ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1298/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 octombrie 2005, reclamanta F.E.N. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, solicitând anularea Ordinului nr. 4925 din 8 septembrie 2005, emis de ministrul educației și cercetării, prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar. De asemenea, a solicitat suspendarea executării actului contestat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii arată că ilegal și abuziv, cu încălcarea Constituției, Codului muncii, legii sindicatelor și contractului colectiv de muncă, s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, fără ca în prealabil să se poarte dialog cu partenerii sociali, dialog ce avea caracter permanent și obligatoriu în baza Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei de Dialog Social din cadrul Ministerului Educației și Cercetării. Mai arată că reprezentanții săi nu au fost invitați la discuții privitoare la acest regulament, cu toate că a făcut nenumărate solicitări în sensul respectiv și că în ședința de dialog social din 7 septembrie 2005 a cerut ca problema regulamentului să fie discutată într-o ședință viitoare, totuși a doua zi s-a adoptat regulamentul.

Referitor la suspendarea executării ordinului contestat, menționează că este un act ilegal, emis cu încălcarea clauzei prevăzută la art. 4 alin. (2) din contractul colectiv de muncă și conține dispoziții contrare actelor normative și metodologiilor corespunzătoare aflate în vigoare, încălcând și dreptul la exercițiul sindical și la liberă asociere. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 144 din 24 ianuarie 2006, a respins acțiunea, ca neîntemeiată și ca rămasă fără obiect, cererea privind suspendarea executării actului administrativ contestat.

Instanța reține că pârâtul a solicitat reclamantei și celorlalte federații sindicale din învățământ, încă din luna aprilie 2005, să comunice propunerile de modificare a regulamentului și pentru că nu s-a răspuns solicitării, la 30 august 2005 a revenit cu adrese, faxuri etc., fără ca reclamanta să răspundă, iar cererea reclamantei, de includere pe ordinea de zi a Comisiei de Dialog Social a discutării regulamentului, nu a putut fi rezolvată favorabil și din cauza urgentării adoptării acestuia pentru că trebuia să înceapă anul școlar. Reține și că, deși nu s-a discutat în cadrul Comisiei de Dialog Social, proiectul regulamentului, este de necontestat că pârâtul a solicitat sindicatelor propuneri cu privire la regulament, însă reclamanta nu a răspuns solicitării, deși celelalte federații sindicale au transmis propunerile lor.

Reține și că activitatea comisiilor de dialog social are caracter consultativ și, ca atare, nu era obligatorie aprobarea prealabilă de către Comisia de Dialog Social a actelor normative ce urmau să se adopte. Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este nelegală și netemeinică. Consideră că instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, a încălcat flagrant dispozițiile privitoare la procedura de adoptare și de emitere a actelor administrative cu caracter normativ, nu a ținut seama de temeiurile juridice pe care le-a invocat reclamanta și nici de înscrisurile doveditoare depuse de aceasta, a utilizat argumente care exced sfera judecătorească, iar sentința conține afirmații contradictorii sau date neconforme cu realitate.

Menționează că exista obligativitatea pentru pârât de a consulta partenerii sociali în cadrul Comisiei de Dialog Social, o consultare efectivă, reală și cu finalitate, care nu trebuia să se limiteze la corespondența prin e-mail/fax, și că, în ce privește caracterul consultativ, acesta se referă la neobligativitatea pentru pârât la însușirea opiniilor federațiilor sindicale. Susține că se impunea ca regulamentul să fie supus dezbaterii Comisiei de Dialog Social, iar trimiterea solicitării de transmitere pentru a doua zi a sugestiilor și propunerilor sale nu poate echivala și nici nu poate substitui procedura ce trebuia urmată în cadrul Comisiei de Dialog Social.

Arată că instanța a reținut greșit că pârâtul a făcut dovada îndeplinirii obligației de consultare, iar în sentință se fac afirmații incalificabile referitoare la neobligativitatea consultării sindicatelor înainte de adoptarea unui act normativ sau la necesitatea emiterii regulamentului datorită iminenței unui moment. Mai arată că instanța nu a ținut cont de înscrisurile pe care le-a depus la dosar, din care rezultă reaua voință a pârâtului în emiterea ordinului, că a făcut aprecieri neadevărate privitoare la faptul că n-ar fi răspuns la adresele acestuia, complicându-se în ignorarea și necercetarea noțiunilor privind parteneriatul social și protecție socială a angajaților și nici nu s-a lămurit asupra noțiunii de consultare și asupra modalității de elaborare a actelor emise de pârât.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece a emis ordinul după primirea propunerilor venite din partea federațiilor sindicale de modificare a proiectului de regulament, propuneri ce au fost avute în vedere la adoptarea formei finale a acestuia. Susține că a consultat federațiile sindicale și în cazul elaborării regulamentului, respectând prevederile legale în vigoare referitoare la elaborarea și emiterea actelor normative și că nici o dispoziție legală nu stipulează obligativitatea aprobării în cadrul Comisiei de Dialog Social, înainte de adoptare, a unor acte normative.

Analizând motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă, în raport cu materialul probator administrat și cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Prin Ordinul nr. 4925 din 8 septembrie 2005, emis de ministrul educației și cercetării, s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, act contestat în cauza de față de către recurenta-reclamantă în principal, pentru că anterior emiterii lui nu a fost consultată. Recurenta susține că intimatul avea obligația să o consulte, înainte de a se emite ordinul pentru aprobarea regulamentului, ceea ce consideră că acesta nu a făcut, simpla corespondență făcută prin email sau fax nereprezentând o consultare efectivă, reală, cu finalitate.

Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de Dialog Social și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ, invocate de recurentă, prevăd consultarea federațiilor sindicale din învățământ asupra inițiativelor legislative sau de altă natură cu privire la învățământ, iar din materialul probator aflat la dosar rezultă că intimatul a respectat aceste prevederi înainte de emiterea ordinului contestat și în ce o privește pe recurentă. Astfel, din adresa nr. 29377 din 11 aprilie 2005, emisă de Cabinetul Secretarului de Stat P.P., rezultă transmiterea proiectului Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar către recurentă, cu solicitarea de a se comunica eventualele propuneri de modificare a acestuia.

De asemenea, prin adresa nr. 1948 din 15 aprilie 2005 a intimatului către recurent se solicită propuneri de modificări la același regulament. Faptul că solicitările s-au făcut prin fax sau prin email, este irelevant, din moment ce recurenta nu contestă că le-a primit și a avut cunoștință de conținutul proiectului de regulament. Prin comunicarea proiectului regulamentului și solicitarea de a se face eventuale propuneri de modificare a acestuia, intimatul și-a îndeplinit obligația legală de consultare a recurentului înainte de emiterea actului respectiv, care s-a produs abia la 8 septembrie 2005, iar în perioada de aproape 4 luni scursă între solicitare și emiterea ordinului, recurenta avea suficient timp pentru a-și formula propriile observații cu privire la conținutul regulamentului.

Faptul că nu s-a discutat regulamentul în cadrul Comisiei de Dialog Social, nu este de natură să ducă la concluzia că nu a avut loc o consultare a federațiilor sindicale din învățământul preuniversitar, ținându-se cont că o astfel de consultare s-a realizat printr-o altă modalitate, iar recurenta este cea care nu a depus diligențele necesare pentru a comunica în timp util obiecțiunile sale cu privire la conținutul regulamentului. Cum corect a reținut instanța de fond, nu există nici o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea aprobării proiectelor de acte normative de către Comisia de Dialog Social, înainte de adoptarea acestora, ci numai consultarea partenerilor sociali, consultare care s-a și realizat.

Instanța de fond a motivat sentința în raport cu motivele invocate de reclamantă prin cererea introductivă, motive care priveau emiterea ordinului fără o prealabilă consultare a federațiilor sindicale din învățământ în cadrul Comisiei de Dialog Social, dar a avut în vedere și înscrisurile depuse la dosar, printre care și cele referitoare la procedura consultării partenerilor sociali și la modul în care s-a realizat această procedură. Nu se constată că în sentință s-au făcut afirmații contradictorii sau neconforme cu realitatea ori că s-au utilizat argumente care exced sfera judecătorească, cum nereal susține recurenta, instanța de fond argumentând clar, prin analizarea unor înscrisuri semnificative pentru care considerente nu se impune, admiterea acțiunii.

Astfel fiind, reținându-se că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ. și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.E.N. împotriva sentinței civile nr. 144 din24 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2007.