ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 21.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună următoarele:

Prin sentința civilă nr. 308/12.06.2023 Tribunalul Vrancea, secția a II a civilă și de contencios administrativ și Fiscal reține, că soluționarea prezentei pricini este în căderea secției I Civile - complete specializate de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Vrancea astfel că s-a dispus declinarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I Civilă, unde s-a înregistrat la data de 23.05.2023, sub nr. x/2023*.

La termenul de judecată din data de 28.09.2023, Tribunalul, secția I civilă verificându-și competență, a invocat din oficiu excepția necompetenței procesuale materiale a Tribunalului raportat la obiectul cauzei, invocând disp. art. 9 rap. la art. 10 alin. (1) ambele din Legea 554/2004.

2.1. Prin sentința civilă nr. 478/2023 pronunțată la 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis excepția necompetenței material procesuale a Tribunalului Vrancea invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată având ca obiect "acțiune în constatare" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta, CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în favoarea Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a reținut aplicabile în cauză dispozițiile art. 9, art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, art. 269 alin. (1) și alin. (2) Codul Muncii și art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.

În atare situație, având în vedere că reclamantul a înțeles să deducă judecății trei capete de cerere prin aceeași cerere de chemare în judecată, între care există o legătură strânsă, Tribunalul a observat că primul capăt de cerere, are ca obiect constatare vătămării intereselor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, act administrativ emis de autoritățile publice centrale, capăt de cerere formulat în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, instanța competentă este Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal raportat la disp. art. 9 rap. la art. 10 alin. (1) ambele din Legea 554/2004, iar pentru cel de-al doilea și al treilea capăt de cerere, capete accesorii de cerere, care au ca obiect recalcularea pensiei sale și restituirea diferențelor rezultate - litigiu de muncă, tot Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că accesoriu urmează situația a ceea ce este principal.

Or, având în vedere că reclamantul domiciliază în municipiul Focșani jud. Vrancea, Tribunalul a constat că instanța competentă să judece prezenta cauza este Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 26.10.2023, iar la termenul din 11.01.2024, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Galați și, prin sentința civilă nr. 9/2024 pronunțată la 11 ianuarie 2024, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuții, datorii vamale care să atragă competența instanței de contencios administrativ.

În speță, în raportul juridic litigios dintre reclamant și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acțiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acționat în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantului la acest sistem.

De asemenea, Curtea constată că nu se invocă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Demersul judiciar formulat de reclamant privește recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, și se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicției asigurărilor sociale.

Curtea mai are în vedere și cadrul procesual definit de către reclamant, care dorește să se judece cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituție responsabilă de stabilirea și plata pensiei reclamantului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională și care afectează Legea 223/2015 și Legea 153/2017. În vederea recuperării prejudiciului suferit reclamantul a solicitat recalcularea și majorarea pensiei, precum și acordarea de restituirea sumelor rezultate prin indexarea și actualizarea pensiei.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. … (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității emitente a actului administrativ și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Înalta Curtea constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte față de care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei și acordarea de despăgubiri, dat fiind că prezentul litigiu nu este de natură fiscală.

Întrucât pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne este o autoritate centrală, instanța competentă să soluționeze cauza este curtea de apel.

Un argument în plus, îl reprezintă faptul că problema de drept a făcut obiectul unei soluții de principiu adoptate în cadrul Ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curți de unificare a jurisprudenței, consacrat de art. 126 (3) din Constituția României și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:

"Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 februarie 2024.