ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2807/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 26 noiembrie 2003, reclamanta SC M. SA Slatina a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A., anularea deciziei nr. 37 din 9 aprilie 2003,

emisă de pârât.

În motivare, reclamanta a

arătat că decizia contestată, prin care s-a dispus retragerea certificatului

RFN, începând cu 10 aprilie 2003, pe motiv că societatea nu este capabilă să

desfășoare activitate în limitele legii, este emisă fără suport real, deoarece

Judecătoria Slatina i-a admis plângerile formulate împotriva proceselor-verbale

de contravenție, care au stat la baza întocmirii deciziei.

Reținând calitatea de organ

al administrației publice centrale a pârâtului și incidența prevederilor art. 3

pct. 1 C. proc. civ., Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios

administrativ, inițial învestit, prin sentința nr. 396 din 4 noiembrie 2003, a

declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ.

Judecând în fond pricina, în

primă instanță, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

prin sentința nr. 304 din 7 mai 2004, a respins acțiunea.

Instanța a reținut că actul

contestat este legal emis, întrucât, prin hotărârile judecătorești invocate,

instanțele au admis doar parțial plângerile contravenționale, înlocuind

sancțiunea amenzii, cu avertismentul, fără a infirma, însă, existența faptelor

contravenționale care justifică măsura retragerii certificatului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, în termen procedural și legal timbrat, reclamanta SC M. SA

Slatina.

Recurenta a criticat soluția

atacată, susținând că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus

judecății, este lipsită de temei legal și s-a bazat pe o apreciere eronată a

probelor administrate.

Că, deși a deținut trei

fonograme fără acte de proveniență, acestea nu erau destinate comercializării,

ci erau bunuri personale, depozitate sub tejghea, motivul pentru care

Judecătoria Slatina a considerat fapta o încălcare minimă a dispozițiilor

legale.

A arătat recurenta, că față

de împrejurarea că fapta de comercializare nu există, măsura contestată este

netemeinică și nelegală.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate.

Nu poate fi reținută

apărarea recurentei, potrivit căreia dacă amenzile contravenționale au fost

înlocuite cu avertisment, temeiul anulării certificatului RNF nu mai subzistă,

fiind vorba despre o minimă încălcare a normelor legale.

Temeiul juridic al măsurii

luate prin decizia contestată îl reprezintă prevederile art. 8 alin. (5) din

O.G. nr. 42/2000, devenit art. 8 alin. (6), în urma aprobării ordonanței, prin

Legea nr. 624/2001. În conformitate cu acest text, la baza măsurii dispuse prin

decizia Directorului general al O.R.D.A. stă constatarea săvârșirii faptelor

care sunt incriminate drept contravenții.

În speță, aceste prevederi

legale au fost respectate prin întocmirea proceselor-verbale de constatare și

sancționare a contravențiilor seria AD 0001625 și AD 0001636, ambele din 19

februarie 2003.

Legea nu condiționează

aplicarea măsurii de retragere a certificatului, de natura sancțiunii aplicate,

astfel încât sub aspectul săvârșirii contravenției, nu are relevanță că

instanța a înlocuit sancțiunea amenzii, cu cea a avertismentului.

Așa după cum, în mod corect

a reținut și prima instanță, fapta respectivă există, procesele-verbale

indicate fiind menținute cu privire la constatarea contravenției. Chiar dacă

încălcarea legii a fost mică, așa cum susține recurenta, întrucât legea nu

distinge în ceea ce privește gradul încălcării normei legale, nu se poate

considera că prin decizia atacată, intimatul-pârât a încălcat vreo normă. Având

în vedere că instanța de fond a dat o corectă dezlegare cauzei deduse

judecății, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în

considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea

va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC M. SA, Slatina împotriva sentinței civile nr. 304 din 7 mai

2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.