ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.03.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1207/2004

HOTĂRÂRE
23.03.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1207/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

23 aprilie 2003, reclamanții Sindicatul Liber A. Slatina, Sindicatul Liber Al.”,

Sindicatul Liber Independent A. Slatina, N.M., D.N. și M.I. au chemat în

judecată pe pârâtul Guvernul României, pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se anuleze în parte H.G. nr. 54/2003, pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001 și anume, pct. 2 lit. e) și art. 73.

În motivarea acțiunii au susținut că

pct. 2 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001, încalcă

prevederile art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, modificată, extinzând sfera

de aplicare a impozitului pe venit, la venituri necuprinse în actele normative

menționate și prin această se realizează modificarea legii.

S-a susținut că prin dispoziția

privind intrarea în vigoare a H.G. nr. 54/2003, începând cu 1 ianuarie 2003,

adică la o dată anterioară publicării în Monitorul Oficial, s-a încălcat principiul

neretroactivității actelor normative.

Prin sentința civilă nr. 428/2003, a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă

în parte, s-a anulat din H.G. nr. 54/2003, prevederea referitoare la data

intrării în vigoare a normelor, 1 ianuarie 2003 și s-au respins celelalte

cereri.

Instanța a reținut că reclamanții au

calitate procesuală activă, deoarece le sunt prejudiciate interesele, astfel

cum prevăd dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituția României; că pct. 2 lit.

e) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001, nu încalcă art. 9 și

nici art. 4 lit. g) din O.G. nr. 7/2001; că normele respective nu puteau să

intre în vigoare, decât la data publicării în Monitorul Oficial – 11 februarie

2003, dată de la care se aplică.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recursuri în termen, reclamanții și pârâtul.

În motivarea recursului

reclamanților se arată, în esență, că instanța nu a avut în vedere că textul art.

9 din O.G. nr. 7/2001, a fost modificat prin art. 32 alin. (5) din Legea nr. 631/2002,

care prevede că biletele de tratament și odihnă nu se supun impozitării.

În motivarea recursului Guvernului

României s-a susținut că reclamanții nu au un drept recunoscut de lege care a

fost vătămat prin actul autorității publice, astfel cum impun dispozițiile art.

1 din Legea nr. 29/1990; că sindicatele nu au legitimitate procesuală, decât

pentru promovarea unor acțiuni ce urmăresc protejarea juridică a unor drepturi

izvorâte strict din raporturi juridice de muncă, reglementate prin norme

specifice dreptului muncii; că anularea prevederii din norme privind data

intrării în vigoare, 1 ianuarie 2003, este greșită, deoarece Normele de

aplicare a O.G. nr. 7/2001 au fost emise în vederea aplicării în anul fiscal

2003.

Verificând cauza în funcție de

motivele recursurilor, formulate în lumina dispozițiilor art. 304

1

Guvernului României nu este fondat.

Prin art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001

(M. Of. nr. 435 din 3.08.2001), cu referire la art. 4 din ordonanță, s-a

prevăzut că sunt impozabile orice avantaje în bani și/sau în natură, primite de

o persoană fizică, avantajele incluzând și sumele acordate pentru distracții

sau recreaere, precum și altele asemenea.

Prin Legea nr. 493/2002, publicată

la data de 25 iulie 2002, de aprobare a O.G. nr. 7/2001, cuprinsul art. 9 alin.

(1) din O.G. nr. 7/2001, a fost parțial modificat, însă dispozițiile mai sus

menționate au rămas nemodificate.

Prin Legea nr. 631/2002, publicată

la data de 29 noiembrie 2002, care este Legea bugetului de stat pe anul 2003,

în art. 32 alin. (5) s-a menționat că veniturile de natura celor prevăzute la alin.

(2) și (3), [care includ și costul biletelor de tratament sau de odihnă],

realizate de salariați, nu se impun impozitării, iar O.G. nr. 7/2001 este

completată cu aceste prevederi.

La data de 11 februarie 2003 a fost

publicată H.G. nr. 54/2003, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a O.G. nr. 7/2001, privind impozitul pe venit.

La pct. 2 lit. e) din Norme,

referitor la art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, s-a prevăzut că sunt

impozabile biletele de tratament și odihnă acordate persoanelor fizice.

Dispoziția aceasta este evident

greșită, întrucât se referă la textul art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, în

vigoare până la modificarea adusă prin Legea nr. 631/2002. Cum prin Legea

bugetului de stat pe anul 2003, în art. 32 alin. (5) s-a menționat în mod

expres că aceste venituri realizate de salariați nu se impun impozitării,

completându-se astfel prevederile O.G. nr. 7/2001, modificată și completată prin

Legea nr. 493/2002, pct. 2, lit. e) din Norme, se impune a fi eliminat, fiind

în contradicție cu textul art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, în vigoare la

data emiterii Normelor de aplicare a ordonanței.

De altfel, Ministerul Finanțelor

Publice și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, prin adresele nr. 261909/2003,

nr. 1011/2003 și prin decizia nr. 8/2003, privind aprobarea soluțiilor privind

aplicarea unor prevederi referitoare la T.V.A. și la impozitul pe venit, au

precizat că pentru salariați, costul biletelor de tratament și odihnă nu se

impozitează.

Pe cale de consecință, recursul

reclamanților va fi admis.

Referitor la data intrării în

vigoare a Normelor de aplicare a O.G. nr. 7/2001, modificată, curtea de apel a

reținut în mod corect că acestea intră în vigoare la data publicării, 11

februarie 2003, în temeiul art. 107, cu referire la art. 15 alin. (2) din

Constituția României.

În ce privește calitatea procesuală

activă a sindicatelor, Curtea apreciază că acestea au ca scop, apărarea

drepturilor și intereselor membrilor săi. Acțiunea corporației se bazează pe

interesul colectiv al membrilor săi, care este lezat de o dispoziție a actului

administrativ cu caracter normativ emis de autoritatea publică. Interesul

membrilor de sindicat este afectat prin aceea că în temeiul textului pct. 2 lit.

e) din Normele de aplicare a O.G. nr. 7/2001, drepturile salariale ale acestora

se diminuează, contrar normei legale în baza căreia a fost emis [art. 9 alin.

(1) din O.G. nr. 7/2001, modificată prin Legea nr. 613/2002]. Afectarea

interesului, în sensul arătat, conduce și la vătămarea efectivă a dreptului

membrilor de sindicat, de a primi aceste foloase (bilete de tratament și

odihnă), fără impozitare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. (1) din O.G.

nr. 7/2001, modificată prin art. 32 alin. (5) din Legea nr. 631/2002.

Față de cele mai sus reținute și în

lumina dispozițiilor art. 21 din Constituția României, în vigoare la data

formulării acțiunii, se constată că sindicatele reclamante au calitate procesuală

activă, la fel ca și persoanele fizice reclamante, întrucât justifică un

interes material legitim afectat prin actul atacat.

Pentru considerentele expuse,

recursul Guvernului României va fi respins ca nefondat, iar recursul

reclamanților va fi admis. Se va modifica sentința și acțiunea va fi admisă în

totalitate, în sensul că se va anula pct. 2 lit. e) din Normele de aplicare a O.G.

nr. 7/2001, modificată, aprobate prin H.G. nr. 54/2003, articol referitor la

prevederile art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, modificată prin Legea nr. 631/2002.

Admite recursul declarat de Sindicatul

Liber A., din cadrul SC A. SA Slatina, Sindicatul Liber Al. din cadrul SC A. SA

Slatina, Sindicatul Liber Independent A. din cadrul SC A. SA, N.M., D.N. și M.I.,

împotriva sentinței nr. 428 din 4 iunie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

că admite în totalitate, acțiunea.

Anulează pct. 2 lit. e) din Normele

de aplicare a O.G. nr. 7/2001, referitor la art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001,

modificată prin Legea nr. 631/2002, Norme aprobate prin H.G. nr. 54/2003.

Respinge recursul declarat de

Guvernul României, împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-12-03
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5143/2003
le compensatorii acordate reclamanților potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1999 calculate tot în raport de solda brută, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea
ÎCCJ 2005-04-26
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2807/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 noiembrie 2003, reclamanta SC M. SA Slatina a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A., anularea deciziei
ÎCCJ 2004-12-17
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7217/2004
Alba Iulia prin decizia 604 din 10 martie 2003 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Apărării Naționale și D.G.F.P. Sibiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut în esență că O.G. nr. 73/1999, privind impo
ÎCCJ 2009-02-17
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2009
zate salariaților pentru formarea profesională în țară sau străinătate cât și în diminuarea fondului de salarizare la nivelul unității, iar în ceea ce privește existența cazului bine justificat instanța a antamat fondul, pronunțându-se în s
ÎCCJ 2007-09-27
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3586/2007
e art. 4 din Decizia ministrului finanțelor publice nr. 7 din 19 decembrie 2002 pentru aprobarea soluțiilor referitoare la aplicarea unor prevederi privind taxa pe valoarea adăugată, în sensul că sumele deduse puteau fi utilizate pentru plă
Sursă