ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3149/2024

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II a civilă și de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, declinată ulterior în favoarea secției I Civile din cadrul aceluiași tribunal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne:

1.să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

2.obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei;

3.obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să restituie sumele reținute din pensie din indexarea și actualizarea pensiei de la data deschiderii drepturilor de pensie, sume actualizate cu indicele de inflație și a dobânzii legale penalizatoare.

Prin sentința civilă nr. 226/15.05.2023 Tribunalul Vrancea, secția a II a civilă și de contencios administrativ și fiscal reține, că soluționarea pricini este în căderea secției I Civile - complete specializate de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Vrancea, astfel că a declina jucata în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I Civilă, unde s-a înregistrat la data de 23.05.2023, sub nr. x/2023*.

La termenul de judecată din data de 11.10.2023, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței procesuale materiale a Tribunalului raportat la obiectul cauzei, invocând disp. art. 9 rap. la art. 10 alin. (1) ambele din Legea 554/2004.

2.1. Prin sentința civilă nr. 473/2023 pronunțată la 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis excepția necompetenței material procesuale a Tribunalului Vrancea invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii, având ca obiect "acțiune în constatare" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul Vrancea, secția I civilă a reținut că reclamantul, fost angajat al MAI actualmente pensionar, a solicitat instanței să se constate vătămarea drepturilor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale. A apreciat aplicabile în cauză dispozițiile art. 9, art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, art. 269 alin. (1) și alin. (2) Codul Muncii și art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.

În atare situație, având în vedere că reclamantul a înțeles să deducă judecății trei capete de cerere prin aceeași cerere de chemare în judecată, între care există o legătură strânsă, Tribunalul a observat că primul capăt de cerere, are ca obiect constatare vătămării intereselor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, act administrativ emis de autoritățile publice centrale, capăt de cerere formulat în contradictoriu cu autoritate publică centrală, Guvernul Românei.

Astfel, având în vedere și disp. art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., în concret, imposibilitatea ca cele trei capete de cerere să fie disjunse, Tribunalul a reținut ca în cauză s-a produs o prorogare legală de competență în favoarea Curții de Apel, instanță competentă raportat la primul capăt de cerere.

Or, având în vedere că reclamantul domiciliază în jud. Vrancea, Tribunalul constă că instanța competentă să judece cauză este Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24.10.2023.

Prin sentința nr. 63/2024 pronunțată la 22 februarie 2024, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reținut că acțiunea dedusă judecății este întemeiată și pe dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, temei juridic ce atrage competența instanței de contencios administrativ. Cum, însă, obiectul principal al acțiunii nu este reprezentat de constatarea neconstituționalității unei dispoziții, ci repararea unui prejudiciu, competența soluționării prezentei revine instanței cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ, respectiv tribunalul.

A apreciat că relevante în cauză sunt și disp. alin. (3) al articolului 1 din Legea 554/2004 și față de dispozițiile legale mai sus citate și de locul unde se află domiciliul reclamantului, revine Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ competența soluționării cauzei în fond.

În consecință, a admis excepția necompetenței materiale absolute și declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională și care afectează Legea 223/2015 și Legea 153/2017. În vederea recuperării prejudiciului suferit reclamantul a solicitat recalcularea și majorarea pensiei, precum și acordarea de restituirea sumelor rezultate prin indexarea și actualizarea pensiei.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. … (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității emitente a actului administrativ și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Înalta Curtea constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte față de care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei și acordarea de despăgubiri, dat fiind că prezentul litigiu nu este de natură fiscală.

Întrucât pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României sunt autorități publice centrale, instanța competentă să soluționeze cauza este curtea de apel.

Un argument în plus, îl reprezintă faptul că problema de drept a făcut obiectul unei soluții de principiu adoptate în cadrul Ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curți de unificare a jurisprudenței, consacrat de art. 126 (3) din Constituția României și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:

"Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 iunie 2024.