ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1541/2024

Ședința publică din data de 14 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vrancea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, declinată ulterior în favoarea secției I civile din cadrul aceluiași tribunal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună următoarele:

În motivare, reclamantul a susținut că prevederile art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 sunt neconstituționale raportat la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituție, ordonanța fiind neconstituțională în ansamblul său, astfel că a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu neconstituționalitatea acestor prevederi.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

2.1. Prin sentința civilă nr. 251 din 17 mai 2023, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vrancea, secția I civilă.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal a reținut, în esență, că, deși aparent raportul juridic dedus judecății se derulează în limitele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b), f), art. 8 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 554/2004, fiind implicate în speță o autoritate publică, ce acționează în regim de putere publică, și o persoană fizică, ce invocă vătămarea unui drept prin dispozițiile unei ordonanțe, cu toate acestea, raportul nu este unul de drept administrativ ci de asigurări sociale, în privința căruia legiuitorul a instituit dispoziții și jurisdicție speciale.

În acest sens, au fost avute în vedere dispozițiile art. 1, art. 100, art. 101 și art. 104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

S-a apreciat, astfel, că în materia dreptului la pensii și asigurări sociale pentru militari, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, legiuitorul a instituit dispoziții speciale în ceea ce privește exercitarea lui și jurisdicția instanțelor judecătorești.

Pe de altă parte, s-a reținut că deși reclamantul a invocat prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu este suficientă indicarea în cuprinsul acțiunii a acestui temei juridic, fără îndeplinirea condițiilor de mai sus, adică a existenței unui raport de drept administrativ.

Pe cale de consecință, s-a constatat că prin cererea formulată reclamantul nu a dedus judecății un raport de drept administrativ și deși a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile produse prin ordonanța contestată, acest fapt prin el însuși nu poate atrage jurisdicția de drept comun a instanțelor de contencios administrativ, cererea fiind de competența completelor specializate în conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pe rolul secției I civilă din cadrul Tribunalului Vrancea, cauza a fost înregistrată la data de 23 mai 2023, sub număr x/2023*.

2.2. Prin sentința civilă nr. 464 din 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis excepția necompetenței material procesuale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a reținut, în esență, că, în raport de temeiul cererii de chemare în judecată, respectiv art. 9 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Galați este competentă să soluționeze cauza dedusă judecății.

2.3. Prin sentința civilă nr. 7 din 11 ianuarie 2024, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea – secția I civilă, a constatat ivit conflictual negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, că, față de petitul cererii, devin incidente dispozițiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. Fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competența aparține secției civile din cadrul tribunalelor.

Invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ, câtă vreme aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ.

În cauză, în spatele excepției de neconstituționalitate invocate, reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci un raport ce ține de domeniul pensiilor și asigurărilor sociale și nu a solicitat acordarea de despăgubiri ci restituirea unor sume pretins a fi reținute din pensie în mod nelegal.

De asemenea, simpla invocare a unei excepții de neconstituționalitate a unei ordonanțe de urgență aplicabile în cauză nu atrage competența instanței de contencios administrativ, câtă vreme excepțiile de neconstituționalitate a tuturor actelor normative primare, inclusiv ordonanțe, pot fi invocate în toate litigiile în care respectivele acte normative sunt relevante.

În plus, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuții, datorii vamale care să atragă competența instanței de contencios administrativ.

În speță, în raportul juridic litigios dintre reclamant și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acțiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acționat în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantului la acest sistem.

De asemenea, s-a constatat că nu se invocă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Demersul judiciar formulat de reclamant privește recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, și se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicției asigurărilor sociale.

Nu în ultimul rând, a fost avut în vedere și cadrul procesual definit de către reclamant, care dorește să se judece nu doar cu Guvernul României, în calitatea sa de emitent al ordonanței de urgență pretins neconstituționale, ci și cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituție responsabilă de stabilirea și plata pensiei reclamantului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată:

"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Această abordare se regăsește în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.