ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta C.N.C.A. a chemat în

judecată ca pârât, Guvernul României, pentru ca instanța, prin sentința ce o va

pronunța, să dispună anularea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 1509/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că aceste dispoziții au fost emise cu încălcarea art. 16 și

33 din Constituția României, a art. 4 din Legea nr. 74/1995 și a art. 10 din

O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări

sociale de sănătate. Se precizează în acțiune, că prin prevederile art. 5 din

anexa la H.G. nr. 1509/2002 se limitează asiguratul, pentru fiecare boală

cronică la o singură prescripție medicală pe lună, cu maximum 3 medicamente,

ceea ce prejudiciază grav drepturile bolnavilor cronic.

Curtea de Apel București,

prin sentința civilă nr. 343/2004, a admis acțiunea și a dispus anularea

prevederilor art. 5 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 1509/2002.

Prin aceeași sentință au

fost admise și cererile de intervenție în interes propriu formulate de Colegiul

Medicilor din România și Camera Federativă a Medicilor din România.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că limitarea în exercitarea componentelor

actului medical, astfel cum rezultă din prevederile art. 5 din anexa la H.G. nr. 1509/2002, este nelegală față de dreptul exclusiv de decizie al medicului, prevăzut

în Legea nr. 74/1995 și de drepturile asiguraților, astfel cum sunt prevăzute

în O.U.G. nr. 150/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâtul Guvernul României.

În motivarea recursului,

recurentul-pârât a susținut că:

- greșit, instanța de fond a

respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante;

- greșit au fost admise

cererile de intervenție în interes propriu;

- prin H.G. nr. 1485/2003,

H.G. nr. 1509/2002 și-a încetat aplicabilitatea cu începere de la 1 ianuarie

2004.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii

introductive de instanță l-a format anularea prevederilor art. 5 alin. (1) din

anexa la H.G. nr. 1509/2002, pentru aprobarea contractului-cadru privind

condițiile acordării medicamentelor destinate recuperării unor deficiențe

organice sau fiziologice.

H.G. nr. 1509/2002,

respectiv contractul-cadru a fost publicat în Monitorul Oficial din 9 ianuarie

2003, dată la care a intrat în vigoare.

Ulterior, prin H.G. nr. 1485/2003,

pentru aprobarea contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței

medicale (M. Of. nr. 920/22.12.2003) s-a prevăzut în mod expres că „la 1

ianuarie 2004 își încetează aplicabilitatea H.G. nr. 1509/2002”.

În aceste condiții este

evident că recursul formulat este lipsit de interes, H.G. nr. 1509/2002 care

face obiectul litigiului de față, fiind abrogată de la 1 ianuarie 2004.

În consecință în baza

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca fiind lipsit de

interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 343 din 18 februarie 2004 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca fiind lipsit

de interes.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2005.