ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de

14 iunie 2011, sub

nr. de Dosar 5468/2/2011, reclamanta P.O. a solicitat în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D.,

Inspectoratul Școlar Județean C. și Școala cu Clasele I-VIII P.J.:

1.Anularea în parte a

sdresei din 20 aprilie 2011 transmisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D. către Școala I-VIII P.J., Jud. Cluj și anume, anularea

prevederilor referitoare la nerecunoașterea Diplomei de Licență a reclamantei;

2.Anularea Adresei din

10 mai 2011 transmisă de Inspectoratul Școlar Județean C. - Școala cu clasele I-VIII

P.J. către reclamantă, prin care i se aducea la cunoștință că în urma adresei

din 20 aprilie 2011 primită de la minister, revenea la încadrarea pe post de învățătoare

deși decizia din 1 mai 2011 nu a fost anulată și nici nu s-a emis o altă decizie

în acest sens;

3.Menținerea ca legală

și temeinică a deciziei din 1 ianuarie 2010 emisă de Directorul Școlii cu clasele

I-VIII P.J., Jud. Cluj;

4.Obligarea pârâtelor,

Inspectoratul Școlar Județean C. și Școala cu clasele I-VIII P.J., la reîncadrarea

reclamantei pe funcția de profesor conform deciziei din 1 mai 2010 și atribuirea

salariului conform acestei funcții;

5.Obligarea pârâtelor,

Inspectoratul Școlar Județean C. și Școala cu clasele I-VIII P.J., la plata diferenței

de salariu dintre funcția de învățător și funcția de profesor reținută începând

cu luna martie 2011 și până la reîncadrarea reclamantei pe postul de profesor cu

retribuția corespunzătoare;

6.Obligarea pârâtului

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D., la

recunoașterea Diplomei de Licență eliberată reclamantei de Universitatea „S.H.”

București .

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că este absolventă a Liceului Pedagogic „G.L.” din Cluj, în

baza diplomei obținute fiind încadrată pe funcția de învățător titular din 1984

la Școala cu clasele I-VIII P.J., Jud. Cluj.

În anul 2005, s-a înscris

la Universitatea S.H. din București, Facultatea de Sociologie-Psihologie, învățământ

la distanță, Centrul Cluj-Napoca, iar în anul 2008 a obținut diploma de licență,

specializarea psihologie, cu un număr de 180 de credite de studiu Ciclul I sistem

Bologna.

Reclamanta a arătat că

în perioada septembrie 2008-01 mai 2010 a fost încadrată la aceeași școală, în funcția

de institutor, în baza adeverinței de absolvire din 8 august 2008 eliberată de Facultatea

de Sociologie-Psihologie.

Ulterior, după obținerea

Diplomei de Licență, în baza adresei din 14 aprilie 2010 emisă de Cabinetul Secretarului

de Stat din cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

Școala cu clasele I-VIII P.J., Jud. Cluj, cu acordul Inspectoratului Școlar Județean

C., a emis decizia din 01 mai 2010 în temeiul căreia reclamanta a fost încadrată

ca profesor la ciclul primar.

În continuare, reclamanta

a arătat că de la data de 01 mai 2010 ocupă funcția de profesor, fiind plătită pentru

această funcție de la 01 mai 2010 și până la 01 martie 2011, însă de la data de

01 martie 2011 și până în prezent, deși predă ca profesor, este plătită pentru funcția

de învățător.

Nefiind înștiințată oficial

cu privire la reîncadrarea în funcția de învățător, începând cu data de 01

aprilie 2011, reclamanta a înaintat diverse petiții atât către conducerea școlii

cât și către Inspectoratul Școlar Județean C. și Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului. În urma acestor petiții, reclamanta a fost înștiințată

inițial verbal, ulterior în mod oficial prin adresa din 10 mai 2011 emisă de conducerea

școlii pârâte că urmare a Adresei din 20 aprilie 2011 emisă de pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D., încadrarea sa

este de învățătoare începând cu data de 01 martie 2011.

Față de această situație,

reclamanta a apreciat că retrogradarea sa în funcția de învățător este nelegală

avându-se în vedere faptul că este licențiată în specializarea psihologie în baza

unei diplome de licență valabilă (nici o autoritate administrativă sau instanță

judecătorească, nepronunțându-se în sensul revocării, constatării nulității sau

anulării acesteia).

S-a mai arătat de reclamantă

că adresa din 20 aprilie 2011 emisă de pârâtul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului îi prejudiciază drepturile recunoscute de lege

întrucât a obținut diploma de licență în mod legal și conform legislației de la

data eliberării.

A mai arătat reclamanta

și faptul că încadrarea sa în funcția de profesor nu s-a făcut în mod arbitrar ci

în baza adresei emisă același pârât Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, respectiv adresa din 14 aprilie 2010, iar la data respectivă

ca de altfel și în prezent, îndeplinește condițiile legale.

Pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare în ședința publică

de la 8 noiembrie 2011, prin care a solicitat pe cale de excepție, admiterea excepției

inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că adresa din 20 aprilie 2011 emisă

de instituția sa nu are caracterul unui act administrativ astfel cum este definit

de legea contenciosului administrativ și admiterea excepției lipsei calității procesuale

pasive a Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, iar pe fond,

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În ședința publică de

la 6 decembrie 2011, reclamanta, prin avocat, a solicitat respingerea excepțiilor

invocate de pârâte și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu

cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă

nr. 7354 din 6 decembrie 2011 pronunțată în Dosar nr. 5468/2/2011, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

de necompetență materială în ceea ce privește capetele de cerere privind anularea

adresei din 2011, menținerea ca legală și temeinică a deciziei din 2010, obligarea

la reîncadrarea în funcția de profesor și plata diferențelor de drepturi salariale

și a declinat competența de soluționare cu privire la aceste capete de cerere la

Tribunalul București secția a IX-a.

De asemenea, a disjuns

capetele de cerere privind anularea adresei din 2011 și privind obligarea Ministerului

Educației, Cercetării și Sportului la recunoașterea diplomei de licență și a acordat

termen pentru soluționarea acestor capete de cerere la 14 februarie 2012.

Pentru soluționarea celor

două capete de cerere disjunse, la data de 7 decembrie 2011, pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a format Dosarul

nr. 10446/2/2011.

La termenul din 14

februarie 2012, reclamanta, prin avocat, a solicitat respingerea excepțiilor inadmisibilității

și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât prin întâmpinare și pe fond,

a solicitat admiterea capetelor de cerere disjunse astfel cum au fost formulate

și motivate.

Prin sentința nr. 991

din 14 februarie 2012 Curtea de Apel București, a respins acțiunea formulată de

reclamanta P.O., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce

i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

Art. 2 alin. (1) lit.

c) din același act normativ definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral

cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,

care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”

În opinia instanței se

poate vorbi de un act administrativ supus controlului de legalitate doar în măsura

în care este vorba de un act producător de efect juridice adică un act care dă naștere,

modifică sau stinge un raport juridic.

Or adresa atacată prin

prezenta acțiune nu constituie un astfel de act întrucât nu cuprinde o decizie a

autorității prin care să se modifice raporturi juridice ci conține o simplă opinie,

nesusceptibilă să producă, prin ea însăși, vreun efect juridic.

S-a mai reținut că inadmisibilitatea

acestui capăt de cerere atrage și inadmisibilitatea cererii de obligare a pârâtului

să recunoască diploma de licență întrucât acest al doilea capăt de cerere a fost

formulat în strânsă legătură cu primul capăt de cerere, ca o consecință a anulării

adresei.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta P.O. criticând sentința atacată pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea căii de atac

recurenta arată că Adresa din 20 aprilie 2011emisă de Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D. îi prejudiciază drepturile recunoscute

de lege, întrucât această adresă a stat la baza Adresei din 10 mai 2011 emisă de

angajator - Școala cu clasele I-VIII P.J.

Or, în opinia recurentei

din adresa din 10 mai 2011 emisă de angajator, rezultă în mod indubitabil că retrogadarea

sa din funcția de învățătoare se datorează în exclusivitate Adresei din 20

aprilie 2011 emisă de către intimatul-pârât.

Se mai arată că instanța

de fond a tratat în mod superficial actul administrativ în discuție, pe care l-a

analizat numai din punct de vedere literar, fără a pătrunde în esența prevederilor

acestui act, care nu face altceva decât să-i considere nulă diploma de licență,

diplomă obținută în mod legal, în baza unor examene legale și neanulate până în

prezent.

Înalta Curte, examinând

sentința atacată în raport de toate criticile ce i-au fost aduse și potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., reține că instanța de fond a soluționat corect

excepția inadmisibilității acțiunii, în considerarea celor în continuare arătate.

Adresa din 20 aprilie

2011 este un răspuns la Memoriul adresat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului de Școala I-VIII P.J., Jud. Cluj, în temeiul O.G. nr. 27/2002, privind

reglementarea activității de soluționare a petițiilor, cu modificările și completările

ulterioare.

Prin Memoriul adresat

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Școala cu clasele

I-VIII P.J., Jud.Cluj a solicitat unele clarificări care vizau aspectele referitoare

la studiile efectuate de două cadre didactice cu studii superioare care au finalizat

ciclul I de studii universitare de licență la specializări care nu se regăseau în

Hotărârile de Guvern prin care se aprobă autorizarea de funcționare provizorie,

respectiv acreditarea acestor specializări.

În acord cu cele susținute

și de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că Adresa din 20 aprilie 2011 nu

reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. d), lit. c) din

Legea nr. 554/2004, republicată, în condițiile în care, cu evidență, nu produce

prin ea însăși efecte juridice, făcând să ia naștere, să se modifice sau să se stingă

drepturi și obligații.

Adresa contestată nu produce

efecte juridice pentru că nu este un act juridic ci o corespondență prin care autoritatea

ministerul, în calitate de autoritate centrală în domeniul învățământului a răspuns

la un memoriu, iar răspunsul respectiv a fost întemeiat pe prevederile legale în

vigoare.

Prin urmare comunicarea

modului de interpretare a uni text de lege prin care autoritatea emitentă a actului

atacat dă curs unei solicitări de comunicare a modului de interpretare a unor dispoziții

legale nu constituie un act administrativ, ci o corespondență administrativă.

În acest sens este de

remarcat și că respectiva corespondență nu se adresa reclamantei, ci răspundea unor

solicitări ale Școlii cu clasele I-VIII P.J., Jud.Cluj, cu privire la legislația

aplicabilă.

Împrejurarea că în urma

acestei corespondențe s-au luat măsuri care au fost de natură să producă o vătămare

a drepturilor reclamantei nu prezintă relevanță în speță întrucât actele juridice

ulterioare nu sunt apte să modifice natura juridică a adresei.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.O. împotriva sentinței nr. 991 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie

2013.