ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 895/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 23.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a MAI, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună următoarele:

Reclamantul a susținut că prevederile art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 sunt neconstituționale raportat la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituție, ordonanța fiind neconstituțională în ansamblul său. A solicitat sesizarea Curții Constituționale cu neconstituționalitatea acestor prevederi.

2.1. Hotărârea Tribunalului Vrancea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 332 din 15 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Vrancea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civilă din cadrul Tribunalului Vrancea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că, prin cererea formulată, reclamantul nu a dedus judecății un raport de drept administrativ și, deși a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile produse prin ordonanța contestată, acest fapt prin el însuși nu poate atrage jurisdicția de drept comun a instanțelor de contencios administrativ, cererea fiind de competența completelor specializate în conflicte de muncă și asigurări sociale.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea – secția I Civilă

Prin sentința nr. 477 din data de 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea – secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 9 și 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.

2.3 Hotărârea Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 323 din data de 12 decembrie 2023, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea – secția I Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, în materia litigiilor care au ca obiect drepturi/despăgubiri ce derivă din pensie, potrivit legislației în vigoare funcționează instanțe/secții de specialitate, competența instanțelor de contencios administrativ nefiind atrasă, în astfel de cauze, prin invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 care nu este aplicabil în cauză sau prin formularea acțiunii în contradictoriu și cu Guvernul României.

A apreciat curtea de apel că, pentru a fi atrasă competența instanței de contencios administrativ, ar trebui ca raportul să fie unul de drept administrativ, și nu unul de asigurări sociale, cum este cazul în speța de față, în privința căreia legiuitorul a instituit o jurisdicție specială.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a criteriului de determinare a competenței aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, așa cum s-a precizat, acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. Cu alte cuvinte, este nemulțumit de faptul că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al cărei beneficiar este, astfel cum era reglementat de art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Totodată, în vederea recuperării prejudiciului suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Așadar, Înalta Curte reține că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Reclamantul, socotindu-se vătămat în drepturile și interesele sale legitime, a solicitat obligarea autorităților la repararea prejudiciului, astfel că, acțiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităților publice pârâte (Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I.) față de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare a cauzei revenind, prin urmare, secției de contencios administrativ a curții de apel.

În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acțiunii de față pe rolul instanței de contencios administrativ, respectiv la obiectul concret al acțiunii ce constă în obligarea autorității pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, în favoarea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, în favoarea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2024.