ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5534/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal la data 28.02.2022 sub nr. x/2022, reclamanții Cabinet Medical Individual de medicină de familie dr. A., dr. A., Cabinet Medical Individual de medicină de familie dr. B. și dr. B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernului României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate:

(i) Anexei nr. 1: Pachetul minimal de servicii și pachetul de servicii de bază: Capitolul II: Pachetul de servicii de bază Secțiunea 1: A. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară; Pct. 1.1. Servicii medicale curative, alin. (2), pct. 1.1.2.1:

"Consultațiile pentru bolile cu potențial endemoepidemic ce necesită izolare pot fi acordate și la distanță, în condițiile prevăzute în norme." (ii) Anexei nr. 2: Contract-cadru din 26.06.2021 care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, Capitolul I: Asistența medicală primară Secțiunea 1: Condiții de eligibilitate: art. 1 alin. (1) lit. c); art. 2 alin. (1) și alin. (4); art. 3; art. 4 alin. (1) și (2); art. 6 alin. (1) lit. f) și h); Secțiunea 3: Obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii medicale: art. 7 lit. e), f), g), h), i), k), 1, o, p, q, r, ș, v, w, x, y, z; art. 8 alin. (1) lit. a), b), c), d), e), și alin. (2); Secțiunea 4: Obligațiile caselor de asigurări de sănătate: art. 9 lit. b), h), o). Secțiunea 5: Condiții specifice: art. 10 alin. (2) teza 2; art. 12 alin. (1). Secțiunea 6: Decontarea serviciilor medicale: art. 14 alin. (1), (2); art. 14

1

; art. 16 alin. (1). Secțiunea 7: Sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractelor de furnizare de servicii medicale: art. 17; art. 19 lit. d), g); art. 20 pct. 4 a4.

(i) Anexei nr. 1: Condițiile acordării pachetului de servicii minimal și de bază în asistența medicală primară; Secțiunea 2: B. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară; Pct. 1.1.2. Consultația în caz de boală pentru afecțiuni acute, subacute și acutizări ale unor afecțiuni cronice, pct. 1.1.3. Consultații periodice pentru îngrijirea generală a asiguraților cu boli cronice și 1.3. Consultațiile la domiciliu - nu sunt incluse în per capita dacă se depășește limita de 20/consultații/zi: art. 1.1.1; Secțiunea 1:A. Pachetul minimal de servicii medicale în asistența medicală primară: art. 1.2.; art. 1.3.; art. 1.6.; Secțiunea 2: B. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară-Art. 1.1. Servicii medicale curative; 1.1.1.; art. 1.1.1.1.; art. 1.1.2.1.; art. 1.1.3.2.; art. 1.1.4.2.; art. 1. 1.4.3.; art. 1.1.4.4.; art. 1.2.1.; art. 1.2.3.1.; art. 1.2.3.2.; art. 1.2.4.1.; art. 1.2.4.2; art. 1.2.4.3.; art. 1.3.3.; art. 1.4.; art. 1.5.; Actul din 29 iunie 2021- Modalitățile de plată în asistența medicală primară pentru furnizarea de servicii medicale prevăzute în pachetele de servicii medicale, Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: art. 1 alin. (1), (2); art. 5 alin. (1); art. 5 alin. (2); art. 6; art. 8; art. 8 alin. (1), (2); art. 12; art. 13, art. 15; Contractului din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară - model - Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: Capitolul V: Obligațiile părților. Secțiunea 1: A. Obligațiile casei de asigurări de sănătate: art. 6; Secțiunea 2: B. Obligațiile furnizorului de servicii medicale: art. 7, art. 9, art. 14; Convenției din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară - model - Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: art. 4; Secțiunea 2: B. Obligațiile furnizorului de servicii medicale: art. 5; art. 7, art. 12, art. 13; Normelor Contractului cadru în ceea ce privește asistența medicală primară: Actul din 29 iunie 2021 - Modalitățile de plată în asistența medicală primară pentru furnizarea de servicii medicale prevăzute în pachetele de servicii medicale - Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: art. 1 alin. (2) lit. a) pct. 1;

Prin sentința nr. 23 din 23 februarie 2023 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea Notei de fondamentare a H.G. nr. 696/2021, precum și a Referatelor de aprobare nr. x/29.06.2021 al Ministerului Sănătății și nr. x/28.06.2021 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții Cabinet Medical Individual de Medicină de Familie Dr. A., dr. A., Cabinet Medical Individual de Medicină de Familie Dr. C. și dr. C. în contradictoriu cu pârâții Guvernului României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Admite în parte cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamanților de intervenientul Colegiul Medicilor din România.

Dispune anularea în parte a art. 6 lit. b) din contractul - model din Anexa 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021 și obligă autoritatea pârâtă emitentă să adopte un model de contract de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară care să prevadă penalități de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligației de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale.

Dispune anularea parțială a art. 4 lit. b) din Anexa 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021 și obligă autoritatea pârâtă emitentă să adopte un model de Convenție de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară care să prevadă penalități de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligației de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale.

Respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Notei de fondamentare a H.G. nr. 696/2021, precum și a Referatelor de aprobare nr. x/29.06.2021 al Ministerului Sănătății și nr. x/28.06.2021 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Respinge, în rest, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Colegiul Medicilor din România."

Împotriva sentinței au declarat recurs, pe de o parte, pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar pe de altă parte, reclamanții Cabinet Medical Individual de medicină de familie dr. C., Cabinet Medical Individual de medicină de familie dr. A., C., A..

3.1. Recursul formulat de recurentul- pârât Ministerul Sănătății

Prin cererea de recurs recurentul-pârât a invocat incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu privire la soluția de anulare parțială a art. 6 lit. b) din contractul model din Anexa 3 la Ordinul nr. 1068/627/2021 și a art. 4 lit b) din Anexa 6 la Ordinul nr. 1068/627/2021, cu consecința obligării emitentului ordinului la adoptarea unui model de contract de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară, respective a unu model de Convenție de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară care să prevadă penalități de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligației de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale.

A menționat recurentul pârât că soluția a fost adoptată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, deoarece prevederile anulate reglementează obligațiile caselor naționale de sănătate de decontare la termenele prevăzute în contract precum și documentele justificative în baza cărora de face decontarea, pe când penalitățile de întârziere reprezintă sancțiuni pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unui contract, sens în care aceste clauze trebuie să se regăsescă distinct.

S-a arătat că solicitarea reclamanților de modificare a dispozițiilor din ordin nu este de competenta instanțelor judecătorești care, în respectarea principiului separației puterilor în stat. Instanța de judecată nu se poate subroga în atribuțiile autorității executive, în sensul că nu poate interveni asupra elaborării politicilor, strategiilor și programelor de acțiune în domeniul sănătății populației, rolul instanței fiind limitat, conform art. 126 alin. (6) din Constituția României la exercitarea controlului judecătoresc.

3.2. Recursul formulat de recurentul-pârât Casa Națională de Asigurări de Sănătate

În susținerea recursului s-a invocat incidența cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Referitor la aplicabilitatea cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat recurentul că există contradicție între considerente si dispozitiv, în condițiile în care desi instanța reține că reclamanții nu au indicat temeiul legal în baza căruia aceste autorități aveau obligația de a emite actele în discuție în conținutul pretins, totuși anulează parte din măsurile indicate de reclamanți, fără a exista vreo reglementare legală care să susțină soluția.

În susținerea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat CNAS că în mod greșit a dispus instanța de fond anularea în parte a art. 6 lit. b) din contractul - model din Anexa 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021 și obligarea autorității pârâte emitenta să adopte un model de contract de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară care să prevadă penalități de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligației de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale, în contextul în care reglementările acestuia doar stabilesc în sarcina caselor de asigurări de sănătate obligația de a deconta furnizorilor de servicii medicale din asistența medicală primară cu care acestea se află în relație contractuală, la termenele menționate în contractele încheiate, contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate și validate, precizându-se totodată că decontarea se va face pe baza facturii însoțite de documente justificative transmise în format electronic.

În ceea ce privește aplicarea de penalități pentru casele de asigurări de sănătate a obligației de decontare în termenul prevăzut în contract a contravalorii serviciilor medicale, recurenta-pârâtă a arătat că Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se utilizează pentru plata serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare și dispozitivelor medicale și pentru plata indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate în condițiile legii. Bugetul Fondului este aprobat de Parlament iar o penalizare a caselor de asigurări de sănătate nu ar conduce decât la o diminuare a fondurilor alocate cu destinațiile menționate, fiind contrară Legii nr. 500/2002.

Nu există o necorelare legislativă, întrucât actele normative contestate se coroborează în mod succesiv si logic între ele, neexistând niciun fel de contradicții între acestea, pentru a se putea reține încălcarea Legii nr. 24/2000.

Dispunerea oricăror măsuri care presupun influente financiare suplimentare negative asupra bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate conduce automat la diminuarea atât a pachetului de servicii medicale, medicamente si materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât si a calității serviciilor medicale acordate acestora.

Referitor la stabilirea în sarcina pârâților a obligației de adoptare a unui model de contract de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară care sa prevadă penalități de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligației de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale, s-a arătat în recurs că o astfel de prevedere se regăsește în modelul de contract de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primari, art. 11 de la punctul VIII - Răspunderea contractuală statuând în mod expres faptul că "pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale "partea în culpa datorează celeilalte părți daune-interese".

Totodată, în modelul de convenție de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară prevăzut în Anexa 6 din Ordinul ministrului sănătății si al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1068/627/2021, la art. 9 de la punctul VIII - Răspunderea contractuală se menționează că "pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale partea în culpă datorează celeilalte părți daune-interese".

3.3. Recursul formulat de recurenții- reclamanți Cabinet Medical Individual de medicină de familie dr. B., Cabinet Medical Individual de medicină de familie dr. A., B., A..

În susținerea cererii de recurs, a fost invocată incidența cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Referitor la primul caz de casare invocat, recurenții-reclamanți au arătat că sentința este nemotivată sub aspectul criticilor privind depășirea termenului prevăzut la art. 229 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în condițiile în care Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021 a intrat în vigoare la data de 12 martie 2021, iar publicarea actelor atacate a avut loc la finalul lunii iunie 2021, ceea ce a condus la vătămarea drepturilor reclamanților.

În ceea ce privește incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. n) din Legea contenciosului administrativ, în ceea ce privește definirea "excesului de putere". Totodată, s-a mai invocat greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 229 alin 2 din Legea nr. 95/2006, în ceea ce privește procedura de negociere la care se referă textul legii.

S-a arătat că prevederile menționate stabilesc obligația imperativă ca acordul cadru sa fie rezultatul unei negocierii efective si anterioare intre parti.

Or, în cazul contractului din 29.06.2021 de furnizare servicii medicale, atât COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA, cât și reclamanții nu au avut posibilitatea efectiva de a determina conținutul contractului, ci din contra li s-au impus, prin actele normative de mai sus, clauze prestabilite generând obligații excesiv de oneroase.

Deși intervenientul Colegiul Medicilor a solicitat inițierea procedurii de mediere, acordul de voință pe care îl presupunea negocierea nu s-a realizat. Or, art. 229 din lege stabilește că drepturile la pachetul de servicii de bază al asiguraților se stabilesc pe baza contractului cadru multianual, care se elaborează de CNAS, în urma negocierii cu Colegiul Medicilor.

Au invocat recurenții că în timpul negocierilor pârâta CNAS a refuzat fără motivare propunerile Colegiului medicilor din România, dovedind excesulo de putere și poziția de subordonare a partenerilor de negociere.

S-a mai invocat în recurs lipsa studiului de impact în procedura de adoptare a actelor normative atacate, a cărui obligativitate este reglementată de prevederile art. 6 și art. 7 din Legea nr. 24/2000, precum și faptul că actele atacate sunt nemotivate. Notă de Fundamentare la MG nr. 696/2021 și Referatele de aprobare pentru Ordinul nr. 1068/627/2021 sunt documente lipsite de substanța, care nu realizează nici o analiză formală referitoare la impactul socio-economic al actelor, impactul financiar, efectele actului asupra legislației în vigoare, măsurile și problemele legate de implementare.

În continuare, recurenții au invocat încălcarea art. 1 alin. (1) și (2), art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, sub aspectul greșitei rețineri a instanței de fond a faptului că nu ar avea posibilitatea modificării actului administrativ atacat, ci numai a aceea a anulării sau a obligării autorității administrative pârâte la emiterea unui alt act administrativ, insă numai cu respectarea reglementării legale superioare, care însă nu ar fi fost precizată de reclamanți.

Referitor la aceste dezlegări, au arătat reclamanții că au solicitat în principal anularea în parte a H.G. nr. 696/2021 și a Ordinului nr. 1068/627/2021, iar în subsidiar am solicitat ca pârâții să fie obligați să modifice actele atacate, conform cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată și completată.

De asemenea, prin acțiune s-a invocat inclusiv faptul că prin conduita lor pârâții au încălcat grav prevederile legale, producând vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale medicilor specialiști de medicina familiei și a pacienților noștri, asigurați și neasigurați. Așadar, doar instanța poate restabili echilibrul în contractul-cadru, potrivit solicitărilor reclamanților.

Prin anularea actelor atacate și obligarea pârâților la modificarea acestora instanța de contencios administrativ nu se substituie autorității executive, ci exercită controlul asupra actelor atacate, în condițiile art. 52 din Constituția României și art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în temeiul art. 18 alin. (1) din aceeași lege, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ (în speța de față să oblige pârâții sa modifice actele atacate), să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

Legea contenciosului administrativ reglementează un contencios de plină jurisdicție, în care competența instanței nu se limitează la anularea unui act nelegal, ci include posibilitatea ca prin hotărârea judecătorească să se dispună chiar modificarea unei decizii administrative.

S-a mai invocat în calea de atac promovată aplicarea greșită a art. 229 alin. (2), art. 439 alin. (17) din Legea nr. 95/2006, art. 1167, art. 1170, art. 1175, art. 1176, art. 1183 alin. (2) și (3), art. 1203 C. civ., sub aspectul relei credințe a pârâților, manifestată cu ocazia negocierilor, arătându-se că toate contractele de furnizare servicii medicale sunt contracte civile, care se supun regulilor generale prevăzute la art. 1166-1323 C. civ. și regulilor speciale instituite de actele normative care reglementează materia acestora.

Or, actele atacate au fost adoptate fără negocieri și consultări reale, iar potrivit art. 1203 C. civ., în lipsa acceptării exprese și în scris a clauzei neuzuale de către partea căreia i-a fost propusă, aceasta nu produce niciun efect, fiind considerată nescrisă.

S-a arătat că este eronată concluzia instanței de fond, potrivit căreia cerința impusă de art. 229 din Legea 95/2006 în ceea ce privește negocierea a fost îndeplinită, în condițiile în care negocierea a fost formală, iar pârâții nu si-au motivat refuzul de a accepta propunerile Colegiului Medicilor din România.

Tot în susținerea incidenței cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a invocat greșita aplicare a art. art. 1 și 7 alin 9 din Legea nr. 52/2003. Au arătat recurenții că pârâții nu au dat curs solicitării de a se organiza o dezbatere publică referitor la Ordinul nr. 1068/627/2021, potrivit solicitărilor organizațiilor legal constituite.

Totodată, s-a invocat faptul că instanța de fond a încălcat și a făcut aplicarea greșită a normelor de drept material art. 7 din Codul administrativ, privind principiul egalității.

În acest sens, s-a arătat faptul că prin contractul cadru se asigură plata corectă a serviciilor tuturor categoriilor de medici, nu doar celor din sistemul public de sănătate, iar contractul aprobat prin H.G. nr. 696/2021 instituie o reală subordonare pentru medicii de familie, specifică mai mult dreptului muncii. Art. 85 din legea nr. 85/2006 stabilește categoriile de venituri ce pot fi realizate de către cabinetul de medicină de familie, iar conform contractului cadru "în relațiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale au dreptul de negociere a clauzelor suplimentare la contractele încheiate cu casele de asigurări de sănătate, conform și în limita prevederilor legale in vigoare. Însă, din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă clar că acest drept este refuzat de către casele de asigurări de sănătate județene.

În aplicarea dispozițiilor Contractului cadru aprobat prin H.G. nr. 696/2021 și a normelor de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 1068/627/2021, medicii specialiști de medicină de familie nu au posibilitatea de a determina conținutul contractului. Rezultă că venitul care poate fi realizat de către medicii de familie în baza contractului încheiat cu casele de asigurări de sănătate este diminuat semnificativ prin clauzele abuzive și se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 1169 din C. civ.

În continuare, recurenții-reclamanți au invocat încălcarea și aplicarea greșită a art. 30

1

-11 din legea nr. 95/2006, în condițiile în care limitarea consultațiilor care pot fi acordate și la distanță strict la bolile cu potențial endemoepidemic ce necesită izolare, contravine dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și ale O.U.G. nr. 196/2020.

Art. 30 indice 1 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 stabilește că serviciile medicale prin telemedicină pot fi acordate în mod nediscriminatoriu oricărei persoane de toți profesioniștii din domeniul sănătății care folosesc tehnologiile informaționale și de comunicare, mijloace de comunicare la distanță, pentru schimbul de informații valide pentru diagnosticul, tratamentul și prevenirea bolilor și accidentelor, cercetarea și evaluarea medicală, precum și pentru asistența continuă a furnizorilor de servicii medicale, toate în interesul promovării sănătății.

Orice limitare prin contractul cadru a posibilității acordării de către medicii specialiști de medicină de familie a consultațiilor medicale la distanță, afectează dreptul la ocrotirea sănătății publice, pentru care statul român are calitatea de garant.

S-a invocat lipsa unei motivări transparente a modalității selectării categoriilor de consultații care pot fi acordate și la distanță și care să fie decontate ca și servicii către pârâta CNAS, conform prevederilor Contractul cadru, respectiv Normele de aplicare ale Contractului cadru, precum și a selectării categoriilor de asigurați cu nevoi deosebite care să aibă acces la consultațiile la distanță.

Au mai invocat recurenții greșita aplicare de către instanța fondului a art. 7 alin. (5) din Legea nr. 185/2017 și art. 249 din Legea nr. 95/2006, privind condiția acreditării voluntare.

S-a arătat că de vreme ce Legea nr. 329/2018, care a modificat art. 7 alin. (5) din Legea nr. 185/2017, în sensul că exceptează de la acreditare furnizorii din asistenta medicala primara, păstrarea posibilității ca unii din acești furnizori să intre in contract cu CAS prin acreditare, chiar și voluntara, contravine legii. Acreditarea chiar și voluntară, a Cabinetelor medicale de asistență "medicală primara nu constituie condiție de eligibilitate în vederea intrării în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate pentru acestea. Evaluarea cabinetului medical este necesară pentru încheierea contractului cu casele de asigurări de sănătate, pentru ca medicii de familie să-și poată exercita profesia, fără a fi stabilite taxe care să condiționeze discriminator accesul.

Recurenții au invocat în recurs și greșita aplicare a art. 221 și 222 din Legea 95/2006, arătând, după preluarea considerentelor instanței de fond, că medicii specialiști de medicina de familie au dreptul constituțional, ca la stabilirea oricăror aspecte care țin de reglementarea profesiei lor, interesele lor economice și profesionale sa fie reprezentate de către organizațiile profesionale si patronale legal constituite.

De asemenea, tot în susținerea incidenței cazului de casare reglementat de art. 1170 C. civ., s-a invocat faptul că art. 2 alin. (4), art. 3 și art. 4, alin. (1) și (2) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), atestă reaua- credința care a generat gravul dezechilibru contractual în condițiile în care Contractul-Cadru pur si simplu "jonglează" cu noțiunile: "persoane asigurate" versus "persoanele înscrise pe lista", astfel incat sa fie doar avantajul CNAS si numai in dezavantajul furnizorilor de servicii medicale, medicilor specialiști de medicina de familie, fara o justificare rezonabila, din contra chiar in contra interesului pacienților si a actului medical.

S-a menționat că dezechilibrul contractual este generat de birocrația excesivă impusă prin actul atacat, fiind necesară eliminarea din cadrul documentelor prevăzute la art. 6. alin. (1), lit. I) din actul normativ a Listei asumate prin semnătura electronică cu personalul medico-sanilar care intră sub incidența contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate și care își desfășoară activitatea în mod legal la furnizor, precum și programul de lucru al acestuia. Această lista se regăsește în sistemul informatic și Casa de asigurări de sănătate dispune de ea la momentul depunerii documentelor în vederea încheierii contractului.

Pentru identitate de rațiune, este lovită de nulitate și prevederea ari. 6 lit. h) care stabilește că medicii care au fost în relație contractual cu casa de asigurări de sănătate în anii precedenți trebuie să depună lista cu persoanele nouvenite. Medicii care au avut o relație contractuală cu casele de asigurări anterior momentului încheierii contractului si care, mai mult, desfășoară activități de prestare a serviciilor medicale in baza unui contract în derulare, prevederea este o sarcina inutila, consumatoare de timp si resurse, in condițiile in care casele de asigurări - ca părți contractante - dispun de evidenta actualizata a listei in format electronic cu persoanele înscrise.

În continuare, recurenții au procedat la analiza clauzelor contractuale, arătând că sunt nelegale prevederile art. 7 lit. k), lit. f)., lit. p), lit. r), ș), z) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), art. 10 alin. (2) teza a doua din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), art. 12 alin. (1), acestea neavând în vedere realitatea juridică și economică a furnizorilor de servicii medicale.

Totodată, s-a mai invocat în recurs încălcarea/aplicarea greșită a art. 280 alin. (1) lit. k) si alin. (2) din Legea nr. 95/2006, arătând reecurenții faptul că nu primesc contravaloarea serviciilor validate cu erori, deși aceștia nu pot răspunde si nu pot fi sancționați pentru disfunclionalitatile sistemului informatic, aspect atestat de art. 280 alin. (1) lit. k) si alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

Referitor la prevederile art. . 7 lit. I) și lit. o) din Contractul Cadru, s-a arătat că obligația punerii în funcțiune a sistemului de raportare este a CNAS și nu a furnizorilor de servicii medicale, aspecte ce trebuiau a fi avute în vedere și la redactarea art. 7 lit. q) art. . 7 lit. v), w), x) și y) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), care suplimentar impun termene extrem de scurte și nerezonabile, care conduc la consecințe grave pentru pacienți, în condițiile în care medicii de familie sunt constrânși să îndeplinească cerințe birocratice și abuzive, în detrimentul tratării pacienților.

S-a invocat cu privire la impunerea nerezonabilă a unor obligații privind funcționalitatea sistemului informatic că aceste concluzii sunt de natură a afecta inclusiv valabilitatea clauzelor de la art. 8 și 9 din Contractul cadru, cu privire la care reclamanții au formulat inclusiv propuneri de modificare.

În continuare, recurenții-reclamanți au invocat încălcarea dispozițiilor art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006, arătând că deși actul de rang superior impune stabilirea de penalități pentru nedecontarea la termen a contravalorii serviciilor medicale, Contractul - model din Anexa 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021 și art. 4 lit. b) din Anexa 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021 nu respectă aceste obligații.

S-a arătat că dispozițiile din H.G. nr. 696/2021 nu pot contraveni dispozițiilor din Legea nr. 95/2016 fără a încălca și principiul ierarhiei actelor normative. Instanța de fond avea obligația de a constata inclusiv nelegalitatea parțială a H.G. nr. 696/2021. respectiv a dispozițiilor art. 9 lit. b) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021).

Recurenții au invocat că în contractul cadru există multe clauze în care furnizorilor de servicii medicale li se percep tot felul de penalități și li se atrag tot felul de răspunderi pentru neîndeplinirea, chiar și fără vinovăție, a celor mai mici obligații contractuale, dar nu beneficiază de nicio penalitate achitată de Casa de Asigurări, indiferent de zilele de întârziere la plata contravalorii serviciilor medicale contractate.

Pentru respectarea principiului echilibrului contractual partenerul contractual (casa de asigurări de sănătate) trebuie să achite penalitățile de întârziere furnizorului de servicii, în situația în care nu își respectă obligația de a achita serviciile în termenul contractual. Furnizorul de servicii este penalizat în cazul în care încalcă orice obligație contractuală, însă partenerul contractual (casa de asigurări de sănătate), dacă nu își îndeplinește unica obligație și cea mai importantă nu are nicio sancțiune contractuală.

Referitor la greșita aplicare a art. 7 din Codul administrativ, s-a menționat în cererea de recurs că prin raportare la art. 17 din Contractul cadru, este evidentă evidentă discriminarea medicilor de familie fața de alți medici (de exemplu medicii din spitale), în special cu privire la sancțiunile aplicabile pentru diverse abateri.

În susținerea criticilor privind greșita aplicare a art. 381 din legea nr. 95/2006, recurenții au arătat că nu intră în curicula de pregătire a medicului de familie contorizarea numărului de medicamente prescrise, calculul financiar al rețetei și interogarea pacientului privind veniturile personale pentru a alege categoria de asigurat, art. 156 alin. (1) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) fiind formulat în mod nelegal.

Pentru asigurarea respectării dispozițiilor art. 381 din Legea nr. 95/2006, nu medicii specialiști de medicina de familie trebuie să realizeze includerea medicamentelor în categoria procentuală aferentă (lista A, B, C), conform sistemului de compensare a medicamentelor, cu ocazia eliberării prescripției medicale, ci farmaciile.

S-a arătat că toate ipotezele prevăzute de art. 156 alin. (1) lit. a)-e) din Contractul Cadru prevăd condiționări ale prescripției medicale în raport cu valoarea tratamentului prescris, a procentului de compensare sau a numărului de medicamente prescrise. Cu alte cuvinte, nu ar fi admisibilă, conform acestor reglementări, o prescriere a unui al optulea sau al nouălea medicament, chiar dacă pacientul ar trebui să nu beneficieze de vreo compensare pentru aceste medicamente. In mod evident este încălcată independența și libertatea profesională a medicului, precum și dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical in cazul în care prescripția medicală pentru bolile cronice se limitează la maximum 7 medicamente diferite pe toate prescripțiile aferente unei luni.

Dispozițiile menționate din Contractul Cadru prevăd condiționări ale prescripției medicale în raport cu valoarea tratamentului prescris, a procentului de compensare sau a numărului de medicamente prescrise, iar aceste condiționări sunt interzise de art. 381 alin. (3) din Legea nr. 95/2006.

Art. 156 alin. (1) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la 1HG. nr. 696/2021) instituie o interdicție generală de prescriere a medicamenlelor din sublistelc vizate, din considerentele exclusiv patrimoniale și aducând atingere interdicției instituite de art. 381 alin. (3) din Legea nr. 95/2006.

4.1. Întâmpinarea formulată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate cu privire la recursul recurenților -reclamanți

Prin întâmpinare, recurenta-pârâtă CNAS a invocat faptul că recursul părților adverse nu conține nicio critică de nelegalitate de natură a reliefa existenta motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

din Nuni C. proc. civ. și care finalmente si fie aptă a conduce la admiterea cererii de chemare în judecata, ca efect al casării hotărârii.

Astfel, prin aspectele evidențiate în motivele de recurs, recurenții au reluat pe larg situația de fapt prezentată si în cererea de chemare tn judecată si au invocat motive de netemeinicie a hotărârii atacate. nu de nelegalitate.

În continuare, CNAS a arătat că este inadmisibilă inadmisibilă solicitarea reclamanților de modificare sau completare a unor dispoziții legale, având în vedere disp. art. 1 alin. (4) din Constituția României, care consacră principiul separației puterilor în stat.

În ceea ce privește nemotivarea sentinței recurate, CNAS a menționat că acele critici potrivit cărora H.G. nr. 696/2021 a fost emis cu nerespectarea termenului de 60 zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat nr. 15/2021, sunt nefondate. Astfel, actul a fost emis cu avizul favorabil al consiliului legislativ, care se află la dosarul cauzei, iar potrivit art. 10 din Legea nr. 24/2000 avizul Consiliului Legislativ are caracter consultativ, fiind obligatorie doar solicitarea acestuia, obligație pe care CNAS a îndeplinit-o.

Având în vedere faptul că legea bugetului de stat pentru anul 2021 a fost aprobată la data de 8 martie 2021, H.G. nr. 696/2021 nu putea intra în vigoare decât cu începutul unui trimestru, aceasta întrucât, pe de o parte s-au făcut regularizări trimestriale pentru medicii de familie, iar pe de altă parte, sub imperiul H.G. nr. 140/2018 de aprobare a Contractului-cadru pentru anii 2018-2020, prelungit ca urmare a stării de alertă instituită în contextul pandemic, existau deja în derulare contracte de furnizare de servicii medicale cu toți medicii de familie si cu toți ceilalți furnizori de servicii medicale pe toate domeniile de asistentă medicală, contracte care trebuiau să ajungă la termenul pentru care au fost încheiate.

S-a mai invocat faptul că acele critici ale reclamanților referitoare la încălcarea art. 229 din Legea nr. 95/2006 sunt nefondate, întrucât cerința impusă de art. 229 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește negocierea a fost îndeplinită. Prima instanță în motivarea sa a avut în vedere negocierea și dispozițiile art. 229 alin, (2) si (4) din Legea nr. 95/2006, reținând în mod corect că acestea au fost respectate.

Referitor la reaua credință manifestată în cursul negocierilor, s-a arătat în întâmpinare că legea obligă la derularea unui proces de negociere, obligație care a fost respectată, iar nu la o anumită finalitate. Negocierea nu se derulează doar cu o singură entitate, respectiv doar cu Colegiul Medicilor din România (CMR) și nu doar pentru segmentul de asistență medicală primară (medicină de familie), ci pentru toate domeniile de asistență medicală.

La negocieri au fost invitați Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciștilor din România, Colegiul Medicilor Stomatologi din România, Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, Ordinul Biochimiștilor, Biologilor și Chimiștilor în Sistemul Sanitar din România în perioada 29.03.2021 - 30,03.2021 (pentru Proiectul Contractului-cadru pentru anii 2021-2022), respectiv 10.05.2021 - 11.05.2021 (pentru Proiectul Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru 2021-2022) și la consultări organizațiile patronale, sindicale și profesionale reprezentative din domeniul medical, în perioada 22.03.2021 - 26 03.2021 (pentru Proiectul Contractului-cadru pentru anii 2021-2022), respectiv 26.04.2021 - 07.05.2021 (pentru Proiectul Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru 2021-2022). În cadrul negocierilor Colegiul medicilor a avut posibilitatea să își exprime punctul de vedere cu privire la contractul -cadru, iar împrejurarea că acesta nu a fost emis în conformitate cu solicitările acestuia nu constituie motiv de nelegalitate.

Referitor în încălcarea art. 1169 din C. civ., care consfințește principiul libertății contractuale, prin întâmpinare s-a arătat că normele evocate nu sunt aplicabile în privința modului de adoptare a H.G. nr. 696/2021, acestea fiind acte administrative cu caracter normativ, iar nu contracte civile.

Referitor la încălcarea art. 229 din Legea nr. 95/2006, republicată, din perspectiva faptului că reclamanții, în calitate de medici de familie și cabinete medicale de medicină de familie nu au avut posibilitatea să stabileacă conținutul contractului-cadru, nu au avut posibilitatea efectivă de a negocia, ci dimpotrivă li s-au impus prin actele normative atacate, clauze prestabilite, neuzuale care au generat obligații excesiv de oneroase încă de la încheierea contractelor, CNAS a arătat că afirmațiile din recurs sunt nereale, iar norma invocată nu se referă la negocierea cu medicii de familie sau cu cabinetele individuale, astfel că nu se poate reține că organizațiile reprezentative ale medicilor de familie sau reclamanții ar avea vreo competență legală în elaborarea Contractului-cadru sau a Normelor metodologice de aplicare a acestuia.

Organizarea asistenței medicale este atributul legiuitorului, acestuia îi revine sarcina de a stabili conținutul dreptului pus în discuție, conținut care este conturat prin art. 229 alin. (3) din Legea nr. 95/2006. Negocierea la care face trimitere art. 2 alin. (2) si 4 din Legea nr. 95/2006 are rolul de a face cunoscute sugestiile persoanelor implicate în acest proces amplu si complex reprezentat de acordarea asistentei medicale, insă doar autoritatea abilitată în acest sens, prin lege, anume Casa Națională de Asigurări de Sănătate, poate decide în ce măsură eventualele sugestii, propuneri sunt de natură să îmbunătățească aceste servicii pentru a le integra contractului cadru.

În ceea ce privește încălcarea art. 7 din Legea nr. 52/2003, s-a arătat în apărare că CNAS a postat pe site-ul propriu -Proiectul de hotărâre pentru aprobarea pachetelor de servicii medicale și a Contractului-cadru în data de 02.03.2021, cu mențiunea că termenul limită pentru trimiterea observațiilor si propunerilor la proiectul de act normativ este cea de a 10 - cea zi de la data publicării pe site-ul propriu a proiectului de act normativ; Proiectul de Ordin privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare îh anul 2021 a hotărârii pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021 - 2022 - în data de 16.04.2021, cu mențiunea că termenul limită pentru trimiterea observațiilor și propunerilor la proiectul de act normativ este cea de a 10 - cea zi de la data publicării pe site-ul propriu a proiectului de act normativ.

Cu privire la dispozițiile art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003, republicată, acestea nu sunt aplicabile în cadrul procedurii de adoptare a contractului-cadru multianual și a Normelor metodologice, reglementate de art. 229 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Art. 229 alin. (2) si (4) din lege limitează sfera instituțiilor invitate la negociere și a celor care trebuie consultate. Prin urmare, reclamanții au dreptul de a formula observații la proiectele de acte normative în litigiu - ceea ce au și formulat, prin memoriul adresat CNAS, dar nu au dreptul de a pretinde organizarea unei dezbateri publice, drept recunoscut de art. 229 alin. (2) și (4) din lege, exclusiv instituțiilor enumerate în textele respective din lege. O interpretare contrară, în sensul aplicării în speță a dispozițiilor art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003, ar înfrânge nu numai regula aplicării cu prioritate a reglementării speciale derogatorii din art. 229 al Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar ar lipsi de orice efect util aceste reglementări speciale.

Art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003, republicată, impune CNAS obligația organizării unei dezbateri publice la cererea oricărei asociații legal constituite sau de către o altă autoritate publică, în vreme ce art. 229 alin. (2) si (4) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, limitează sfera instituțiilor invitate la negociere (CMR, CFR, CMSR, OAMGMAMR, OBBC) și a celor care trebuie consultate - organizațiile patronale, sindicale și profesionale reprezentative din domeniul medical.

Nici nu s-ar putea reține vreo vătămare a drepturilor reclamanților prin refuzul luării în considerare a opiniilor exprimate în memoriul transmis CNAS, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 52/2003, republicată, potrivit cărora: "(1) Adoptarea deciziilor administrative tine de competenta exclusivă a autorităților publice. (2) Punctele de vedere exprimate în cadrul ședințelor publice de persoanele menționate la ari 9 au valoare de recomandare."

Referitor la încălcarea prevederilor art, 7 din Codul Administrativ, CNAS a precizat că dispozițiile Legii nr. 153/2017, cu modificările si completările ulterioare, se aplică pentru unitățile sanitare publice, indiferent dacă acestea desfășoară activitate în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate sau în afara unei relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate, astfel că nu se poate reține încălcare principiului egalității în situația particulară a recurenților- reclamanți

În ceea ce privește încălcarea/aplicarea gresită a art. 30 indice 1- indice 11 din Legea nr. 95/2006. republicată, CNAS a menționat că la data emiterii H.G. nr. 696/2021nu era posibilă punerea în aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 196/2020, și implicit ale Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, (art. 30 indice 1- indice 11 întrucât aplicarea acostor dipoziții era condiționata de intrarea în vigoare a Normelor metodologice, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, abia la data de 15 septembrie 2022 și ulterior, a fost condiționata de autorizarea acestor furnizori, autorizare care se aprobă prin ordin al ministrului sănătății și respectiv, a fost condiționată si de elaborarea standardelor de acreditare care vor fi stabilite de către Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate.

În ceea ce privește reglementarea acordării consultațiilor si la distanță, prin art. 30

1

alin. (1) din Legea nr. 95/2006 se instituie o posibilitate a asigurării asistentei medicale și prin telemedicină. astfel că se permite, în anumite condiții, utilizarea acestei forme de asistentă medicală la distantă astfel că nu se poate retine încălcarea acestei reglementări din legea-cadru și nici încălcarea dispozițiilor art. 30

1

- 30/11 din lege, prin limitarea prevăzută de art. 1.1.2,1 din Anexa la H.G. nr. 696/2021, care vizează acordarea de consultații la distanță exclusiv la bolile cu potențial endemoepidemic ce necesită izolare.

Referitor la motivul de recurs privitor la "disfunctionalităti ale sistemului informatic", CNAS a precizat că trebuie observate prevederile art. 322 alin, (1) - (5) și (7) din Legea nr. 95/2006, republicată, care nu au fost încălcate de actele administrative atacate.

Referitor la motivul de recurs incident dispozițiilor privind componenta comisiilor ce stabilesc necesarul de medici de familie cu liste proprii (atât pentru mediul rural cât si pentru mediu! urban) precum si numărul minim de persoane înscrise pe lista medicilor de familie din medicul rural pentru care se încheie contract de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară, s-a precizuat că propunerile formulate sunt nefondate, deoarece contravin reglementărilor legale în vigoare.

Referitor la motivul de recurs ce privește noțiunile de "persoană asigurată" si "persoană înscrisă" si serviciile decontate pentru acestea, în dovedirea netemeiniciei susținerilor recurenților, arată CNAS că pachetul minimal de servicii - potrivit dispozițiilor art. 221 alin, (1) lit. c) și d) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se acordă persoanelor care nu fac dovada calității de asigurat și cuprinde servicii de îngrijire a sănătății, medicamente și materiale sanitare numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemoepidemic, servicii medicale în asistența medicală primară, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială, servicii de prevenție, transport sanitar neasistat și se stabilește prin contractul cadru și normele de aplicare a acestuia; persoanele care nu fac dovada calității de asigurat pot beneficia și de îngrijiri de asistență medicală comunitară în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2017 privind asistența medicală comunitară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2017, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor metodologice privind organizarea, funcționarea și finanțarea activității de asistență medicală comunitară, aprobate prin hotărâre a Guvernului. Totodată, sunt de observat dispozițiile art. 232 din Legea nr. 95/2006, care invalidează criticile formulate în recurs.

Referitor la motivele de recurs privind încălcarea/aplicarea greșită a art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 302 lit. b). art. 280 alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Legea nr. 95/2006 din perspectiva faptului că pârâții si-au exercitat dreptul de apreciere cu exces de putere, CNAS a arătat prin întâmpinare că instanța de fond în mod corect a precizat că abilitatea recunoscută CNAS de a stabili conținutul contractului-cadru (art. 229 alin. (2) din Legea nr. 95/2006), care este conturat și de art. 229 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, are drept consecință stabilirea regimului sancționator de către CNAS, autoritate publică care are atributul de a aprecia asupra eficienței măsurii în atingerea scopului urmărit prin adoptarea actului normativ.

În înțelesul art. 221 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, termenul "contractare" desemnează "procesul prin care se reglementează relațiile dintre casele de asigurări de sănătate si furnizori în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate". Reglementarea prevăzută de art. 256 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește fără echivoc, faptul că: "Furnizorii de servicii medicale, medicamente, și dispozitivele medicale încheie cu casele de asigurări contracte pe baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, în cuprinsul cărora pot fi prevăzute și alte clauze suplimentare, negociate, în limita prevederilor legale în vigoare."

Având în vedere și dispozițiile art. 258 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, se poate observa că pentru nerespectarea obligațiilor contractuale contractul cadru prevede deja în art. 11 de la punctul VIII - Răspunderea contractuală statuând în mod expres faptul că "pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale partea în culpă datorează celeilalte părți daune-interese".

Totodată, s-a arătat că o penalizare a caselor de asigurări de sănătate în sensul indicat de recurenți nu ar conduce decât la o diminuare a fondurilor FNUASS, aspect ce este în contradicție si cu dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește greșita aplicare a art. 381 din Legea nr. 95/2006, CNAS a menționat în întâmpinare că art. 155 alin. (1) - (4) și art. 156 alin. (1)- (9), nu impun restricții cu privire la tipul de medicamente, dreptul medicului nefiind îngrădit.

Reglementările art. 156 alin. (1) din Anexa nr. 2 la H G nr. 696/2021, cu modificările și completările ulterioare, sunt clare, având în vedere că aceste dispoziții respectă dispozițiile art. 229 alin. (1), (2) și (3) și art. 230 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora: "Asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază in caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile stabilite de prezenta lege, de contractul-cadru si normele sale de aplicare."

Dispozițiile art. 381, art. 229 alin. (1), (2) și (3), art. 230 alin. (1) și art. 256 din Legea nr. 95/2006,