ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3556/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta F.S.L.Î. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C.N.P.D.A.S.

și președintele acesteia, M.C.Ș., obligarea pârâților la emiterea unei decizii

de modificare a Deciziei nr. 189 din 24 martie 2006 de aprobare a criteriilor

în baza cărora se acordă bilete pentru tratament și la completarea lit. n) a

punctului II prin care să se stabilească în favoarea personalului didactic de

predare și didactic auxiliar dreptul la compensarea de la bugetul asigurărilor

sociale a 50% din valoarea transportului, cazării și a mesei în spațiile de

odihnă contractate de C.N.P.D.A.S. în conformitate cu art. 105 alin. (2) din

Legea nr. 128/1997 privind S.P.D.

Prin sentința civilă nr. 545

din 20 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului președintele C.N.P.A.S. cât și excepția inadmisibilității acțiunii.

A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta F.S.L.Î.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța de Fond a reținut că dreptul de a beneficia de la compensarea

de la bugetul de stat a 50% din valoarea transportului, cazării și a mesei în

spațiile de odihnă contractate de C.N.P.D.A.S. este deja prevăzut și recunoscut

în art. 105 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind S.P.D.

S-a mai reținut că pentru

existența dreptului nu este necesar ca acesta să fie conținut și în cuprinsul

deciziei atacate, a cărei emitere are cu totul alt scop, acela de stabilire a

criteriilor în baza cărora se acordă biletele pentru tratament balnear.

Împotriva sentinței

susmenționate a declarat recurs F.S.L.Î., care a motivat, în esență, că

intimata trebuia să prevadă în conținutul criteriilor atacate dreptul

personalului didactic de predare și didactic auxiliar de a beneficia de

compensarea de la bugetul asigurărilor sociale a 50% din valoarea

transportului, a cazării, a mesei și a tratamentului în spațiile de tratament

proprietatea C.N.P.A.S. și în cele contractate de aceasta.

S-a mai susținut că

reclamanta nu a contestat existența acestui drept, ci neacordarea lui ca urmare

a inexistenței unei prevederi exprese în cuprinsul criteriilor anexă la Decizia nr. 187 din 24 martie 2006.

Recursul este nefondat.

Se reține că sentința Instanței

de Fond este legală și temeinică, întrucât nu se poate interpreta textul din

Legea 19/2000 și cel din Legea 128/1997 ca referindu-se la drepturi distincte,

așa cum susține recurenta. Deși nu se solicită explicit, se susține că, în

final, personalul didactic de predare și auxiliar ar beneficia o dată de

tratament balnear suportat în proporție de 50% din bugetul asigurărilor sociale

de stat, și apoi și la compensarea prin restituirea contravalorii a 50%

achitate. Ori, acest drept nu este prevăzut expres, Legea 19/2000, lege cu

caracter general, a preluat în parte dispozițiile din Legea 128/1997, fără a

crea un drept distinct, de natură juridică diferită.

Deși Instanța de Fond a

apreciat că textul art. 105 alin. (2) din Legea 128/1997 nu a fost abrogat la

data intrării în vigoare a Legii 19/2000, diferența între acestea constă numai

în prevederea cu privire la compensarea a 50% din contravaloarea transportului,

care se menține conform art. 105 alin. (2) din Legea 128/1997.

În condițiile în care

recurenta apreciază că drepturile sale prevăzute în art. 105 alin. (2) din

Legea 128/1997 nu sunt efectiv valorificate, are posibilitatea de a solicita

instituțiilor competente alocarea fondurilor bugetare pentru compensarea a 50%

din contravaloarea transportului sau pentru alte activități.

În consecință, se apreciază

că recursul declarat în cauză este neîntemeiat și în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ. urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.S.L.Î. împotriva sentinței civile nr. 545 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2007.