ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2989/2012

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, reclamanta P.D.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului și Inspectoratul Școlar al Municipiului București să se constate

refuzul nejustificat al pârâților de a permite reclamantei înscrierea și

participarea la concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor

vacante/rezervate din 14 iulie 2010 (prin nerecunoașterea dreptului reclamantei

atestat printr-un înscris oficial de a fi licențiată), precum și obligarea

pârâților la plata către reclamantă a sumei de 25.000 lei cu titlu de daune

materiale, precum și a sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, deși este titulara Diplomei de

licența nr. 10519 din 09 aprilie 2008 eliberata de Universitatea Spiru Haret,

Facultatea de Sociologie-Psihologie București, forma de învățământ la distanta,

totuși i-a fost respins dosarul depus în vederea înscrierii la concursul de

titularizare la sediul Centrului de examen Seminarul Teologic Liceal Ortodox

București din Str. Radu Vodă nr. 24A, cu mențiunea „nu se avizează conform art.

90 din O.M.E.C.l. nr. 5885/2009”.

A mai

arătat reclamanta că refuzul MECTS și al ISMB de a-i permite înscrierea la

concursul de titularizare/suplinire este nejustificat, nelegal și o

prejudiciază în drepturile recunoscute de lege, determinat de faptul că diploma

de licență nu a fost anulată până în prezent, fiind în vigoare și producând efecte

juridice.

Prin

întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiata și, în subsidiar, și a capătului de cerere

cu privire la plata daunelor morale și materiale, ca nedovedite, și ca accesorii

primului capăt de cerere.

Pârâtul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de

Apel București și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

MECTS, solicitând, pe fondul cauzei, respingerea cererii reclamantei ca

neîntemeiată.

Prin

cererea completarea formulată la data de 16 februarie 2011, reclamanta a

solicitat anularea adresei M.E.C.T.S. din 3 august 2010 prin care i s-a

comunicat că specializarea urmată de reclamantă nu apare ca fiind acreditată la

forma ID și obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului la recunoașterea diplomei de licență a reclamantei.

Pârâtul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus note de

ședință prin care a invocat excepțiile inadmisibilității, lipsei procedurii

prealabile și lipsei de interes a cererii completatoare.

Prin

Sentința 2549 din 31 martie 2011, Curtea de Apel București a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului pe capetele de cerere din acțiunea

introductivă și respinge excepția în ceea ce privește capetele de cerere

completatoare și a respins capetele de cerere având ca obiect constatarea

refuzului nejustificat de înscriere a reclamantei la concurs și obligarea la

despăgubiri pentru daunele materiale și morale din acțiunea introductivă

formulată de reclamanta P.D.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca fiind îndreptate împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată,

Curtea de apel a respins cererea completatoare (având ca obiect anulare adresă

și recunoaștere diplomă) formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca neîntemeiată și

a disjuns acțiunea introductivă formulată de reclamanta P.D.M., în

contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București, cu

formarea unui nou dosar în care a fixat termen la 08 iunie 2011.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că excepția

lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului este neîntemeiată în ceea ce privește capetele de

cerere având ca obiect anularea adresei M.E.C.T.S. din 3 august 2010 și

obligarea pârâtului M.E.C.T.S. la recunoașterea diplomei de licență a

reclamantei, în mod evident acest pârât fiind emitentul actului contestat și

având atribuții privind acreditarea, conform art. 29 alin. (4) lit. b) din O.U.G.

nr. 75/2005.

Referitor

la capetele de cerere din acțiunea introductivă, având ca

obiect

refuzul nejustificat de a o înscrie pe reclamantă la concursul de

titularizare

și obligarea la despăgubiri pentru daunele materiale și morale, pe

care

reclamanta le-a formulat în contradictoriu și cu acest pârât, prima

instanță

a constatat că acest refuz a aparținut pârâtului I.S.M.B., pârâtul

M.E.C.T.S.

neavând atribuții legale privind concursul de ocupare a posturilor

didactice

vacante din unitățile de învățământ preuniversitar, astfel că a admis

excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S. în acțiunea

introductivă

îndreptată împotriva sa.

În ceea

ce privește excepția inadmisibilității cererii completatoare invocată de

pârâtul M.EC.T.S., judecătorul fondului a apreciat că este vorba de

apărări

pe fond, și nu de o excepție procesuală propriu-zisă, urmând a fi examinată ca

atare.

Pe

fondul cauzei, prima instanță a constatat că adresa din 3 august  2010, emisă

de pârât și contestată de reclamantă constituie un răspuns la o petiție, și nu

un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că

nu este susceptibil de anulare pe calea contenciosului administrativ, chiar

dacă reclamanta nu este mulțumită de conținutul său, prin urmare, acest capăt

de cerere completatoare va fi respins ca neîntemeiat.

S-a mai

arătat în considerentele sentinței atacate că modalitatea de acreditare și

autorizare provizorie a instituțiilor de învățământ superior a fost

reglementată prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificările și completările

ulterioare, iar potrivit art. 29 alin. (3), (4) din Ordonanță, în învățământul

superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale

pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare

universitară distinct, prin urmare cererea de obligare a MECTS să recunoască

diploma de licență este neîntemeiată, în măsura în care aceasta a fost emisă de

o instituție de învățământ superior acreditată, astfel cum susține reclamanta,

întrucât în acest caz, diploma este recunoscută de drept.

În fine,

Curtea de apel, în vedere că acțiunea introductivă formulată de reclamanta P.D.M.,

în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București, nu

este în stare de judecată, în baza art. 165 C.pr.civ., a dispus disjungerea

acesteia, cu formarea unui nou dosar.

2.Recursul

exercitat în cauză

Reclamanta

P.D.M. a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând, modificarea în tot a

sentinței, în sensul admiterii acțiunii.

În

motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a reluat împrejurările de fapt

expuse și în fața primei instanțe și a arătat că soluția pronunțată este

greșită, întrucât instanța de fond, deși recunoaște și admite faptul că diploma

subsemnatei este valabilă, totuși nu dispune obligarea Pârâtului Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la recunoașterea acesteia.

Se arată

că atitudinea intimatului-pârât, care deși în mod oficial nu admite că nu

recunoaște astfel de diplome de licență și în mod aparent nu are nimic de-a

face cu organizarea unor astfel de concursuri, totuși emite o serie de acte

prin care se stabilesc criterii și condiții de înscriere la concursuri,

eliminând în mod voit candidații care au absolvit Spiru Haret, forma ID.

3.

Soluția instanței de recurs

Înalta

Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile

legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

Deși

recurenta-reclamantă nu indică în concret temeiul legal al recursului, se

apreciază că toate criticile formulate pot fi circumscrise motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă incidența acestuia nu poate fi

reținută în cauză.

Adresa a

cărei anulare s-a solicitat cu nr. 17501 din 03 august  2010 emisă de

intimatul-pârât reprezintă un răspuns la un memoriu al reclamantei.

În

cuprinsul înscrisului, MECTS a furnizat informații legate de forma de învățământ

ZI, specializarea Sociologie-Psihologie - Facultatea de Sociologie Psihologie

din București, promoția 2008, din cadrul Universității „Spiru Haret”.

Prin

această adresă se furnizează relații cu privire la o solicitare adresată de

către reclamantă, conform dreptului la petiționare, adresa contestată fiind o

corespondență, prin care ministerul formula un punct de vedere.

Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin adresa în cauză, nu

instituia niciun fel de obligație față de recurenta-reclamantă sau față de

vreun alt subiect de drept.

De

asemenea, înalta Curte constată că, prin adresa contestată, ministerul nu face

nicio referire la valabilitatea/ nevalabilitatea unor acte de studii, astfel

încât actul nu prejudiciază reclamanta mai mult decât ar prejudicia enunțarea

unor prevederi legale.

Instanța

de fond a reținut în mod corect că adresa contestată nu are caracterul unui act

administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 554/2004, nu dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Legea

contenciosului administrativ în vigoare, permite numai atacarea la instanța de

contencios administrativ a actelor administrative și nu a actelor premergătoare

emiterii acestora, de unde rezultă că instanța de fond a respins în mod corect

acțiunea, ca neîntemeiată, din această perspectivă.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a Il-a C.

proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge

recursul formulat de P.D.M. împotriva Sentinței nr. 2549 din 31 martie 2011 a

Curții de Apel București - Secția a VIII contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.