ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2333/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 183 din 22

ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta F.S.L.Î.,

în contradictoriu cu pârâții M.M.S.S.F. și G.B., Ministrul Muncii, Solidarității

Sociale și Familiei.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi

arătate în continuare.

Prin acțiune, reclamanta a solicitat

anularea art. 1 din Ordinul M.M.S.S.F. nr. 336/2006 și obligarea pârâților să

emită un nou ordin de completare a acestuia, prin care să stabilească

proporțiile pe categorii de beneficiari în privința biletelor de odihnă, în

funcție de numărul de asigurați din fiecare ramură socio - profesională în

conformitate cu art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 494/2001.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că Ordinului nr. 336/2006 a fost emis cu încălcarea art. 6 alin. (1) din

H.G. nr. 494/2001, în sensul că nu au fost stabilite proporțiile pe categorii

de beneficiari ai biletelor de odihnă în funcție de numărul de asigurați din

fiecare ramură socio - profesională din care provin potențialii beneficiari,

fiind lăsată la latitudinea direcțiilor teritoriale de muncă, solidaritate

socială și familiei repartizarea biletelor de odihnă pe baza unor criterii

subiective și abuzive, fiind prejudiciați astfel membrii săi de sindicat, care

nu pot beneficia de numărul de bilete corespunzător numărului total de

salariați din învățământ. Un alt motiv de nelegalitate a ordinului respectiv vizează

încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) coroborate cu art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 24/2000, republicată, în sensul neîndeplinirii de către pârâți a

obligației de publicare a actului administrativ cu caracter normativ în M. Of.

al României, Partea I.

Prin întâmpinare, pârâtul M.M.S.S.F.

a solicitat respingerea acțiunii, susținând că art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 494/2001

nu cuprinde nici o referire cu privire la stabilirea proporțiilor pe categorii

de beneficiari în funcție de numărul de asigurați din fiecare ramură socio - profesională

din care provin. Totodată, pârâtul a precizat că ordinul a cărui anulare se

solicită nu are caracter normativ, ci este un ordin intern, emis în baza art. 16

din H.G. nr. 412/2005, astfel că nu era obligatorie publicarea acestuia în M.

Of. al României.

În raport cu prevederile art. 4 și art.

6 alin. (1) din H.G. nr. 494/2001, Instanța de Fond a reținut că este

neîntemeiată susținerea reclamantei referitoare la nelegalitatea art. 1 din

ordinul atacat, având în vedere că prevederile hotărârii Guvernului în

executarea cărora a fost emis actul administrativ, nu cuprind referiri la

stabilirea proporțiilor pe categorii de beneficiari în funcție de numărul de

asigurați din fiecare ramură socio - profesională din care provin potențialii

beneficiari.

Totodată, Instanța de Fond a reținut

că Ordinul nr. 336/2006 nu este un act administrativ cu caracter normativ,

astfel că nu exista obligația publicării acestuia în M. Of. al României, Partea

I conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată. Așa fiind,

nepublicarea acestui act în M. Of. al României nu poate fi reținută ca motiv de

nelegalitate care să atragă sancțiunea anulării acestuia.

Împotriva sentinței civile nr. 183

din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recursul reclamanta F.S.L.Î., invocând

prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

a aplicat greșit prevederile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare, reținând că H.G. nr. 494/2001 nu

cuprinde referiri la stabilirea proporțiilor pe categorii de beneficiari în

funcție de numărul de asigurați din fiecare ramură socio - profesională.

S-a ignorat faptul că prin art. 1 al

Ordinului M.M.S.S.F. nr. 336/2006 nu s-au stabilit proporțiile pe categorii de

potențiali beneficiari, lăsându-se la latitudinea direcțiilor teritoriale de

muncă să stabilească criterii ilegale și discreționare în baza cărora să se

atribuie potențialilor beneficiari. În aceste condiții textul menționat este

nelegal, contravenind art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 494/2001 raportat la art. 4

alin. (1) și alin. (3) și art. 76 - 77 din Legea nr. 24/2000.

calificarea greșită a actului administrativ atacat.

Instanța de Fond a considerat că

ordinul în discuție nu este act normativ deși legea îl califică astfel, are

formula introductivă prevăzută de art. 40 alin. (4) din Legea nr. 24/2000,

dispozitivul prevăzut de art. 42 și art. 45 alin. (1) din aceeași lege și este

atestat conform art. 44 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Ordinul a produs

efecte juridice față de toți beneficiarii legali ai acestui drept de asigurări

sociale (dreptul de a beneficia de bilete de odihnă), fiind aplicat unui număr

de peste 900.000 de subiecte de drept.

treia critică se referă la pretinsa

omisiune a Instanței de Fond de a motiva respingerea celui de-al doilea capăt

de cerere, privind obligarea pârâților la emiterea unui ordin prin care să se

stabilească proporțiile pe categorii de beneficiari ai biletelor de odihnă, în

funcție de numărul de asigurări din fiecare ramură socio - profesională din

care provin potențialii beneficiari.

combate apărările pârâtului din întâmpinare depusă la fondul cauzei, se susține

că nelegalitatea ordinului este demonstrată prin chiar faptul existenței unor

comisii, în cadrul direcțiilor teritoriale de muncă, comisii care nu pot emite

acte administrative, dar distribuie biletele după bunul plac.

Instanța nu a avut rol activ și deși

art. 129 alin. (5) din C. proc. civ. îi impunea să solicite pârâtului să depună

la dosarul cauzei un regulament de organizare și funcționare a acestor comisii,

aprobat prin ordin al Ministrului, totuși, a pășit la soluționarea cauzei în

lipsa acestuia.

Prin întâmpinare, intimatul

M.M.S.S.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând rezumativ

considerentele hotărârii atacate, iar cu prilejul dezbaterilor a susținut că

recursul nu mai are obiect întrucât Ordinul în discuție s-a aplicat numai în

anul 2006.

Examinând sentința atacată prin

prisma motivelor de recurs expuse, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată:

Ordinul nr. 336 din 2 mai 2006 al

M.M.S.S.F., este emis în aplicarea art. 6 din Normele și criteriile pe baza

cărora se acordă bilete de odihnă prin sistemul organizat și administrat de M.M.S.S.F.,

aprobate prin H.G. nr. 494/2001.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Norme:

„biletele de odihnă se distribuie persoanelor îndreptățite prin direcțiile

teritoriale de muncă și solidaritate socială, pe baza solicitărilor acestora,

în proporțiile stabilite prin ordin al M.M.S.S.F.

Textul atacat, art. 1 din Ordinul nr.

336/2006 al M.M.S.S.F., are următorul conținut: „biletele de odihnă contractate

pentru anul 2006, se repartizează pe stațiunii, seri, zile de prezentare și

unități de cazare după cum urmează:

- 74% se repartizează direcțiilor

județene de muncă, solidaritate socială și familiei, proporțional cu numărul

persoanelor îndreptățite a beneficia de această prestație socială și se

distribuie de către acestea în colaborare cu reprezentanții desemnați de confederațiile

sindicale reprezentative la nivel național, pentru salariații din ramurile

socio - profesionale pe care acestea le reprezintă;

- 16% se repartizează direcțiilor

județene de muncă, solidaritate sociale și familiei, pentru soluționarea

cererilor persoanelor îndreptățite care nu fac parte din confederații

sindicale;

- 10% se utilizează de C.N.P.A.S.

pentru administrația centrală”.

Apărarea intimatului din recurs în

sensul că pricina ar fi rămas fără obiect, întrucât ordinul s-a aplicat numai

în anul 2006, va fi înlăturat întrucât, pe de o parte obiectul recursului îl constituire

sentința primei Instanței și, pe de altă parte, legalitatea unui act

administrativ se apreciază prin raportare la normele în vigoare la data

emiterii sale. La data formulării cererii de chemare în judecată, 13 iulie

2006, actul administrativ era în vigoare, recurenta reclamantă justificând

toate condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.

indicate de recurentă, Legea nr. 19/2000, în art. 117 alin. (7) și H.G. nr. 494/2001,

nu cuprind referiri cu privire la stabilirea proporțiilor pe categorii de

beneficiari în funcție de numărul de asigurați din fiecare ramură socio - profesională

din care provin potențialii beneficiari. Criteriul „numărul de asigurați pe

fiecare ramură socio - profesională”, deși nu este prevăzut ca atare în actele

normative cu forță juridică superioară, a fost totuși avut în vedere de

emitentul actului atacat, care, a stabilit că cele 74 de procente care se

repartizează direcțiile județene, se distribuie în continuare „proporțional cu

numărul persoanelor îndreptățite a beneficia de această prestație socială”.

Pretenția recurentei ca în ordinul

în discuți să se menționeze explicit numărul de asigurați (indicând în acțiune

402.600 salariați din ramura învățământ, potrivit buletinului statistic al I.N.S.

pe luna aprilie 2006) excede reglementărilor indicate în cadrul acestui motiv

de recurs.

În plus, alin. (2) al art. 6 din

Normele aprobate prin H.G. nr. 494/2001, conferă ministrului de specialitate

chiar posibilitatea de a aproba ca pentru anumite unități sau categorii de

beneficiari distribuirea biletelor de odihnă să se realizeze de organizațiile

sindicale ale beneficiarilor.

fondat.

Într-adevăr, Ordinul nr. 336 din 2

mai 2006 emis de M.M.S.S.F., este un act normativ, emis în vederea executării

Legii nr. 19/2000 și a H.G. nr. 494/2001, care stabilește în ce condiții și

proporții se acordă biletele de odihnă beneficiarilor legali, o categorie

generică și abstractă de subiecte de drept. Ordinul produce efecte față de toți

beneficiarii legali ai acestui drept de asigurări sociale consacrat de art. 109

alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000, dreptul de a beneficia de bilete de

odihnă.

De asemenea, ordinul corespunde

întrutotul criteriilor legale instituite prin art. 75 - 77 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Fiind un act normativ, ordinul

examinat trebuia publicat, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, în

M. Of. al României, Partea I. Nepublicarea nu atrage însă nulitatea actului, ci

inopozabilitatea acestuia, întrucât intrarea în vigoare este condiționată (de art.

11 din aceeași lege, nr. 24/2000) de publicare.

Ordinului nr. 336/2006 emis de M.M.S.S.F. a determinat respingerea cererii

subsecvente, de obligare a pârâților la emiterea unui nou ordin, conform

solicitării reclamantei.

Dată fiind legătura de dependență

care exista între cele două capete de cerere, respingerea primului a făcut ca examinarea

celui de-al doilea să devină inutilă.

critică modul în care funcționează comisiile din cadrul direcțiilor teritoriale

de muncă în vederea distribuirii biletelor repartizate de C.N.P.A.S.

Instanța de Fond nu a fost învestită

cu o cerere de examinare a legalității actului administrativ de constituire a

acestora, ci doar cu examinarea legalității art. 1 din Ordinul nr. 336/2006,

astfel că nu i se putea pretinde, ca în virtutea rolului său activ, consacrat

de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să solicite pârâtului depunerea

documentației aferente.

Dimpotrivă, recurenta - reclamantă

era cea care în condițiile art. 132 C. proc. civ. și cu respectarea art. 7 din

Legea nr. 554/2004 putea să ceară Instanței să verifice legalitatea actului

administrativ respectiv.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca

nefondat, substituind în același timp, în parte, motivarea Instanței de Fond în

ceea ce privește considerentele expuse în analiza celui de-al doilea motiv de

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.S.L.Î. împotriva sentinței civile nr. 183 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabil.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2007.