ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1207/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1207/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de
23 aprilie 2003, reclamanții Sindicatul Liber A. Slatina, Sindicatul Liber Al.”,
Sindicatul Liber Independent A. Slatina, N.M., D.N. și M.I. au chemat în
judecată pe pârâtul Guvernul României, pentru ca prin hotărârea ce se va
pronunța, să se anuleze în parte H.G. nr. 54/2003, pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001 și anume, pct. 2 lit. e) și art. 73.
În motivarea acțiunii au susținut că
pct. 2 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001, încalcă
prevederile art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, modificată, extinzând sfera
de aplicare a impozitului pe venit, la venituri necuprinse în actele normative
menționate și prin această se realizează modificarea legii.
S-a susținut că prin dispoziția
privind intrarea în vigoare a H.G. nr. 54/2003, începând cu 1 ianuarie 2003,
adică la o dată anterioară publicării în Monitorul Oficial, s-a încălcat principiul
neretroactivității actelor normative.
Prin sentința civilă nr. 428/2003, a
Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă
în parte, s-a anulat din H.G. nr. 54/2003, prevederea referitoare la data
intrării în vigoare a normelor, 1 ianuarie 2003 și s-au respins celelalte
cereri.
Instanța a reținut că reclamanții au
calitate procesuală activă, deoarece le sunt prejudiciate interesele, astfel
cum prevăd dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituția României; că pct. 2 lit.
e) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001, nu încalcă art. 9 și
nici art. 4 lit. g) din O.G. nr. 7/2001; că normele respective nu puteau să
intre în vigoare, decât la data publicării în Monitorul Oficial – 11 februarie
2003, dată de la care se aplică.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recursuri în termen, reclamanții și pârâtul.
În motivarea recursului
reclamanților se arată, în esență, că instanța nu a avut în vedere că textul art.
9 din O.G. nr. 7/2001, a fost modificat prin art. 32 alin. (5) din Legea nr. 631/2002,
care prevede că biletele de tratament și odihnă nu se supun impozitării.
În motivarea recursului Guvernului
României s-a susținut că reclamanții nu au un drept recunoscut de lege care a
fost vătămat prin actul autorității publice, astfel cum impun dispozițiile art.
1 din Legea nr. 29/1990; că sindicatele nu au legitimitate procesuală, decât
pentru promovarea unor acțiuni ce urmăresc protejarea juridică a unor drepturi
izvorâte strict din raporturi juridice de muncă, reglementate prin norme
specifice dreptului muncii; că anularea prevederii din norme privind data
intrării în vigoare, 1 ianuarie 2003, este greșită, deoarece Normele de
aplicare a O.G. nr. 7/2001 au fost emise în vederea aplicării în anul fiscal
2003.
Verificând cauza în funcție de
motivele recursurilor, formulate în lumina dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., Curtea reține că recursul reclamanților este fondat, iar cel al
Guvernului României nu este fondat.
Prin art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001
(M. Of. nr. 435 din 3.08.2001), cu referire la art. 4 din ordonanță, s-a
prevăzut că sunt impozabile orice avantaje în bani și/sau în natură, primite de
o persoană fizică, avantajele incluzând și sumele acordate pentru distracții
sau recreaere, precum și altele asemenea.
Prin Legea nr. 493/2002, publicată
la data de 25 iulie 2002, de aprobare a O.G. nr. 7/2001, cuprinsul art. 9 alin.
(1) din O.G. nr. 7/2001, a fost parțial modificat, însă dispozițiile mai sus
menționate au rămas nemodificate.
Prin Legea nr. 631/2002, publicată
la data de 29 noiembrie 2002, care este Legea bugetului de stat pe anul 2003,
în art. 32 alin. (5) s-a menționat că veniturile de natura celor prevăzute la alin.
(2) și (3), [care includ și costul biletelor de tratament sau de odihnă],
realizate de salariați, nu se impun impozitării, iar O.G. nr. 7/2001 este
completată cu aceste prevederi.
La data de 11 februarie 2003 a fost
publicată H.G. nr. 54/2003, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a O.G. nr. 7/2001, privind impozitul pe venit.
La pct. 2 lit. e) din Norme,
referitor la art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, s-a prevăzut că sunt
impozabile biletele de tratament și odihnă acordate persoanelor fizice.
Dispoziția aceasta este evident
greșită, întrucât se referă la textul art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, în
vigoare până la modificarea adusă prin Legea nr. 631/2002. Cum prin Legea
bugetului de stat pe anul 2003, în art. 32 alin. (5) s-a menționat în mod
expres că aceste venituri realizate de salariați nu se impun impozitării,
completându-se astfel prevederile O.G. nr. 7/2001, modificată și completată prin
Legea nr. 493/2002, pct. 2, lit. e) din Norme, se impune a fi eliminat, fiind
în contradicție cu textul art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, în vigoare la
data emiterii Normelor de aplicare a ordonanței.
De altfel, Ministerul Finanțelor
Publice și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, prin adresele nr. 261909/2003,
nr. 1011/2003 și prin decizia nr. 8/2003, privind aprobarea soluțiilor privind
aplicarea unor prevederi referitoare la T.V.A. și la impozitul pe venit, au
precizat că pentru salariați, costul biletelor de tratament și odihnă nu se
impozitează.
Pe cale de consecință, recursul
reclamanților va fi admis.
Referitor la data intrării în
vigoare a Normelor de aplicare a O.G. nr. 7/2001, modificată, curtea de apel a
reținut în mod corect că acestea intră în vigoare la data publicării, 11
februarie 2003, în temeiul art. 107, cu referire la art. 15 alin. (2) din
Constituția României.
În ce privește calitatea procesuală
activă a sindicatelor, Curtea apreciază că acestea au ca scop, apărarea
drepturilor și intereselor membrilor săi. Acțiunea corporației se bazează pe
interesul colectiv al membrilor săi, care este lezat de o dispoziție a actului
administrativ cu caracter normativ emis de autoritatea publică. Interesul
membrilor de sindicat este afectat prin aceea că în temeiul textului pct. 2 lit.
e) din Normele de aplicare a O.G. nr. 7/2001, drepturile salariale ale acestora
se diminuează, contrar normei legale în baza căreia a fost emis [art. 9 alin.
(1) din O.G. nr. 7/2001, modificată prin Legea nr. 613/2002]. Afectarea
interesului, în sensul arătat, conduce și la vătămarea efectivă a dreptului
membrilor de sindicat, de a primi aceste foloase (bilete de tratament și
odihnă), fără impozitare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. (1) din O.G.
nr. 7/2001, modificată prin art. 32 alin. (5) din Legea nr. 631/2002.
Față de cele mai sus reținute și în
lumina dispozițiilor art. 21 din Constituția României, în vigoare la data
formulării acțiunii, se constată că sindicatele reclamante au calitate procesuală
activă, la fel ca și persoanele fizice reclamante, întrucât justifică un
interes material legitim afectat prin actul atacat.
Pentru considerentele expuse,
recursul Guvernului României va fi respins ca nefondat, iar recursul
reclamanților va fi admis. Se va modifica sentința și acțiunea va fi admisă în
totalitate, în sensul că se va anula pct. 2 lit. e) din Normele de aplicare a O.G.
nr. 7/2001, modificată, aprobate prin H.G. nr. 54/2003, articol referitor la
prevederile art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, modificată prin Legea nr. 631/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Sindicatul
Liber A., din cadrul SC A. SA Slatina, Sindicatul Liber Al. din cadrul SC A. SA
Slatina, Sindicatul Liber Independent A. din cadrul SC A. SA, N.M., D.N. și M.I.,
împotriva sentinței nr. 428 din 4 iunie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția
de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată, în sensul
că admite în totalitate, acțiunea.
Anulează pct. 2 lit. e) din Normele
de aplicare a O.G. nr. 7/2001, referitor la art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001,
modificată prin Legea nr. 631/2002, Norme aprobate prin H.G. nr. 54/2003.
Respinge recursul declarat de
Guvernul României, împotriva aceleiași sentințe.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 martie 2004.