ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3481/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3481/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 14 noiembrie 2005, Federația S.L.I. și Federația S.I.S.H. au chemat în
judecată Ministerul Educației și Cercetării, solicitând anularea circularei nr.
40301 din 16 septembrie 2005, prin care s-a solicitat inspectoratelor școlare
să ia măsuri în vederea recuperării sumelor de bani plătite ca premii în cursul
lunii iulie 2005, pentru perioadele precedente.
În motivarea cererii,
reclamantele au arătat că actul administrativ sus-menționat încalcă prevederile
art. 4 alin. (2) și art. 14 din contractul colectiv de muncă, unic la nivel de
ramură învățământ, fiind emis fără consultarea federațiilor sindicale, nici în
cadrul comisiei de dialog social, nici în comisia paritară.
Și pe fond, măsura
recuperării dispusă prin circulară este neîntemeiată, întrucât se referă la
drepturi bănești câștigate anterior intrării în vigoare la 4 iulie 2005 a
O.U.G. nr. 63/2005, act normativ care vizează exclusiv perioada 1 iulie - 31
decembrie 2005.
Prin încheierea din 7
decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și
fiscal, a dispus suspendarea executării actului administrativ, până la
soluționarea acțiunii în fond, fiind îndeplinite condițiile art. 14 alin. (1)
și ale art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Aceeași instanță, prin
sentința civilă nr. 178 din 25 ianuarie 2006, a respins excepția
inadmisibilității acțiunii și, admițând cererea, a dispus anularea circularei.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că actul atacat a fost emis cu încălcarea
clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură și, totodată, că
plata unor drepturi câștigate anterior datei de 1 iulie 2005 nu contravine
prevederilor O.U.G. nr. 63/2005, intrată în vigoare la 4 iulie 2005.
Împotriva sentinței a declarat
recurs, pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat
că actul contestat nu întrunește caracterele actului administrativ unilateral
normativ, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
554/2004. Circulara emisă la 16 septembrie 2005 doar adresa rugămintea către
inspectoratele școlare de a lua toate măsurile de recuperare a plăților,
neavând, deci, caracterul unui act de dispoziție.
Pe de altă parte, a mai
susținut pârâtul, odată cu adoptarea O.U.G. nr. 63/2005 a fost suspendată pe
perioada iulie - decembrie 2005, aplicarea altor norme privind acordarea de
premii, astfel încât era justificată măsura recuperării plăților efectuate în
luna iulie 2005.
Pârâtul a declarat recurs și
împotriva încheierii din 7 decembrie 2005, arătând că erau îndeplinite
condițiile legale pentru a se dispune suspendarea executării.
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304
și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat
împotriva încheierii este tardiv, iar cel formulat împotriva sentinței,
nefondat, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, potrivit art. 14
alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se dispune suspendarea,
poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Or, în cauză, recursul
împotriva încheierii din 7 decembrie 2005 a fost declarat cu depășirea
termenului legal, urmând a fi respins ca tardiv.
De altfel, executarea actului
administrativ fiind suspendată numai până la soluționarea acțiunii în fond,
efectele suspendării au încetat la data pronunțării sentinței.
Cu privire la legalitatea și
temeinicia hotărârii din 25 ianuarie 2006, Curtea reține că soluția instanței
este corectă.
Astfel, susținerea privind
inadmisibilitatea acțiunii, nu are suport legal, cât timp circulara a fost
emisă de o autoritate publică, în vederea organizării executării O.U.G. nr.
63/2005 și este de natură a da naștere unor raporturi juridice, respectiv
recuperarea unor drepturi bănești, fiind, astfel, întrunite condițiile art. 2
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, soluția de
admitere a acțiunii este întemeiată.
Potrivit art. 1 din O.U.G.
nr. 63/2005, în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2005 se suspendă pentru toate
categoriile de personal din autoritățile și instituțiile publice, indiferent de
modul de finanțare a acestora și de data constituirii fondului de premiere,
aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, sau după caz, din
contractele de muncă prin care se reglementează acordarea de premii, cu
excepția premiului anual.
Pârâtul a interpretat în mod
eronat aceste dispoziții, solicitând prin circulara atacată, comunicată tuturor
inspectoratelor școlare, ca și plățile efectuate în luna iulie 2005 pentru
perioadele precedente să fie recuperate.
Astfel, suspendarea
prevederilor ce reglementează acordarea de premii, nu poate opera decât strict
pentru drepturile bănești născute după 1 iulie 2005, nu și pentru cele cuvenite
pentru perioade anterioare, chiar dacă plata efectivă s-a făcut după 1 iulie
2005.
Având în vedere și faptul că
această măsură a fost luată și fără consultarea federațiilor sindicale, contrar
prevederilor contractului de muncă unic la nivel de ramură nr. 5521/2004,
obligatorii pentru părți, în mod judicios s-a dispus anularea actului
administrativ, de natură să vatăme drepturile recunoscute de lege membrilor
celor două federații sindicale.
Pentru considerentele expuse
mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva
sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 178 din 25
ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat
împotriva încheierii din 7 decembrie 2005, a aceleiași instanțe, ca tardiv
formulat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 octombrie 2006.