ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1207/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 23 aprilie 2003, reclamanții Sindicatul Liber A. Slatina, Sindicatul Liber Al.”, Sindicatul Liber Independent A. Slatina, N.M., D.N. și M.I. au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze în parte H.G. nr. 54/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001 și anume, pct. 2 lit. e) și art. 73. În motivarea acțiunii au susținut că pct. 2 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001, încalcă prevederile art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, modificată, extinzând sfera de aplicare a impozitului pe venit, la venituri necuprinse în actele normative menționate și prin această se realizează modificarea legii.

S-a susținut că prin dispoziția privind intrarea în vigoare a H.G. nr. 54/2003, începând cu 1 ianuarie 2003, adică la o dată anterioară publicării în Monitorul Oficial, s-a încălcat principiul neretroactivității actelor normative. Prin sentința civilă nr. 428/2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă în parte, s-a anulat din H.G. nr. 54/2003, prevederea referitoare la data intrării în vigoare a normelor, 1 ianuarie 2003 și s-au respins celelalte cereri. Instanța a reținut că reclamanții au calitate procesuală activă, deoarece le sunt prejudiciate interesele, astfel cum prevăd dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituția României; că pct. 2 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a O.G.

nr. 7/2001, nu încalcă art. 9 și nici art. 4 lit. g) din O.G. nr. 7/2001; că normele respective nu puteau să intre în vigoare, decât la data publicării în Monitorul Oficial – 11 februarie 2003, dată de la care se aplică. Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen, reclamanții și pârâtul. În motivarea recursului reclamanților se arată, în esență, că instanța nu a avut în vedere că textul art. 9 din O.G. nr. 7/2001, a fost modificat prin art. 32 alin. (5) din Legea nr. 631/2002, care prevede că biletele de tratament și odihnă nu se supun impozitării.

În motivarea recursului Guvernului României s-a susținut că reclamanții nu au un drept recunoscut de lege care a fost vătămat prin actul autorității publice, astfel cum impun dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990; că sindicatele nu au legitimitate procesuală, decât pentru promovarea unor acțiuni ce urmăresc protejarea juridică a unor drepturi izvorâte strict din raporturi juridice de muncă, reglementate prin norme specifice dreptului muncii; că anularea prevederii din norme privind data intrării în vigoare, 1 ianuarie 2003, este greșită, deoarece Normele de aplicare a O.G. nr. 7/2001 au fost emise în vederea aplicării în anul fiscal 2003. Verificând cauza în funcție de motivele recursurilor, formulate în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea reține că recursul reclamanților este fondat, iar cel al Guvernului României nu este fondat. Prin art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001 (M. Of. nr. 435 din 3.08.2001), cu referire la art. 4 din ordonanță, s-a prevăzut că sunt impozabile orice avantaje în bani și/sau în natură, primite de o persoană fizică, avantajele incluzând și sumele acordate pentru distracții sau recreaere, precum și altele asemenea. Prin Legea nr. 493/2002, publicată la data de 25 iulie 2002, de aprobare a O.G. nr. 7/2001, cuprinsul art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, a fost parțial modificat, însă dispozițiile mai sus menționate au rămas nemodificate. Prin Legea nr. 631/2002, publicată la data de 29 noiembrie 2002, care este Legea bugetului de stat pe anul 2003, în art. 32 alin. (5) s-a menționat că veniturile de natura celor prevăzute la alin. (2) și (3), [care includ și costul biletelor de tratament sau de odihnă], realizate de salariați, nu se impun impozitării, iar O.G.

nr. 7/2001 este completată cu aceste prevederi. La data de 11 februarie 2003 a fost publicată H.G. nr. 54/2003, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001, privind impozitul pe venit. La pct. 2 lit. e) din Norme, referitor la art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, s-a prevăzut că sunt impozabile biletele de tratament și odihnă acordate persoanelor fizice. Dispoziția aceasta este evident greșită, întrucât se referă la textul art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, în vigoare până la modificarea adusă prin Legea nr. 631/2002. Cum prin Legea bugetului de stat pe anul 2003, în art. 32 alin. (5) s-a menționat în mod expres că aceste venituri realizate de salariați nu se impun impozitării, completându-se astfel prevederile O.G.

nr. 7/2001, modificată și completată prin Legea nr. 493/2002, pct. 2, lit. e) din Norme, se impune a fi eliminat, fiind în contradicție cu textul art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, în vigoare la data emiterii Normelor de aplicare a ordonanței. De altfel, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, prin adresele nr. 261909/2003, nr. 1011/2003 și prin decizia nr. 8/2003, privind aprobarea soluțiilor privind aplicarea unor prevederi referitoare la T.V.A. și la impozitul pe venit, au precizat că pentru salariați, costul biletelor de tratament și odihnă nu se impozitează. Pe cale de consecință, recursul reclamanților va fi admis. Referitor la data intrării în vigoare a Normelor de aplicare a O.G.

nr. 7/2001, modificată, curtea de apel a reținut în mod corect că acestea intră în vigoare la data publicării, 11 februarie 2003, în temeiul art. 107, cu referire la art. 15 alin. (2) din Constituția României. În ce privește calitatea procesuală activă a sindicatelor, Curtea apreciază că acestea au ca scop, apărarea drepturilor și intereselor membrilor săi. Acțiunea corporației se bazează pe interesul colectiv al membrilor săi, care este lezat de o dispoziție a actului administrativ cu caracter normativ emis de autoritatea publică. Interesul membrilor de sindicat este afectat prin aceea că în temeiul textului pct. 2 lit. e) din Normele de aplicare a O.G. nr. 7/2001, drepturile salariale ale acestora se diminuează, contrar normei legale în baza căreia a fost emis [art. 9 alin. (1) din O.G.

nr. 7/2001, modificată prin Legea nr. 613/2002]. Afectarea interesului, în sensul arătat, conduce și la vătămarea efectivă a dreptului membrilor de sindicat, de a primi aceste foloase (bilete de tratament și odihnă), fără impozitare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, modificată prin art. 32 alin. (5) din Legea nr. 631/2002. Față de cele mai sus reținute și în lumina dispozițiilor art. 21 din Constituția României, în vigoare la data formulării acțiunii, se constată că sindicatele reclamante au calitate procesuală activă, la fel ca și persoanele fizice reclamante, întrucât justifică un interes material legitim afectat prin actul atacat. Pentru considerentele expuse, recursul Guvernului României va fi respins ca nefondat, iar recursul reclamanților va fi admis.

Se va modifica sentința și acțiunea va fi admisă în totalitate, în sensul că se va anula pct. 2 lit. e) din Normele de aplicare a O.G. nr. 7/2001, modificată, aprobate prin H.G. nr. 54/2003, articol referitor la prevederile art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, modificată prin Legea nr. 631/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Sindicatul Liber A., din cadrul SC A. SA Slatina, Sindicatul Liber Al. din cadrul SC A. SA Slatina, Sindicatul Liber Independent A. din cadrul SC A. SA, N.M., D.N. și M.I., împotriva sentinței nr. 428 din 4 iunie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că admite în totalitate, acțiunea. Anulează pct. 2 lit. e) din Normele de aplicare a O.G. nr. 7/2001, referitor la art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, modificată prin Legea nr. 631/2002, Norme aprobate prin H.G. nr. 54/2003. Respinge recursul declarat de Guvernul României, împotriva aceleiași sentințe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2004.