ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.03.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1298/2007

HOTĂRÂRE
01.03.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1298/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 25 octombrie 2005, reclamanta F.E.N. a chemat în judecată Ministerul

Educației și Cercetării, solicitând anularea Ordinului nr. 4925 din 8

septembrie 2005, emis de ministrul educației și cercetării, prin care s-a aprobat

Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ

preuniversitar.

De asemenea, a solicitat

suspendarea executării actului contestat și obligarea la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii arată

că ilegal și abuziv, cu încălcarea Constituției, Codului muncii, legii

sindicatelor și contractului colectiv de muncă, s-a aprobat Regulamentul de

organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, fără ca în

prealabil să se poarte dialog cu partenerii sociali, dialog ce avea caracter

permanent și obligatoriu în baza Regulamentului de organizare și funcționare a

Comisiei de Dialog Social din cadrul Ministerului Educației și Cercetării.

Mai arată că reprezentanții

săi nu au fost invitați la discuții privitoare la acest regulament, cu toate că

a făcut nenumărate solicitări în sensul respectiv și că în ședința de dialog

social din 7 septembrie 2005 a cerut ca problema regulamentului să fie

discutată într-o ședință viitoare, totuși a doua zi s-a adoptat regulamentul.

Referitor la suspendarea

executării ordinului contestat, menționează că este un act ilegal, emis cu

încălcarea clauzei prevăzută la art. 4 alin. (2) din contractul colectiv de

muncă și conține dispoziții contrare actelor normative și metodologiilor corespunzătoare

aflate în vigoare, încălcând și dreptul la exercițiul sindical și la liberă

asociere.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

144 din 24 ianuarie 2006, a respins acțiunea, ca neîntemeiată și ca rămasă fără

obiect, cererea privind suspendarea executării actului administrativ contestat.

Instanța reține că pârâtul a

solicitat reclamantei și celorlalte federații sindicale din învățământ, încă

din luna aprilie 2005, să comunice propunerile de modificare a regulamentului

și pentru că nu s-a răspuns solicitării, la 30 august 2005 a revenit cu adrese,

faxuri etc., fără ca reclamanta să răspundă, iar cererea reclamantei, de

includere pe ordinea de zi a Comisiei de Dialog Social a discutării

regulamentului, nu a putut fi rezolvată favorabil și din cauza urgentării

adoptării acestuia pentru că trebuia să înceapă anul școlar.

Reține și că, deși nu s-a

discutat în cadrul Comisiei de Dialog Social, proiectul regulamentului, este de

necontestat că pârâtul a solicitat sindicatelor propuneri cu privire la

regulament, însă reclamanta nu a răspuns solicitării, deși celelalte federații

sindicale au transmis propunerile lor.

Reține și că activitatea

comisiilor de dialog social are caracter consultativ și, ca atare, nu era

obligatorie aprobarea prealabilă de către Comisia de Dialog Social a actelor

normative ce urmau să se adopte.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva sentinței, susținând că este nelegală și netemeinică.

Consideră că instanța a

schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus

judecății, a încălcat flagrant dispozițiile privitoare la procedura de adoptare

și de emitere a actelor administrative cu caracter normativ, nu a ținut seama

de temeiurile juridice pe care le-a invocat reclamanta și nici de înscrisurile

doveditoare depuse de aceasta, a utilizat argumente care exced sfera

judecătorească, iar sentința conține afirmații contradictorii sau date

neconforme cu realitate.

Menționează că exista

obligativitatea pentru pârât de a consulta partenerii sociali în cadrul

Comisiei de Dialog Social, o consultare efectivă, reală și cu finalitate, care

nu trebuia să se limiteze la corespondența prin e-mail/fax, și că, în ce

privește caracterul consultativ, acesta se referă la neobligativitatea pentru

pârât la însușirea opiniilor federațiilor sindicale.

Susține că se impunea ca

regulamentul să fie supus dezbaterii Comisiei de Dialog Social, iar trimiterea

solicitării de transmitere pentru a doua zi a sugestiilor și propunerilor sale

nu poate echivala și nici nu poate substitui procedura ce trebuia urmată în

cadrul Comisiei de Dialog Social.

Arată că instanța a reținut

greșit că pârâtul a făcut dovada îndeplinirii obligației de consultare, iar în

sentință se fac afirmații incalificabile referitoare la neobligativitatea

consultării sindicatelor înainte de adoptarea unui act normativ sau la

necesitatea emiterii regulamentului datorită iminenței unui moment.

Mai arată că instanța nu a

ținut cont de înscrisurile pe care le-a depus la dosar, din care rezultă reaua

voință a pârâtului în emiterea ordinului, că a făcut aprecieri neadevărate

privitoare la faptul că n-ar fi răspuns la adresele acestuia, complicându-se în

ignorarea și necercetarea noțiunilor privind parteneriatul social și protecție

socială a angajaților și nici nu s-a lămurit asupra noțiunii de consultare și

asupra modalității de elaborare a actelor emise de pârât.

Intimatul-pârât a depus

întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat,

deoarece a emis ordinul după primirea propunerilor venite din partea

federațiilor sindicale de modificare a proiectului de regulament, propuneri ce

au fost avute în vedere la adoptarea formei finale a acestuia.

Susține că a consultat

federațiile sindicale și în cazul elaborării regulamentului, respectând

prevederile legale în vigoare referitoare la elaborarea și emiterea actelor

normative și că nici o dispoziție legală nu stipulează obligativitatea

aprobării în cadrul Comisiei de Dialog Social, înainte de adoptare, a unor acte

normative.

Analizând motivele de recurs

invocate de recurenta-reclamantă, în raport cu materialul probator administrat

și cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Ordinul nr. 4925 din 8

septembrie 2005, emis de ministrul educației și cercetării, s-a aprobat

Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ

preuniversitar, act contestat în cauza de față de către recurenta-reclamantă în

principal, pentru că anterior emiterii lui nu a fost consultată.

Recurenta susține că

intimatul avea obligația să o consulte, înainte de a se emite ordinul pentru

aprobarea regulamentului, ceea ce consideră că acesta nu a făcut, simpla

corespondență făcută prin email sau fax nereprezentând o consultare efectivă,

reală, cu finalitate.

Regulamentul de organizare

și funcționare a Comisiei de Dialog Social și Contractul colectiv de muncă unic

la nivel de ramură - învățământ, invocate de recurentă, prevăd consultarea

federațiilor sindicale din învățământ asupra inițiativelor legislative sau de

altă natură cu privire la învățământ, iar din materialul probator aflat la

dosar rezultă că intimatul a respectat aceste prevederi înainte de emiterea

ordinului contestat și în ce o privește pe recurentă.

Astfel, din adresa nr. 29377

din 11 aprilie 2005, emisă de Cabinetul Secretarului de Stat P.P., rezultă

transmiterea proiectului Regulamentului de organizare și funcționare a

unităților de învățământ preuniversitar către recurentă, cu solicitarea de a se

comunica eventualele propuneri de modificare a acestuia.

De asemenea, prin adresa nr.

1948 din 15 aprilie 2005 a intimatului către recurent se solicită propuneri de

modificări la același regulament.

Faptul că solicitările s-au

făcut prin fax sau prin email, este irelevant, din moment ce recurenta nu

contestă că le-a primit și a avut cunoștință de conținutul proiectului de

regulament.

Prin comunicarea proiectului

regulamentului și solicitarea de a se face eventuale propuneri de modificare a

acestuia, intimatul și-a îndeplinit obligația legală de consultare a

recurentului înainte de emiterea actului respectiv, care s-a produs abia la 8

septembrie 2005, iar în perioada de aproape 4 luni scursă între solicitare și

emiterea ordinului, recurenta avea suficient timp pentru a-și formula propriile

observații cu privire la conținutul regulamentului.

Faptul că nu s-a discutat

regulamentul în cadrul Comisiei de Dialog Social, nu este de natură să ducă la

concluzia că nu a avut loc o consultare a federațiilor sindicale din

învățământul preuniversitar, ținându-se cont că o astfel de consultare s-a

realizat printr-o altă modalitate, iar recurenta este cea care nu a depus

diligențele necesare pentru a comunica în timp util obiecțiunile sale cu

privire la conținutul regulamentului.

Cum corect a reținut instanța

de fond, nu există nici o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea

aprobării proiectelor de acte normative de către Comisia de Dialog Social,

înainte de adoptarea acestora, ci numai consultarea partenerilor sociali,

consultare care s-a și realizat.

Instanța de fond a motivat

sentința în raport cu motivele invocate de reclamantă prin cererea

introductivă, motive care priveau emiterea ordinului fără o prealabilă

consultare a federațiilor sindicale din învățământ în cadrul Comisiei de Dialog

Social, dar a avut în vedere și înscrisurile depuse la dosar, printre care și

cele referitoare la procedura consultării partenerilor sociali și la modul în

care s-a realizat această procedură.

Nu se constată că în

sentință s-au făcut afirmații contradictorii sau neconforme cu realitatea ori

că s-au utilizat argumente care exced sfera judecătorească, cum nereal susține

recurenta, instanța de fond argumentând clar, prin analizarea unor înscrisuri

semnificative pentru care considerente nu se impune, admiterea acțiunii.

Astfel fiind, reținându-se

că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, urmează ca recursul să

fie respins ca nefondat, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ. și art. 10

alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Respinge recursul declarat

de F.E.N. împotriva sentinței civile nr. 144 din24 ianuarie 2006 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-05-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2503/2007
dosar, sentința nu este motivată și a aplicat greșit prevederile Legii nr. 84/1995, republicată. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu es
ÎCCJ 2005-03-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1549/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1495 din 1 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de Federați
ÎCCJ 2008-11-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4261/2008
solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, următoarele: - cererea de anulare a Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223/2007 a fost formulată, pentru prima oară, în recurs, fiind adăugat un
ÎCCJ 2006-10-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3481/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 noiembrie 2005, Federația S.L.I. și Federația S.I.S.H. au chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, sol
ÎCCJ 2005-09-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4275/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 21 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 154/2005, Tribunalul Ialomița a sesizat Curtea de Apel București, secția de co
Sursă