ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1380/2024

Ședința publică din data de 08 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vrancea – secția a II- a civilă și de contencios administrativ și Fiscal sub nr. x/2023, declinată ulterior în favoarea secției I Civile din cadrul aceluiași tribunal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale solicitând instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună următoarele:

2.1. Hotărârea Tribunalului Vrancea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal

Prin încheierea de la data de 16 mai 2023, Tribunalul Vrancea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat soluționarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea secției I Civilă, complet specializat în materia asigurărilor sociale.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, tribunalul a reținut că, potrivit art. 101 din Legea 223/2015 litigiile privind stabilirea și plata drepturilor din pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale, iar art. 104 prevede expres că prevederile legii se completează în ce privește jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat cu dispozițiile C. proc. civ. și ale legii de organizare judiciară. Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin intermediul completelor specializate în ce privește orice drepturi referitoare la pensie, astfel cum rezultă din art. 153 al Legii 263/2010.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea, secția a I civilă

Prin sentința civilă nr. 462 de la data de 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secția a I civilă, complet specializat în materia asigurărilor sociale, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere că reclamantul a solicitat să se constatare vătămarea intereselor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, act administrativ emis de autoritățile publice centrale, capăt de cerere formulat în contradictoriu cu autoritate publică centrală, respectiv Guvernul Românei, instanța competentă fiind Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal raportat la disp. art. 9 corelat cu art. 10 alin. (1) ambele din Legea 554/2004.

Astfel, a avut în vedere și disp. art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., față de imposibilitatea disjungerii petitului principal de cel accesoriu, prin care se solicita recalcularea drepturilor de pensie, tribunalul a reținut ca în prezenta cauză s-a produs o prorogare legală de competență în favoarea Curții de Apel, instanță competentă raportat la primul capăt de cerere.

Or, având în vedere că reclamantul domiciliază în jud. Vrancea, Tribunalul a apreciat că instanța competentă să judece prezenta cauză este Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.3 Hotărârea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 312 de la data de 7 decembrie 2023, Curtea de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE - U.M. 02505, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța soluția amintită, a reținut că în raport de prevederile invocate în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 9 din Legea nr. 554/2004, competența funcțională aparține instanței de contencios administrativ însă, competența materială aparține tribunalului și nu curții de apel.

În privința competenței funcționale a reținut că acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, este însoțită de invocarea excepției de neconstituționalitate și excepția nu prezintă obiectul principal al cererii de chemare în judecată, aceasta fiind reprezentat de repararea pretinsei vătămări produse prin O.U.G. nr. 59/2017 și plata despăgubirilor reprezentate de actualizarea pensiei conform prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 nemodificate prin ordonanța de urgență criticată.

Dispozițiile art. 9 din Legea 554/2004 se referă la persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe și cum vătămarea nu poate fi decât rezultatul efectelor juridice ale acestora, suspendarea sau încetarea efectelor juridice atrage încetarea situației vătămătoare produse de actul normativ.

Așa fiind, cererile care se întemeiază pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 au ca obiect acordarea de despăgubiri, anularea unui act administrativ, obligare la emiterea unui act administrativ sau obligarea la efectuarea unei operațiuni administrative pentru acte și fapte juridice emise, adoptate sau săvârșite în acest interval de timp.

Rezultă din cele mai sus arătate că cererile de chemare în judecată având ca obiect constatarea existenței vătămării drepturilor și intereselor legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, precum și restituirea sumelor rezultate prin indexarea și actualizarea pensiei, potrivit disp. art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015, nemodificate, competența funcțională aparține instanței de contencios administrativ.

Cum însă obiectul principal al acțiunii nu este reprezentat de constatarea neconstituționalității unei dispoziții, ci de repararea unui prejudiciu, chiar însoțit de excepția de neconstituționalitate, competența funcțională aparține tribunalului, instanță cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ.

Curtea a mai reținut că, potrivit alin. (3) teza I al articolului 10 din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Față de dispozițiile legale mai sus citate și de locul unde se află domiciliul reclamantului, revine Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența soluționării cauzei în fond.

Prezentul litigiu nu poate fi calificat un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015 - prin decizie de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând conflictul negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și cu prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul a solicitat să se constate vătămarea drepturilor sale prin neactualizarea pensiei în raport de majorarea soldei de grad sau solda de funcție a militarilor, polițiștilor sau funcționarilor publici cu statut special în procentele stabilite la art. 29, art. 30 și art. 108 din Legea nr. 223/2015 precum și în funcție de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie, consecință a modificării art. 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 57/2017; obligarea la plata unor despăgubiri echivalente cu drepturile de asigurări sociale – pensie neîncasate; obligarea la actualizarea pensiei militare de serviciu prin raportare la majorările soldelor de funcție stipulate de lege.

Cu privire la dispozițiile art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 a invocat excepția de neconstituționalitate, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată: "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. … (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ(autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale-U.M. 02505 și Guvernul României în favoarea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.