ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1162/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vrancea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să-i restituie sumele reținute din pensie prin indexarea și actualizarea pensiei de la data deschiderii drepturilor de pensie, sume actualizate cu indicele de inflațieși a dobânzii legale penalizatoare.

Prin sentința civilă nr. 335 din 15.06.2023, Tribunalul Vrancea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 476 din 11 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Vrancea - sectia I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței a reținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu, în principal cu Guvernul României, emitentul actului normativ care a produs consecințe directe asupra cuantumului pensiei și principalul organ al statului care ar putea asigura fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, precum și în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, față de care solicită recalcularea cuantumului pensiei, fără a lua în considerare dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Totodată, reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată și sesizarea Curții Constituționale pentru a se analiza din punct de vedere al constituționalității disp. art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Astfel, tribunalul a reținut că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 9 din Legea 554/2004, ale art. 10 alin. (1) din Legea 544/2004, precum și cele ale art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., referitoare la competența cererilor accesorii, adiționale și incidentale, care se judecă de către instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

În atare situație, având în vedere că reclamantul a dedus judecății trei capete de cerere prin aceeași cerere de chemare în judecată, între care există o legătură strânsă, tribunalul a reținut că primul capăt de cerere, care are ca obiect constatare vătămării intereselor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr., act administrativ emis de autoritățile publice centrale, capăt de cerere formulat în contradictoriu cu autoritate publică centrală, Guvernul Românei, instanța competentă este Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport cu dispozițiile art. 9 raportat la art. 10 alin. (1), ambele din Legea nr. 554/2004, iar pentru cel de-al doilea și al treilea capăt de cerere, care au ca obiect recalcularea pensiei și restituirea diferențelor rezultate – litigiu de muncă, tot Curtea de Apel – secția de contencios administrativ, având în vedere că accesoriul urmează situația principalului.

Astfel, a mai reținut și dispozițiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv imposibilitatea ca cele trei capete de cerere să fie disjunse, astfel că în prezenta cauză s-a produs o prorogare legală de competență în favoarea Curții de Apel, instanță competentă raportat la primul capăt de cerere.

Având în vedere că reclamantul domiciliază în Adjud, jud. Vrancea, a constatat că instanța competentă să judece prezenta cauză este Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința civilă nr. 8/2024 din 11 ianuarie 2024, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție a reținut că reclamantul a solicitat, în esență, actualizarea și neplafonarea pensiei militare, considerând că dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituționale, astfel că este îndreptățit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanța anterior menționată.

În acest caz, față de petitul cererii, devin incidente dispozițiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale.

Fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competența aparține secției civile din cadrul tribunalelor, iar invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ, câtă vreme aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ.

Reținând dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a apreciat că în spatele excepției de neconstituționalitate ridicate în speță, reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci un raport ce ține de domeniul pensiilor și asigurărilor sociale și nu a solicitat acordarea de despăgubiri, ci restituirea unor sume pretins a fi reținute din pensie în mod nelegal.

De asemenea, simpla invocare a unei excepții de neconstituționalitate a unei ordonanțe de urgență aplicabile în cauză nu atrage competența instanței de contencios administrativ, câtă vreme excepțiile de neconstituționalitate privind actele normative primare, inclusiv ordonanțe, pot fi invocate în toate litigiile în care respectivele acte normative sunt relevante.

În plus, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuții, datorii vamale care să atragă competența instanței de contencios administrativ.

În speță, în raportul juridic litigios dintre reclamant și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acțiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acționat în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantului la acest sistem.

De asemenea, a constatat că nu se invocă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, ci demersul reclamantului privește recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, și se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicției asigurărilor sociale.

Totodată, a reținut și cadrul procesual definit de reclamant, care dorește să se judece nu doar cu Guvernul României, în calitatea sa de emitent al ordonanței de urgență pretins neconstituționale, ci și cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituție responsabilă de stabilirea și plata pensiei reclamantului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut că se consideră persoană vătămată prin aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le consideră neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri, constând în plata sumelor pe care le-ar fi putut primi, cu titlu de indexare și actualizare a pensiei, în condițiile art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, în cazul în care nu ar fi fost adoptată O.U.G. nr. 59/2017.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea cererii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin aplicarea dispozițiilor unei ordonanțe de urgență a Guvernului, apreciată a fi neconstituțională, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze o pricină având această natură, respectiv criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, aplicabil în raport cu cuantumul impozitului, taxei, contribuției care fac obiectul actului administrativ.

În speță, suma fiind pretinsă cu titlu de despăgubiri în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu se aplică criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci criteriul rangului central al autorității publice emitente a ordonanței de urgență pretins vătămătoare, respectiv Guvernul României, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curții de apel.

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reține, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Galați, respectiv în municipiul Adjud, jud. Vrancea, motiv pentru care constată că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în fond.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.