Decizia nr. 3409/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta C.N.C.A. a chemat în judecată ca pârât, Guvernul României, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 1509/2002. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că aceste dispoziții au fost emise cu încălcarea art. 16 și 33 din Constituția României, a art. 4 din Legea nr. 74/1995 și a art. 10 din O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Se precizează în acțiune, că prin prevederile art. 5 din anexa la H.G.

nr. 1509/2002 se limitează asiguratul, pentru fiecare boală cronică la o singură prescripție medicală pe lună, cu maximum 3 medicamente, ceea ce prejudiciază grav drepturile bolnavilor cronic. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 343/2004, a admis acțiunea și a dispus anularea prevederilor art. 5 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 1509/2002. Prin aceeași sentință au fost admise și cererile de intervenție în interes propriu formulate de Colegiul Medicilor din România și Camera Federativă a Medicilor din România. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că limitarea în exercitarea componentelor actului medical, astfel cum rezultă din prevederile art. 5 din anexa la H.G.

nr. 1509/2002, este nelegală față de dreptul exclusiv de decizie al medicului, prevăzut în Legea nr. 74/1995 și de drepturile asiguraților, astfel cum sunt prevăzute în O.U.G. nr. 150/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul Guvernul României. În motivarea recursului, recurentul-pârât a susținut că: - greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante; - greșit au fost admise cererile de intervenție în interes propriu; - prin H.G. nr. 1485/2003, H.G. nr. 1509/2002 și-a încetat aplicabilitatea cu începere de la 1 ianuarie 2004. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Obiectul acțiunii introductive de instanță l-a format anularea prevederilor art. 5 alin. (1) din anexa la H.G.

nr. 1509/2002, pentru aprobarea contractului-cadru privind condițiile acordării medicamentelor destinate recuperării unor deficiențe organice sau fiziologice. H.G. nr. 1509/2002, respectiv contractul-cadru a fost publicat în Monitorul Oficial din 9 ianuarie 2003, dată la care a intrat în vigoare. Ulterior, prin H.G. nr. 1485/2003, pentru aprobarea contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale (M. Of. nr. 920/22.12.2003) s-a prevăzut în mod expres că „la 1 ianuarie 2004 își încetează aplicabilitatea H.G. nr. 1509/2002”. În aceste condiții este evident că recursul formulat este lipsit de interes, H.G. nr. 1509/2002 care face obiectul litigiului de față, fiind abrogată de la 1 ianuarie 2004. În consecință în baza dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 343 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca fiind lipsit de interes. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.