ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta C.N.C.A. a chemat în judecată ca pârât, Guvernul României, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 1509/2002. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că aceste dispoziții au fost emise cu încălcarea art. 16 și 33 din Constituția României, a art. 4 din Legea nr. 74/1995 și a art. 10 din O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Se precizează în acțiune, că prin prevederile art. 5 din anexa la H.G.

nr. 1509/2002 se limitează asiguratul, pentru fiecare boală cronică la o singură prescripție medicală pe lună, cu maximum 3 medicamente, ceea ce prejudiciază grav drepturile bolnavilor cronic. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 343/2004, a admis acțiunea și a dispus anularea prevederilor art. 5 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 1509/2002. Prin aceeași sentință au fost admise și cererile de intervenție în interes propriu formulate de Colegiul Medicilor din România și Camera Federativă a Medicilor din România. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că limitarea în exercitarea componentelor actului medical, astfel cum rezultă din prevederile art. 5 din anexa la H.G.

nr. 1509/2002, este nelegală față de dreptul exclusiv de decizie al medicului, prevăzut în Legea nr. 74/1995 și de drepturile asiguraților, astfel cum sunt prevăzute în O.U.G. nr. 150/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul Guvernul României. În motivarea recursului, recurentul-pârât a susținut că: - greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante; - greșit au fost admise cererile de intervenție în interes propriu; - prin H.G. nr. 1485/2003, H.G. nr. 1509/2002 și-a încetat aplicabilitatea cu începere de la 1 ianuarie 2004. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Obiectul acțiunii introductive de instanță l-a format anularea prevederilor art. 5 alin. (1) din anexa la H.G.

nr. 1509/2002, pentru aprobarea contractului-cadru privind condițiile acordării medicamentelor destinate recuperării unor deficiențe organice sau fiziologice. H.G. nr. 1509/2002, respectiv contractul-cadru a fost publicat în Monitorul Oficial din 9 ianuarie 2003, dată la care a intrat în vigoare. Ulterior, prin H.G. nr. 1485/2003, pentru aprobarea contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale (M. Of. nr. 920/22.12.2003) s-a prevăzut în mod expres că „la 1 ianuarie 2004 își încetează aplicabilitatea H.G. nr. 1509/2002”. În aceste condiții este evident că recursul formulat este lipsit de interes, H.G. nr. 1509/2002 care face obiectul litigiului de față, fiind abrogată de la 1 ianuarie 2004. În consecință în baza dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 343 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca fiind lipsit de interes. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.