanța de fond a tratat în mod superficial actul administrativ în discuție, pe care l-a analizat numai din punct de vedere literar, fără a pătrunde în esența prevederilor acestui act, care nu face altceva decât să-i considere nulă diploma de licență, diplomă obținută în mod legal, în baza unor examene legale și neanulate până în prezent. Înalta Curte, examinând sentința atacată în raport de toate criticile ce i-au fost aduse și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., reține că instanța de fond a soluționat corect excepția inadmisibilității acțiunii, în considerarea celor în continuare arătate. Adresa din 20 aprilie 2011 este un răspuns la Memoriul adresat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de Școala I-VIII P.J., Jud. Cluj, în temeiul O.G. nr. 27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, cu modificările și completările ulterioare. Prin Memoriul adresat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Școala cu clasele I-VIII P.J., Jud.Cluj a solicitat unele clarificări care vizau aspectele referitoare la studiile efectuate de două cadre didactice cu studii superioare care au finalizat ciclul I de studii universitare de licență la specializări care nu se regăseau în Hotărârile de Guvern prin care se aprobă autorizarea de funcționare provizorie, respectiv acreditarea acestor specializări.

În acord cu cele susținute și de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că Adresa din 20 aprilie 2011 nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. d), lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, în condițiile în care, cu evidență, nu produce prin ea însăși efecte juridice, făcând să ia naștere, să se modifice sau să se stingă drepturi și obligații. Adresa contestată nu produce efecte juridice pentru că nu este un act juridic ci o corespondență prin care autoritatea ministerul, în calitate de autoritate centrală în domeniul învățământului a răspuns la un memoriu, iar răspunsul respectiv a fost întemeiat pe prevederile legale în vigoare. Prin urmare comunicarea modului de interpretare a uni text de lege prin care autoritatea emitentă a actului atacat dă curs unei solicitări de comunicare a modului de interpretare a unor dispoziții legale nu constituie un act administrativ, ci o corespondență administrativă.

În acest sens este de remarcat și că respectiva corespondență nu se adresa reclamantei, ci răspundea unor solicitări ale Școlii cu clasele I-VIII P.J., Jud.Cluj, cu privire la legislația aplicabilă. Împrejurarea că în urma acestei corespondențe s-au luat măsuri care au fost de natură să producă o vătămare a drepturilor reclamantei nu prezintă relevanță în speță întrucât actele juridice ulterioare nu sunt apte să modifice natura juridică a adresei. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.O. împotriva sentinței nr. 991 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.