ÎCCJ, decizie (scj.ro #228099)

Act administrativ normativ. Respectarea procedurii de negociere. Exces de putere.

Cuprins pe materii

: Drept administrativ. Contenciosul administrativ reglementat prin Legea nr 554/2004. Actul administrativ

Index alfabetic

:

Act administrativ normativ

Act administrativ (motivare

Consultare public

Exces de putere

Legea nr. 554 /2004, art. 2 lit. n)

Legea nr. 95/2006, art. 229 alin. 2, art. 439 alin. 17

Înalta Curte constată că,

din perspectiva motivării actului administrativ, nu se poate considera că, în cazul unui act administrativ ce trebuie emis cu respectarea unui proces de negociere,  autoritatea emitentă trebuie să expliciteze modul în care a ajuns la fiecare soluție legislativă, deoarece legiuitorul impune doar necesitatea acordării șansei negocierii (în mod real și rezonabil), dar nu și emiterea actului exclusiv pentru soluțiile legislative rezultate din acordul de negociere. O astfel de condiționare ar pune autoritatea în situația unei imposibilități de emitere a contractului cadru, emitere absolut indispensabilă pentru funcționarea sistemului de asistență medicală.

Negocierea la care face trimitere art. 229 alin. (2) si (4) din Legea nr. 95/2006 are rolul de a face cunoscute sugestiile persoanelor implicate în acest proces amplu și complex reprezentat de

acordarea asistenței medicale, însă doar autoritatea abilitată în acest sens, prin lege, anume Casa Națională de Asigurări de Sănătate, poale decide în ce măsură eventualele sugestii, propuneri sunt de natură să îmbunătățească aceste servicii pentru a le insera contractului cadru.

ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 3 din 9 ianuarie 2024

I. Circumstanțele cauzei

1.1.Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel Galați  - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 16.02.2022, sub nr. x/44/2022, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanței să dispună:

A.

Anularea în parte a Hotărârii nr. 696 /26.06.2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, publicată în M.O. nr. 633 din 28.06.2021, precum și a Notei de fundamentare, emise de către Guvernul României, și obligarea pârâților la modificarea/completarea, respectiv a:

- Anexei nr. 1 - Pachetul minimal de servicii și pachetul de servicii de bază, Capitolul II - Pachetul de servicii de bază, Secțiunea 1 A. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară, pct. 1.1. Servicii medicale curative, alin. 2, pct. 1.1.2.1,

- Anexei nr. 2 - Contract-cadru din 26.06.2021 care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, Capitolul I. Asistența medicală primară Secțiunea 1. Condiții de eligibilitate:  art. 1 alin. 1 lit. c; art. 2 alin. 1 și alin. 4; art. 3; art. 4 alin. 1 și 2; art. 6 alin. 1 lit. f și h; Secțiunea 3: Obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii medicale:  art. 7 lit. e, f, g, h, i, k, 1, o, p, q, r, ș, v, w, x, y, z; art. 8 alin. 1 lit. a, b, c, d, e, și alin. 2; Secțiunea 4: Obligațiile caselor de asigurări de sănătate: art. 9 lit. b, h, o; Secțiunea 5: Condiții specifice: art. 10 alin. 2 teza 2; art. 12 alin. 1; Secțiunea 6: Decontarea serviciilor medicale: art. 14 alin. 1, 2 și completarea cu  art. 141; art. 16 alin. 1; Secțiunea 7: Sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractelor de furnizare de servicii medicale: art. 17; art. 19 lit. d, g; art. 20 pct. 4 a4.

B.

Anularea în parte a Ordinului ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr.1068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, publicat în Monitorul Oficial cu numărul 642 bis din data de 30 iunie 2021, precum și a referatelor de aprobare nr. IM 4.661 din 29.06.2021 al Ministerului Sănătății și nr. DG 1.945 din 28.06.2021 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, emise de către Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, și obligarea pârâților la modificarea/completarea:

- Anexa nr. 1 - Condițiile acordării pachetului de servicii minimal și de bază în asistența medicală primară; Secțiunea 2: B. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară, pct. 1.1.2., pct. 1.1.3. și 1.3., art. 1.1.1; Secțiunea 1.A. Pachetul minimal de servicii medicale în asistența medicală primară: art. 1.2, completarea cu pct. 1.2.2, 1.2.3; art.1.3. completarea cu pct. 1.3.3; art.1.6.; Secțiunea 2. B. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară - art. 1.1. Servicii medicale curative; 1.1.1.; art. 1.1.1.1.; art. 1.1.2.1.; art.1.1.3.2.; art. l.1.4.2.; art. l. 1.4.3.; art. 1.1.4.4.; art. 1.2.1.; art. 1.2.3.; art. 1.2.3.1, art. 1.2.3.2.; art. 1.2.4.1.; art. 1.2.4.2; art. 1.2.4.3.; art. 1.3.3.; art. 1.4.; art. 1.5.;

- Actul din 29 iunie 2021 - Modalitățile de plată în asistența medicală primară pentru furnizarea de servicii medicale prevăzute în pachetele de servicii medicale, Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: art. 1 alin. 1, 2; art. 5 alin. 1; art. 5 alin. 2; art. 6; art. 8; art. 8 alin. 1, 2; art. 12; art. 13, art. 15;

- Contractul din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară - model - Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021, CAPITOLUL V: Obligațiile părților, Secțiunea 1: A. Obligațiile casei de asigurări de sănătate: art. 6, Secțiunea 2: B. Obligațiile furnizorului de servicii medicale: art. 7; art. 9, art. 14;

- Convenția din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară - model - Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: art. 4, Secțiunea 2: B. Obligațiile furnizorului de servicii medicale: art. 5; art. 7, art. 12, art. 13;

- Normelor Contractului cadru în ceea ce privește asistența medicală primară:

- Actul din 29 iunie 2021 - Modalitățile de plată în asistența medicală primară pentru furnizarea de servicii medicale prevăzute în pachetele de servicii medicale - Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: art. 1 alin. 2 lit. a pct. 1; art. 5 alin. 1, 2, art.6, art. 8, art. 12.

În principal, solicită obligarea pârâților să modifice actele atacate, iar, în subsidiar, în situația în care nu se dispune modificarea, solicită anularea tuturor dispozițiilor care stabilesc daune și penalități în sarcina furnizorilor de servicii medicale.

C.

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

1.2.La data de 04.05.2022, reclamanții au formulat

precizări

în completarea și pentru clarificarea capetelor de cerere și motivelor indicate în acțiune pentru fiecare articol, secțiune/anexă a cărei anulare se indică motivele specifice de nulitate.

De asemenea, au solicitat și anularea art. 155, art. 155 pct. 1-4, art. 156 alin. 1-9; anularea Notei de Fundamentare la Hotărârea Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021 - 2022, emisă de către Guvernul României; anularea actelor premergătoare referatele de aprobare nr. IM 4.661 din 29.06.2021 al Ministerului Sănătății și nr. DG 1.945 din 28.06.2021 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

În principal, au solicitat anularea actelor normative mai sus arătate, iar în subsidiar obligarea pârâților să modifice actele atacate, conform solicitărilor din cererea de chemare în judecată.

1.3.La data de 12.04.2022, Colegiul Medicilor din România a depus la dosar o

cerere de intervenție accesorie

în sprijinul reclamanților, solicitând admiterea cererii de intervenție în principiu și admiterea ei pe fond, precum și admiterea acțiunii reclamanților.

1.4.Aspecte procesuale

Prin încheierea din data de 23.06.2022

, instanța a respins excepția invocată de pârâta CNAS privind conexarea cauzei la dosarul x/59/2022 aflat pe rolul Curții de apel Timișoara, pentru considerentele expuse în motivarea încheierii.

Prin încheierea din data de 27.09.2022

, Curtea a respins excepția de netimbrare a acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României și a admis în principiu cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenientul Colegiul Medicilor din România, pentru considerentele expuse în încheiere.

Prin încheierea din data de 22.11.2022

, Curtea a respins excepția inadmisibilității acțiunii privind anularea Notei de fundamentare a H.G. nr. 696/2021, invocată de pârâta CNASS, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății, precum și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României, iar prin

încheierea din data de 05.12.2022

, Curtea a respins excepțiile lipsei interesului în promovarea acțiunii, invocate de pârâți, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivarea soluțiilor date fiind expusă în considerentele celor două încheieri.

Prin

Sentința civilă nr. 21 din 27 februarie 2023, Curtea de Apel Galați – Secția Contencios Administrativ și Fiscal

a respins acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, reprezentat de Prim Ministru, Ministerul Sănătății, reprezentat de Ministrul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate reprezentată de Președinte, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Colegiul Medicilor din România în interesul reclamantelor, ca nefondate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta

A.,

întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată, precum și admiterea cererii de intervenție accesorie a Colegiului Medicilor din România.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

3.1.Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Codul de procedură civilă; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază privitor la solicitarea de anulare pentru depășirea termenului prevăzut la art. 229 alin. 2 din Legea nr. 95 /2006.

Conform acestui text, contractul cadru multianual "

se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract cadru

". Având în vedere faptul că Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15 /2021 a intrat în vigoare la data de 12 martie 2021, termenul mai sus menționat a fost depășit; publicarea conținutului contractului ce urma să se aplice din 1 iulie 2021 fiind publicat în Monitorul Oficial abia la 30 iunie 2021, a condus la vătămarea drepturilor sale, reclamanții neavând posibilitatea să ia cunoștință de prevederile contractului în baza căruia își desfășoară activitatea în relația cu casa de asigurări de sănătate, decât după intrarea lui în vigoare. Instanța de fond nu a mai analizat acest motiv pentru care a solicitat anularea în parte a dispozițiilor contractului cadru.

3.2.Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă

3.2.a) Motivul de casare referitor la aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. n) din Legea nr. 554 /2004 care definește excesul de putere

Legiuitorul a reglementat modalitatea de elaborare și aprobare a contractului cadru, atât componenta contractuală, cât și componenta de reglementare a acestuia. Componenta contractuală este desemnată de modalitatea de elaborare a contractului cadru. Potrivit legii, acesta se elaborează de CNAS, în urma negocierii cu organizațiile profesionale reprezentative în domeniul sănătății - Colegiul Medicilor din România, ș.a., apreciind greșit că această cerință a fost îndeplinită de către CNAS, care, după cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, a realizat negocierile impuse de legiuitor. Componenta de reglementare este dată de caracterul normativ pe care îl îmbracă contractul-cadru, ulterior elaborării. Astfel, proiectul de act normativ se supune avizului Ministerului Sănătății și Ministerului Justiției, pentru ca, în mod subsecvent, să fie supus aprobării, prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract-cadru, termen care nu a fost respectat.

Conform art. 229 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, care de asemenea a fost interpretat și aplicat greșit de către instanța de fond, contractul cadru multianual care stabilește drepturile asiguraților se elaborează de către CNAS, în urma negocierii cu Colegiul Medicilor din România. Or, negocierea nu presupune așa cum au arătat pârâții doar "invitarea" celor în drept la discuții, fără a lua în considerare solicitările acestora. Din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă clar faptul că intervenientul accesoriu a arătat că nu s-a ajuns la consens asupra prevederilor contractului cadru.

Dreptul de negociere al Colegiului Medicilor din România este prevăzut in mod imperativ si de dispozițiile art.439 alin. 17 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, care prevede ca printre atribuțiile Consiliului National al CMR se număra si

"reprezentarea membrilor sai la elaborarea contractului-cadru si negocierea normelor de acordare a asistentei medicale in domeniul asigurărilor sociale de sănătate".

Astfel, dispozițiile legale imperative prevăzute mai sus prevăd obligația imperativa ca acordul cadru sa fie rezultatul unei negocieri efective si anterioare intre parti, obligație ce reprezintă doar o aplicare a principiului general prevăzut de art. 1169 din Codul civil care consfințește principiul libertății de a contracta. Or, in cazul Contractului din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale in asistenta medicala primara, nici Colegiul Medicilor din România, și nici reclamanții nu au avut posibilitatea efectiva de a determina conținutul contractului, ci din contra li s-au impus, prin actele normative de mai sus, clauze prestabilite, generând in sarcina sa obligații excesiv de oneroase, încă de la încheierea contractelor.

Curtea apreciază în mod greșit că dispozițiile Codului Civil nu sunt aplicabile în privința modului de adoptare a H.G. nr. 696/2021 și a Ordinului nr. 1.068/627/2021, iar mai apoi reține că acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile Codului Civil (Legea nr. 287/2009) referitoare la contracte decât strict în condițiile în care art. 229 alin. 2 și 4 din Legea nr. 95/2006 prevede obligația negocierii clauzelor contractului-cadru.

Cu toate ca legea obliga la încheierea unui contract negociat cu Colegiul Medicilor din România, parații de fapt au impus in fapt un contract de adeziune cu clauze prestabilite.

Pârâta CNAS a refuzat fără nici o motivare propunerile Colegiului medicilor din România, ceea ce dovedește excesul de putere și poziția de subordonare a partenerilor de negociere. Mai mult, actele normative atacate nu au nici un fel de motivare, studiu de impact, o analiză clară și o strategie privind asistența medicală primară.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că motivarea unui act administrativ urmărește o dublă finalitate: îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său.

Lipsa studiului de impact în procedura de adoptare a actelor normative atacate, a cărui obligativitate este reglementată de prevederile art. 6 și art. 7 din Legea nr. 24/2000, atrage nulitatea acestora. Studiile de impact au rolul de a fundamenta actele administrative cu caracter normativ.

Actele normative atacate sunt nemotivate, nimeni nu poate explica și justifica în ce mod au fost stabilite soluțiile alese de pârâți pentru a reglementa domeniul asistenței medicale primare. Notă de Fundamentare la HG nr. 696/2021 și Referatele de aprobare pentru Ordinul nr. 1068/627/2021 sunt documente lipsite de substanță, care nu realizează nici o analiză formală referitoare la impactul socio-economic al actelor, impactul financiar, efectele actului asupra legislației în vigoare, măsurile și problemele legate de implementare. Nemotivarea actelor atacate nu permite aprecierea

in concreto

a legalității și oportunității măsurilor adoptate prin acestea în domeniul asistenței medicale primare.

Caracterul sumar al instrumentului de prezentare și motivare, precum și lipsa de fundamentare temeinică a actelor normative au fost sancționate constant de către Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în raport cu exigențele de claritate, predictibilitate a legii și securitate a raporturilor juridice impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, cu invocarea deopotrivă a normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Reclamanții au solicitat în principal anularea în parte a HG nr. 696/2021 si a Ordinului nr. 1068/627/2021, iar în subsidiar au solicitat ca pârâții să fie obligați să modifice actele atacate, conform cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată și completată.

Prin urmare, doar instanța poate să restabilească echilibrul în contractul-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, pentru segmentul de asistență medicală primară și să oblige pârâții să anuleze și să modifice actele atacate, respectiv să emită un contract cadru și norme metodologice, conform solicitărilor din cererea de chemare în judecată precizată și completată.

Prin anularea actelor atacate și obligarea pârâților la modificarea acestora instanța de contencios administrativ nu se substituie autorității executive, ci exercită controlul asupra actelor atacate, în condițiile art. 52 din Constituția României și art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în temeiul art. 18 alin. (1) din aceeași lege, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ (în speța de față să oblige pârâții să modifice actele atacate), să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. Instanța trebuie să facă aplicarea principiului proporționalității, potrivit căruia măsurile dispuse de autoritățile publice nu trebuie să depășească limitele a ceea ce este necesar și adecvat pentru realizarea interesului public, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare în raport cu scopurile vizate prin acțiunea administrației. Legea contenciosului administrativ reglementează un contencios de plină jurisdicție, în care competența instanței nu se limitează la anularea unui act nelegal, ci include posibilitatea ca prin hotărârea judecătorească să se dispună chiar modificarea unei decizii administrative. Instanța poate să oblige pârâții la modificarea actelor atacate, cu un anumit conținut, întrucât au dovedit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, precum și că au dreptul de a-și exercita profesia în baza unui contract cadru cu clauze real negociate și fără clauze abuzive. O atare măsură nu constituie o ingerință în activitatea administrației, ci o cale de reparare a vătămării produse reclamanților - medici specialiști de medicina familiei si pacienților.

3.2.b) Instanța de fond a încălcat și a făcut aplicarea greșită a prev. art. 229 alin. 2, art. 439 alin. 17 din Legea nr. 95 /2006, art. 1167, art. 1170, art. 1175, art. 1176, art. 1183 alin. 2 și 3, art. 1203 Cod civil.

Nu a avut loc nici un fel de negociere, nici măcar cea prevăzută imperativ cu intervenientul accesoriu. Pentru a avea o negociere reușită, aceasta ar fi trebuit purtată în condițiile exprimate de art. 1170 Cod Civil și anume cu bună-credință. De asemenea, ar fi trebuit avute în vedere și prevederile art. 1183 alin. 2 și 3 Cod Civil, în cadrul procesului de negociere trebuiau respectate condițiile impuse de art. 1176 Cod Civil. Potrivit art. 1167 Cod civil, toate contractele se supun regulilor generale stabilite prin acest cod, regulile particulare privind anumite contracte fiind prevăzute fie în Codul civil, fie în legi speciale. în acest context, având în vedere și faptul că legiuitorul a cuprins expres contractele de furnizare de servicii medicale în sfera de reglementare a dreptului civil (art. 255 alin. 1 din Legea nr. 95 /2006), în materia furnizării de servicii medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate își găsesc aplicabilitatea dispozițiile de drept comun cuprinse la art. 1167 Cod civil, acestea supunându-se regulilor generale de drept comun, regulile particulare fiind prevăzute atât de Codul civil, cât și de legislația specială care guvernează sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Prin urmare, natura juridică a contractelor de furnizare de servicii medicale este incontestabilă, iar acestea intră în sfera contractelor civile, care se supun regulilor generale prevăzute la art. 1166-1323 Cod civil și regulilor speciale instituite de actele normative care reglementează materia acestora.

Actele atacate (HG nr. 696/2021 și Ordinul nr. 1068/627/2021) au fost adoptate fără negocieri și consultări reale, iar în ceea ce privește modelul de contractului cadru, aprobat prin HG nr. 696/2021, precum și contractele încheiate de către cabinetele medicale de medicina familiei reclamante în cauză, cuprind clauze neuzuale așa cum sunt ele definite de Codul civil.

Potrivit art. 1203 Cod civil, în lipsa acceptării exprese și în scris a clauzei neuzuale de către partea căreia i-a fost propusă, aceasta nu produce niciun efect, fiind considerată nescrisă.

Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunța unilateral contractul, de a suspenda executarea obligațiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părți decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepții, restrângerea libertății de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competența instanțelor judecătorești nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.

Pârâții au acționat abuziv, stabilind astfel în contractul cadru, în normele de aplicare și în contractele încheiate cu reclamanții, clauze extrem de oneroase, cu încălcarea drepturilor lor. Rezultă clar astfel că actele atacate au fost emise cu exces de putere; în consecință, puterea discreționară a pârâților poate fi cenzurată de către instanță.

Art. 85 din Legea nr. 95/2006 stabilește categoriile de venituri ce pot fi realizate de către cabinetul de medicină de familie. Numărul de consultații care se decontează în baza contractului cu casa de asigurări de sănătate este strict limitat prin normele metodologice, consultațiile efectuate peste acest număr rămân neplătite, întrucât medicilor de familie le este interzis să încaseze sume pentru serviciile medicale furnizate prevăzute în pachetele de servicii decontate din Fond și pentru documentele eliberate ca urmare a acordării acestor servicii.

Așa cum a arătat în acțiune, în aplicarea dispozițiilor Contractului cadru aprobat prin HG nr. 696 /2021 și a normelor de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 1068 /62/2021, reclamanții medici specialiști de medicină de familie nu au posibilitatea de a determina conținutul contractului, clauzele prestabilite generând în sarcina sa obligații excesiv de oneroase, încă de la încheierea contractelor.

Pacienții asigurați înscriși pe listele medicilor de familie nu pot beneficia de drepturile ce li se cuvin în baza asigurării de sănătate deținute (tratament, prescripții medicale, etc.), dacă medicul lor de familie nu încheie contractul de furnizare de servicii medicale. Pacienților neasigurați și înscriși pe listele medicilor de familie, teoretic, li se poate pretinde plata serviciilor medicale prestate, însă aceștia sunt cei din categoriile defavorizate care nu au venituri și prin urmare nu-și pot permite nici un fel de plata. A le acorda servicii medicale contra-cost înseamnă în fapt a-i priva asistentă medicală primară.

Asistența medicală primară cuprinde majoritar (95 %) servicii acordate în baza contractului încheiat cu casele de asigurări de sănătate, în aceste condiții medicii de familie nu "optează" pentru a încheia contractul păgubos și nu au prea multe variante pentru a-și putea exercita profesia. Medicii specialiști de medicină de familie sunt "

consumatori captivi

", părți ale contractului dictat de către pârâți. Fiecare medic de familie poate încheia cel mult un contract cu casa de asigurări de sănătate, iar pentru serviciile decontate prin casă nu mai poate percepe alte tarife suplimentare, chiar dacă prețul primit de la casă pentru acestea nu acoperă nici pe departe chetuielile cu prestarea acelui serviciu.

Rezulta că venitul care poate fi realizat de către medicii de familie în baza contractului încheiat cu casele de asigurări de sănătate este diminuat semnificativ prin clauzele abuzive și se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 1169 din Codul civil. In consecință, dispozițiile Codului Civil sunt aplicabile în privința modului de adoptare a H.G. nr. 696/2021 și a Ordinului nr. 1.068/627/2021, care sunt acte administrative cu caracter normativ, elaborate de către CNAS în urma negocierii cu Colegiul Medicilor din România, în ceea ce privește asistența medicală primară.

Raportat la data publicării actelor normative atacate, respectiv data intrării lor în vigoare, Hotărârea nr. 696/2021 a fost publicată în Monitorul Oficial cu numărul 633 din data de 28 iunie 2021, iar Ordinul nr. 1068/2021 a fost publicat în Monitorul Oficial cu numărul 642 bis din data de 30 iunie 2021, ambele intrând în vigoare la 1 iulie 2022, când se mai puteau negocia eventuale clauze suplimentare.

Conform art. 196 din Anexa nr. 2: Contract-Cadru din 26 iunie 2021, Capitolul I: Asistenta medicala primara, HG nr. 696/2021, casele de asigurări de sănătate comunica termenele de depunere/transmitere a cererilor insotite de documentele prevăzute de actele normative in vigoare, necesare incheierii si negocierii contractelor de furnizare de servicii medicale, de medicamente si unele materiale sanitare in tratamentul ambulatoriu, de dispozitive medicale, tehnologii si dispozitive asistive in ambulatoriu, inclusiv termenul-limita de încheiere a contractelor, prin afișare la sediile instituțiilor, publicare pe paginile web ale acestora si anunț in mass-media, cu minimum 5 zile lucratoare inainte de inceperea perioadei de depunere /transmitere a documentelor de mai sus, respectiv cu minimum 5 zile lucratoare inainte de inceperea perioadei in care se încheie contractele in vederea respectării termenului-limita de incheiere a acestora.

În 2 iulie 2021, după încetarea contractului anterior, medicilor de familie li s-a comunicat un act adițional care prelungea contractul deja încetat până la 30 iunie 2021. Cuprinsul actului adițional comunicat spre semnare conține referiri la documente care nu au fost comunicate. Actele adiționale au fost incheiate după termenul de 30 iunie 2021, data la care au incetat contractele anterioare si astfel nu se mai putea încheia un act adițional la un contract care a incetat.

Contractul cadru și normele metodologice instituie premisele sancționării medicilor de familie și imputării în sarcina acestora a unor sume din cauza disfuncționalităților Sistemului Informatic Unic Integrat (SIUI). Situațiile în care SIUI nu funcționează sunt frecvente, iar medicii de familie sunt cei care plătesc pentru aceste disfuncționalități ale sistemului informatic. Reprezentanții CNAS au afirmat că medicii de familie pot folosi alte sisteme informatice, ceea ce nu corespunde realității, SIUI este singurul sistem care generează datele ce pot fi preluate de alte soft-uri pe care cabinetele de medicină de familie le pot folosi.

Mai mult, s-a susținut că singurele imputări asupra veniturilor medicilor de familie ar avea la bază interconectări ale bazelor de date, din care a rezultat că un număr mare de medici de familie au eliberat prescripții medicale persoanelor decedate sau care figurau internate în spitalizare continuă în cadrul unităților sanitare. Aceste afirmații dovedesc reaua-credință a CNAS - singurul responsabil de funcționarea SIUI. In condițiile în care SIUI funcționează corect, medicii de familie nu pot elibera prescripții medicale pacienților decedați sau internați. Aceste erori sunt tocmai rezultatul și dovada nefuncționării sistemului informatic, medicii de familie nu pot verifica în sistem dacă pacientul este internat, iar dacă pacientul este decedat, sistemul nu trebuie să permită validarea nici unui tip de serviciu medical.

3.2.c) Instanța de fond a încălcat și a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 1 și 7 alin 9 din Legea nr. 52 /2003.

Art. 6 din Legea nr. 52/2003 stabilește clar care sunt singurele excepții de Ia aplicarea dispozițiilor privind transparența decizională, iar actele normative atacate nu se încadrează în aceste cazuri. Procedura reglementată de art. 229 din Legea nr. 95/2006 este total diferită de cea reglementată de Legea nr. 52/2003, având scopurile descrise la art. 1 alin. 2 din acest din urmă act normativ. În nici un caz nu se poate reține că reclamanții au dreptul de a formula observații la proiectele de acte normative în litigiu — ceea ce au și formulat, prin memoriul adresat C.N.A.S. – dar nu au dreptul de a pretinde organizarea unei dezbateri publice, drept recunoscut de art. 229 alin. 2 și 4 exclusiv instituțiilor enumerate în textele respective.

Este evident că pârâții au încălcat obligația stabilită imperativ la art. 7 alin. 9 din Legea nr. 52/2003, omițând să dea curs solicitării de a organiza o dezbatere publică referitor la Ordinul nr. 1068/627/2021, astfel cum a fost solicitat de către organizațiile legal constituite, printre care și C. la 26 aprilie 2021, solicitare depusă la dosarul instanței de fond. Cei care au avut posibilitatea de a depune observațiile și propunerile de negociere ale actelor adiționale, respectiv contractelor pentru anul 2021, au primit același răspuns standard la nivel național: clauzele suplimentare solicitate a fi introduse în contractele încheiate exced cadrului legal și propunerile sale vor fi luate în considerare la eventuale negocieri ulterioare. Întreaga procedură de contractare a serviciilor medicale se desfășoară în poziție de subordonare a reclamanților, fiind nevoiți să accepte condițiile abuzive impuse.

3.2.d) Hotărârea a fost dată cu încălcarea /aplicarea greșită a art. 30 indice 1 - indice 11 din Legea nr. 95/2006.

Pct. 1.1.2.1 din Anexa 1, capitolul II, secțiunea 1A din HG nr. 696/2021, stabilește limitativ: „

consultațiile pentru bolile cu potențial endemoepidemic ce necesită izolare pot fi acordate și la

distanță în condițiile prevăzute de norme".

Așa cum a arătat, limitarea consultațiilor care pot fi acordate și la distanță la bolile cu potențial endemoepidemic ce necesită izolare, contravine dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și ale OUG nr. 196/2020. Respectiv, este necesară și introducerea consultațiilor în caz de boală pentru afecțiuni acute, subacute și cronice care să poată fi acordate și la distanță (telemedicină), pentru a fi asigurată respectarea dispozițiilor conținute în preambulul OUG nr. 196/2020 care modifică și completează Legea nr. 95/2006 și în art. 30 indice 1 alin. 3 din Legea nr. 95/2006.

Serviciile medicale furnizate la distanță au fost reglementate prin Legea nr. 95/2006 în considerarea obligației statului de a institui un complex de măsuri de protecție a pacientului, astfel încât acestuia să îi fie respectate drepturile și să poată beneficia de servicii medicale necesare în condițiile utilizării eficiente a fondurilor alocate acestui scop, având în vedere faptul că în comunicările Comisiei Europene către Parlamentul European și Comitetul economic și social european, telemedicină înseamnă furnizarea de servicii de asistență medicală bazată pe utilizarea tehnologiei informației și a comunicațiilor, în situații în care cadrul medical sau două cadre medicale și pacientul se află în locații diferite. Orice limitare prin contractul cadru a posibilității acordării de către medicii specialiști de medicină de familie a consultațiilor medicale la distanță, afectează dreptul la ocrotirea sănătății publice, pentru care statul român are calitatea de garant.

În lipsa unei motivări transparente a modalității selectării categoriilor de consultații care pot fi acordate și la distanță și care să fie decontate ca și servicii de către pârâta CNAS, conform prevederilor Contractul cadru, respectiv Normele de aplicare ale Contractului cadru, precum și a selectării categoriilor de asigurați cu nevoi deosebite care să aibă acces la consultațiile la distanță, orice dispoziție de limitare a consultațiilor ce pot fi acordate la distanță nu poate fi verificata dacă este justificată sau nu, iar instanța nu poate să realizeze controlul jurisdicțional al unei astfel de măsuri.

Astfel, se impune anularea dispozițiilor din Contractul cadru și Normele de aplicare ale acestuia care limitează accesul asiguraților la servicii medicale de tip consultații la distanță (servicii prevăzute în pachetele de servicii acordate în cadrul sistemului de asigurări de sănătate limitativ), acordate de către cabinetele medicale de medicină de familie, care sunt în contract cu casele de asigurări de sănătate.

3.2.e) Hotărârea a fost dată cu încălcarea /aplicarea greșită a normelor de drept material art. 7 alin. 5 din Legea nr. 185 /2017 și art. 249 din Legea nr. 95 /2006.

Art. 249 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 stabilește că evaluarea în vederea acreditării și acreditarea unităților sanitare se fac în baza standardelor, procedurilor și metodologiei elaborate de Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate, iar la alin. 3 lit. a există prevedere expresă pentru furnizorii exceptați de la obligativitatea acreditării sau care nu intră sub incidența prevederilor referitoare la acreditare, potrivit art.  7 alin.  (5) din Legea nr. 185 /2017 privind asigurarea calității în sistemul de sănătate, cu modificările și completările ulterioare.

In Legea nr. 185 /2017 privind asigurarea calității in sistemul de sănătate cu modificările si completările ulterioare nu mai exista categoria de  furnizori care au optat sa parcurgă voluntar procesul de acreditare, ci doar categoria de furnizori respectiv cabinete exceptate de la acreditare.

Din moment ce Legea nr. 329/ 2018 care a modificat art. 7 alin. (5) din Legea nr. 185 /2017 in sensul ca exceptează de la acreditare furnizorii din asistenta medicala primara, păstrarea posibilității ca unii din acești furnizori sa intre in contract cu CAS prin acreditare (chiar si voluntara) contravine legii. Acreditarea, chiar și voluntară, a Cabinetelor medicale de asistență medicală primară nu constituie condiție de eligibilitate în vederea intrării în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate pentru acestea. Evaluarea cabinetului medical este necesară pentru încheierea contractului cu casele de asigurări de sănătate, pentru ca medicii de familie să-și poată exercita profesia, fără a fi stabilite taxe care să condiționeze discriminator accesul.

3.2.f)

Hotărârea a fost data cu încălcarea/aplicarea greșită a art.

1170 Cod civil

Se invocă acest argument referitor la dispozițiile art. 2 alin. 4, art. 3 și art. 4, alin. 1 și 2 din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696 /2021), care "jonglează" cu noțiunile: "persoane asigurate" versus "persoanele înscrise pe lista" și cu privire la art. 6 alin. 1 lit. f) și h) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696 /2021). Dezechilibrul contractual este generat și de birocrația excesivă impusă prin actul atacat. Este evidenta necesitatea eliminării din cadrul documentelor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. f) din actul normativ, respectiv lista, asumata prin semnătura electronică cu personalul medico-sanitar care intră sub incidența contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate și care își desfășoară activitatea în mod legal Ia furnizor, precum și programul de lucru al acestuia. Această lista se regăsește în sistemul informatic și Casa de asigurări de sănătate dispune de ea la momentul depunerii documentelor în vederea încheierii contractului.

Pentru identitate de rațiune, este lovită de nulitate și prevederea art. 6 lit. h care stabilește că medicii care au fost în relație contractual cu casa de asigurări de sănătate în anii precedenți trebuie să depună lista cu persoanele nou venite. Medicii care au avut o relație contractuală cu casele de asigurări anterior momentului încheierii contractului si care, mai mult, desfășoară activități de prestare a serviciilor medicale in baza unui contract in derulare, prevederea este o sarcina inutila, consumatoare de timp si resurse, in condițiile in care casele de asigurări - ca părți contractante - dispun de evidenta actualizata a listei in format electronic cu persoanele inscrise.

Art. 7 lit. e) și g) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), Dezechilibrul contractual este generat și de birocrația excesivă impusă prin actul atacat. Așa cum s-a introdus rețeta electronica, iar medicii de familie au semnătura electronica extinsa, toate formularele cu regim special ar trebui să fie întocmite în format electronic. Măsura reduce birocrația si cheltuielile cabinetului de medicină de familie. Astfel, se evita sincopele in aprovizionarea CAS/DSP cu formulare tipizate.

Formularele cu regim special unice pe țară sunt impuse prin contract a fi asigurate de către furnizorii de servicii medicale și sunt distribuite prin casele de asigurări de sănătate și direcțiile de sănătate publică, contracost. în repetate rânduri aceștia din urmă, nu distribuie formularele medicilor specialiști de familie din diverse motive, însă actul normativ atacat obligă furnizorii să folosească formularele. Medicii de familie sunt obligați să achiziționeze aceste formulare, în situațiile în care acestea sunt tipărite eronat, suportă costurile lor fără a li se restitui cotravaloarea lor atunci când nu le mai pot utiliza din aceste motiv. Până la implementarea sistemului integral digitalizat, formularele cu regim special trebuie să fie puse la dispoziție în mod gratuit furnizorilor de servicii medicale, iar această obligație trebuie să fie a caselor de asigurări de sănătate și nu a furnizorilor de servicii medicale. Se impune implementarea emiterii în format electronic a tuturor formularelor cu regim special unice pe țară - bilete de trimitere, prescripții medicale, etc.

Art. 7 lit. f) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) nu respectă competențele profesionale dobândite de către medicii de familie. La lit. f. se stabilește că aceștia eliberează prescripția medicală ca o consecință a actului medical propriu, însă ulterior, li se îngrădește abuziv dreptul de a-și exercita profesia conform competențelor dobândite. Protocoalele aferente listelor A,B si D sunt protocoale administrative ce aduc atingere profesiei de medic in specialitatea Medicina de Familie, generează costuri suplimentare atât in sistem cat si pacientului prin impunerea scrisorilor medicale in vederea unei prescripții. Sunt suficiente Protocoalele terapeutice pentru Programele Naționale care se regăsesc la punctul k).

Pandemia a demonstrat că respectarea măsurilor impuse de autorități (distanțarea socială) împiedică pacientul să obțină formularul intitulat Scrisoare Medicală, în baza căreia medicul lui de familie emite prescripție medicală compensată, astfel pacientul este lipsit de un drept legal al asiguratului. Farmaciile trebuie să realizeze includerea medicamentelor în categoria procentuală aferentă (lista A, B, C), conform sistemului de compensare a medicamentelor, cu ocazia eliberării prescripției medicale. Medicul specialist de medicină de familie trebuie să emită o singură prescripție medicală pentru o consultație, indiferent de numărul și natura afecțiunilor pacientului. Protocoalele terapeutice trebuie să aibă incidență doar în cazul Programelor Naționale de Sănătate; în această situație se încalcă drepturile medicilor de familie care pot să elibereze rețete simple cu tratamente care includ și medicamentele cuprinse în protocoale, însă pentru rețetele compensate și gratuite medicii de familie nu au drept de prescriere.

Art . 7 lit. i) din Contractul Cadru, aceasta prevedere conține un termen nerezonabil, iar in practica pot apărea situații independente de voința medicului care sa împiedice transmiterea acestei Notificări. Este evident pentru oricine ca prevederea contractuala

"cel

târziu in ziua"

este excesiva; nu respectă competențele profesionale dobândite de către medicii de familie.

La art. 7 lit. f) se stabilește că aceștia eliberează prescripția medicală ca o consecință a actului medical propriu, însă la lit. k li se îngrădește abuziv dreptul de a-și exercita profesia conform competențelor dobândite. Protocoalele aferente listelor A,B si D sunt protocoale administrative ce aduc atingere profesiei de medic in specialitatea Medicina de Familie, generează costuri suplimentare atât in sistem cat si pacientului prin impunerea scrisorilor medicale în vederea unei prescripții. Sunt suficiente Protocoalele terapeutice pentru Programele Naționale care se regăsesc la punctul k).

Art. 7 lit. k) din Contractul Cadru - Pandemia a demonstrat că respectarea măsurilor impuse de autorități (distanțarea socială) împiedică pacientul să  obțină formularul intitulat Scrisoare Medicală, în baza căreia medicul lui de familie emite prescripție medicală compensată, astfel pacientul este lipsit de un drept legal al asiguratului.

Farmaciile trebuie să realizeze includerea medicamentelor în categoria procentuală aferentă (lista A, B, C), conform sistemului de compensare a medicamentelor, cu ocazia eliberării prescripției medicale. Medicul specialist de medicină de familie trebuie să emită o singură prescripție medicală pentru o consultație, indiferent de numărul și natura afecțiunilor pacientului;

Protocoalele terapeutice trebuie să aibă incidență doar în cazul Programelor Naționale de Sănătate. Apreciem că în această situație se încalcă drepturile medicilor de familie care pot să elibereze rețete simple cu tratamente care includ și medicamentele cuprinse în protocoale, însă pentru rețetele compensate și gratuite medicii de familie nu au drept de prescriere.

Art. 7 lit. p) din Contractul Cadru, prin acest articol astfel cum este redactat la momentul de fata, se incalca drepturi fundamentale, respectiv dreptul la exercitarea profesiei. Astfel, se impune restrângerea posibilității de a incasa sume atât pentru pacienții care nu se afla in lista proprie de pacienți, cat si pentru pacienții din lista proprie care se adresează cabinetului după finalizarea programului de lucru declarat la casa de asigurări de sănătate.

Medicina de familie funcționează conform prevederilor legale in sistem privat. Prevederile abuzive ale contractului cadru, restrâng accesul asiguratului la servicii medicale si ingradesc liberatea profesionala a medicului. Unitățile sanitare care funcționează in regim privat: ambulatorii, spitale, pot percepe in același timp, pentru un pacient care s-a adresat unității private cu bilet de trimitere, co-plata-(prevazuta legal la aceste segmente ale sistemului medical) si decont de la CNAS pentru același serviciu, daca au contract pentru furnizare servicii in specialitatea respectivă.

Art. 7 lit. r) din Contractul Cadru, numărul maxim de pacienți admis este de 2200 pacienți înscriși. Precizăm că în zonele rurale unde există deficit de medici de familie, cabinetele existente sunt nevoite să acorde servicii medicale unui număr de pacienți ce depășește cu mult limita de 2200, pentru ca populației din zonă să nu-i fie interzis accesul la asistență medicală primară. Astfel, o importantă parte din serviciile acordate rămân neplătite, programul de lucru se prelungește de asemenea neremunerat, iar calitatea actului medical este afectată.

Medicii specialiști de medicină de familie care au deja numărul maxim de pacienți nu au obligația de înscriere în lista proprie a altor persoane. în situația în care se optează pentru menținerea acestei obligații, se impune eliminarea penalizării aplicate la punctajul „per capita» pentru medicii de familie care depășesc numărul maxim de 2200 persoane înscrise.

Art. 7 lit. ș) din Contractul Cadru, dacă medicii de altă specialitate în contract cu C.N.A.S. nu respectă modelul de scrisoare stabilit prin Norme de către casa de asigurări de sănătate, iar medicii de familie prescriu medicamentele recomandate bolnavii rămân Iară tratament medical, fiindu-le afectat dreptul la tratament medical. Pentru refacerea scrisorii medicale pacienții suportă cheltuieli suplimentare (deplasare, transport etc.) Obligația respectării eliberării scrisorii medicale pe formularul tipizat este a medicului specialist, nu a pacientului sau a medicului de familie, care nu pot fi sancționați pentru fapta altei persoane.

Medicii de familie nu pot verifica medicii aflați în contract cu casele de asigurări de sănătate, întrucât aceste informații nu sunt disponibile în sistemul informatic sau listele eventual publicate pe site-ul caselor de asigurări de sănătate nu sunt actualizate în timp real.

Medicii specialiști de medicină de familie nu pot avea instituite obligații administrative care să le limiteze exercițiul profesiei, aceste aspecte legate de cuantumul pensiei asiguraților nu pot fi „verificate" de către medici, tară ca aceștia să-și depășească competențele.

Art. 7 lit. z) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) - La momentul acordării serviciilor medicale, medicul trebuie să fie informat de către medicul de medicina muncii cu privire la accidentul de muncă. Metodologia de acordare a serviciilor și de raportare a serviciilor în aceste cazuri să fie stabilită prin norme.

Art. 10 alin. 2 teza a doua din Contractul Cadru prevede că un medic angajat fără listă în cadrul unui cabinet medical individual sau SRL (indiferent de forma de organizare) poate figura ca medic angajat și în alte cabinete individuale cu condiția ca toate cabinetele medicale individuale sa fie în contract cu aceeași Casă de Asigurări de Sănătate. Cabinetele organizate ca și SRL nu pot avea medic angajat fără  listă proprie, deși  ele funcționează tot ca și cabinete medicale individuale, titularul de cabinet fiind medicul de familie.

Art. 12 alin. 1 din Contractul Cadru în cadrul

asa zisei

negocieri s-a propus înlocuirea sintagmei

„cabinet medical individual”

cu

„cabinet medical”,

întrucât Cabinetul organizat ca S.R.L. este tot un cabinet medical individual, titularul cabinetului fiind medic de familie. Este recomandabil să se asigure minimum 35 de ore pe săptămână și minimum 5 zile pe săptămână, repartizarea acestuia pe zile și ore fiind stabilită în funcție de condițiile specifice din zona de către reprezentantul legal al cabinetului.

3.2.g) Hotărârea a fost dată cu încălcarea /aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 280 alin. 1 lit. k si alin. 2 din Legea nr. 95/2006).

Furnizorii de servicii medicale nu primesc contravaloarea serviciilor validate cu erori. Furnizorii de servicii medicale, medicii specialiști de medicina de familie nu pot răspunde si nu pot fi sancționați pentru disfunctionalitatile sistemului informatic, astfel cum este statuat in contra legii in HG nr. 696 /2021 pentru ca astfel, HG nr. 696 /2021 incalca actul normativ superior.

Conform art. 280 alin. 1 lit. k si alin. 2 din Legea nr. 95/2006, CNAS asigura si răspunde de organizarea sistemului informatic si informațional unic integrat pentru înregistrarea asiguraților, organizează si administrează Platforma informatica din asigurările de sănătate, care cuprinde: sistemul informatic unic integrat, sistemul național al cârdului de asigurări sociale de sănătate, sistemul național de prescriere electronica si sistemul dosarului electronic de sănătate al pacientului care cuprinde datele si se constituie in condițiile stabilite prin titlul IX

1

, asigurând interoperabilitatea acestuia cu soluțiile de e-Sanatate la nivel național, in condițiile legii, pentru utilizarea eficienta a informațiilor in elaborarea politicilor de sănătate si pentru managementul sistemului de sănătate.

Cum se poate observa prin actele de mai sus, pur si simplu s-a pus intreaga răspundere pe umerii furnizorilor de servicii medicale, medicii specialiști de medicina de familie pentru disfunctionalitatile sistemului informatic.

Tot in cadrul negocierii, (pagina 6 PV întâlnire din 13.05.2