ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 204/2024

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.03.2023 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022*, conform dispozițiilor Deciziei nr. 483/1.02.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost stabilită competența de soluționare a cauzei, reclamantele A. S.R.L. și Dr. B., în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernului României prin Prim-ministru Nicolae-Ionel Ciucă/Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Sănătății prin Ministrul Sănătății, Prof. Univ. Dr. C. și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin președinte D.:

A. Anularea în parte a Hotărârii nr. 696/26.06.2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 633 din 28.06.2021, precum și a Notei de fundamentare, emise de către Guvernul României, respectiv a:

- Anexei nr. 1: Pachetul minimal de servicii și pachetul de servicii de bază: Capitolul II: Pachetul de servicii de bază Secțiunea 1: A. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară,

Pct. 1.1. Servicii medicale curative, alin. (2), pct. 1.1.2.1:

"Consultațiile pentru bolile cu potențial endemoepidemic ce necesită izolare pot fi acordate și la distanță, în condițiile prevăzute în norme."

- Anexei nr. 2: Contract-cadru din 26.06.2021 care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, Capitolul I: Asistența medicală primară Secțiunea 1: Condiții de eligibilitate: art. 1 alin. (1) lit. c); art. 2 alin. (1) și alin. (4); art. 3; art. 4 alin. (1) și (2); art. 6 alin. (1) lit. f) și h).

Secțiunea 3: Obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii medicale: art. 7 lit. e), f), g), h), i), k), 1, o, p, q, r, ș, v, w, x, y, z; art. 8 alin. (1) lit. a), b), c), d), e), și alin. (2);

Secțiunea 4: Obligațiile caselor de asigurări de sănătate: art. 9 lit. b), h), o).

Secțiunea 5: Condiții specifice: art. 10 alin. (2) teza 2; art. 12 alin. (1).

Secțiunea 6: Decontarea serviciilor medicale: art. 14 alin. (1), (2); art. 141; art. 16 alin. (1).

Secțiunea 7: Sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractelor de furnizare de servicii medicale: art. 17; art. 19 lit. d), g); art. 20 pct. 4 a4.

B. Anularea în parte a Ordinului ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, publicat în Monitorul Oficial cu numărul 642 bis din data de 30 iunie 2021, precum și a referatelor de aprobare nr. IM 4.661 din 29.06.2021 al Ministerului Sănătății și nr. DG 1.945 din 28.06.2021 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, emise de către Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, și obligarea pârâților la modificarea/completarea:

- Anexei nr. 1: Condițiile acordării pachetului de servicii minimal și de bază în asistența medicală primară; Secțiunea 2: B. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară

Pct. 1.1.2. Consultația în caz de boală pentru afecțiuni acute, subacute și acutizări ale unor afecțiuni cronice, pct. 1.1.3. Consultații periodice pentru îngrijirea generală a asiguraților cu boli cronice și 1.3. Consultațiile la domiciliu - nu sunt incluse în per capita dacă se depășește limita de 20/consultații/zi: art. 1.1.1;

Secțiunea 1:A. Pachetul minimal de servicii medicale în asistența medicală primară: art. 1.2.; art. 1.3.; art. 1.6.

Secțiunea 2: B. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară

Art. 1.1. Servicii medicale curative; 1.1.1.; art. 1.1.1.1.; art. 1.1.2.1.; art. 1.1.3.2.; art. 1.1.4.2.; art. 1. 1.4.3.; art. 1.1.4.4.; art. 1.2.1.; art. 1.2.3.; art. 1.2.3.2.; art. 1.2.4.1.; art. 1.2.4.2; art. 1.2.4.3.; art. 1.3.3.; art. 1.4.; art. 1.5.;

- Actul din 29 iunie 2021 - Modalitățile de plată în asistența medicală primară pentru furnizarea de servicii medicale prevăzute în pachetele de servicii medicale, Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: art. 1 alin. (1), (2); art. 5 alin. (1); art. 5 alin. (2); art. 6; art. 8; art. 8 alin. (1), (2); art. 12; art. 13, art. 15;

- Contractului din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară - model - Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021;

Capitolul V: Obligațiile părților

Secțiunea 1: A. Obligațiile casei de asigurări de sănătate: art. 6.

Secțiunea 2: B. Obligațiile furnizorului de servicii medicale: art. 7.

- Convenției din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară - model - Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: art. 4

Secțiunea 2: B. Obligațiile furnizorului de servicii medicale: art. 5; art. 12;

- Normelor Contractului cadru în ceea ce privește asistența medicală primară:

Actul din 29 iunie 2021 - Modalitățile de plată în asistența medicală primară pentru furnizarea de servicii medicale prevăzute în pachetele de servicii medicale - Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.068/627/2021: art. 1 alin. (2) lit. a) pct. 1;

C. Au solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 26.04.2022, reclamantele au depus la dosar o precizare de acțiune, în completarea și pentru clarificarea capetelor de cerere și motivelor indicate în acțiune (pentru fiecare articol, secțiune/anexă a cărei anulare se indică motivele specifice de nulitate), și arată că prin acțiunea formulată și precizată solicită:

I. Anularea în parte a Hotărârii nr. 696/26.2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, publicată în MO nr. 633 din data de 28 iunie 2021, emisă de către Guvernul României, respectiv a următoarelor texte:

- Anexa nr. 1: Pachetul minimal de servicii și pachetul de servicii de bază, Capitolul II: Pachetul de servicii de bază Secțiunea 1: A. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară: pct. 1.1. Servicii medicale curative, alin. (2). pct. 1.1.2.1

- Anexa nr. 2: Contract-cadru, Capitolul I: Asistența medicală primară: Secțiunea 1: Condiții de eligibilitate: art. 1 alin. (1) lit. c); art. 2 alin. (1) și alin. (4); art. 6 alin. (1) lit. f) și h); Secțiunea 3: Obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii medicale: art. 7 lit. e). f, g, h, i, k, l, o, p, q, r, ș, v, w, x, y, z; art. 8 alin. (1) lit. a), b), c), d), c) și alin. (2); Secțiunea 4: Obligațiile caselor de asigurări de sănătate: art. 9 lit. b), h), o); Secțiunea 5: Condiții specifice: art. 10 alin. (2) teza 2; art. 12 alin. (1); Secțiunea 6: Decontarea serviciilor medicale: art. 14 alin. (1), (2) și completarea cu art. 14 indice 1- conform celor arătate în cererea de chemare în judecată, art. 16 alin. (1); Secțiunea 7: Sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractelor de furnizare de servicii medicale: art. 17, art. 19 lit. d), g), art. 20 pct. 4 a4,

Reclamanții au solicitat și anularea art. 155 și următoarele, art. 155 pct. 1-4, art. 156 alin. (1)-(9), având în vedere că nu intră în curricula de pregătire a medicului de familie contorizarea numărul de medicamente prescrise, calculul financiar al rețetei și interogarea pacientului privind veniturile personale pentru a alege categoria de asigurat. Se încalcă legea drepturilor pacientului prin limitarea prescrierii. Se intervine în libertatea profesională a medicului și este lipsită de etică îngrădirea prescrierii medicației necesare pacientului a mai mult de 7 medicamente.

Totodată, au solicitat și anularea Notei de fundamentare la H.G. nr. 696/2021.

Prin sentința nr. 208 din 25 aprilie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A. S.R.L. și dr. B., în contradictoriu cu pârâții Guvernului României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, precum și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantelor de intervenientul Colegiul Medicilor din România;

A dispus anularea parțială a art. 9 lit. b) din Contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) și a obligat autoritatea pârâtă emitentă la adoptarea unei reglementări care să respecte cerința impusă de art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006, respectiv să adopte un contract-cadru (contract care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021 - 2022) care să prevadă penalități de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligației de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale;

A dispus anularea art. 156 alin. (1) din Contractul Cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021);

A dispus anularea parțială a art. 6 lit. b) din contractul - model din Anexa 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021 și a obligat autoritatea pârâtă emitentă la adoptarea unei reglementări care să respecte cerința impusă de art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006, respectiv să adopte un model de contract de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară care să prevadă penalități de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligației de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicalea;

A dispus anularea parțială a art. 4 lit. b) din Anexa 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021 și a obligat autoritatea pârâtă emitentă la adoptarea unei reglementări care să respecte cerința impusă de art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006, respectiv să adopte un model de Convenție de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară care să prevadă penalități de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligației de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale;

A respins în rest acțiunea reclamantelor și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Colegiul Medicilor din România în interesul reclamantelor;

A luat act că reclamantele au precizat că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3.1. Împotriva sentinței nr. 208 din 25 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs recurentele-reclamante A. S.R.L. prin Dr. B. și Dr. B., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, respectiv menținerea acesteia în partea ce a fost admisă de către instanța de fond, rejudecare cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată, precum și admiterea cererii de intervenție accesorie a Colegiului Medicilor din România.

De asemenea, solicită, în rejudecare, în principal, anularea textelor de lege de mai sus, iar în subsidiar, obligați pârâților să modifice actele atacate, conform solicitărilor din cererea de chemare în judecată, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.

În motivarea recursului arată, cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care a fost respins motivul de nelegalitate referitor la depășirea termenului prevăzut de art. 229 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, anume depășirea termenului de 60 de zile calculat de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract-cadru. Legea bugetului de stat pe anul 2021 a intrat în vigoare la 12.03.2021, iar contractul-cadru a fost publicat la 30.06.2021. Recurentele-reclamante pretind că au fost vătămate prin aceea că nu au avut posibilitatea de a lua cunoștință de prevederile contractului decât după intrarea lui în vigoare.

Arată că instanța de fond nu a analizat acest motiv de anulare a actelor atacate.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele-reclamante au preluat parțial susținerile din fața instanței de fond.

Astfel, în esență, s-a pretins o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 în aprecierea invocatului exces de putere manifestat de autoritățile intimate-pârâte la emterea celor două acte normative atacate, precum și a dispozițiilor art. 229 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

În acest sens, recurentele-reclamante se referă la procedura de negociere a contractului cadru, pe care o apreciază a fi fost derulată doar formal, în condițiile în care nu au fost luate în considerare și solicitările Colegiului Medicilor din România, pârâții-intimați impunând un contract de adeziune cu clauze prestabilite și refuzând nemotivat propunerile Colegiului Medicilor din România, deși dispozițiile legale prevăd obligația imperativă ca acordul cadru să fie rezultatul unei negocierii efective și anterioare între părți, astfel cum prevăd dispozițiile art. 229 din Legea nr. 95/2006.

S-a mai pretins că lipsește studiul de impact, și motivarea actelor normative atacate, iar nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern și referatele de aprobare ale ordinului nu realizează analiza impactului social-economic, financiar, etc. De asemenea, nu s-a avut în vedere o documentare sau analiză științifică preliminară. Or, nemotivarea actelor nu permite efectuarea controlului legalității și oportunității.

Mai arată că atât Nota de fundamentare a H.G. nr. 696/2021, cât și referatele de aprobare ale Ordinului nr. 1068/627/2021 prezintă simple narațiuni; că Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că motivarea unui act administrativ urmărește o dublă finalitate, îndeplinind o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, iar pe de altă parte, permite instanței să realizeze controlul său jurisdicțional; că lipsa studiului de impact în procedura de adoptare a actelor normative atacate, a cărui obligativitate este reglementată de prevederile art. 6 și art. 7 din Legea nr. 24/2000, atrage nulitatea acestora, întrucât studiile de impact au rolul de a fundamenta actele administrative cu caracter normativ.

Susține că nemotivarea actelor atacate nu permite aprecierea in concreto a legalității și oportunității măsurilor adoptate prin acestea în domeniul asistenței medicale primare.

În continuare, partea recurentă-reclamantă a susținut o încălcare și aplicare greșite a art. 229 alin. (2), art. 439 alin. (17) din Legea nr. 95/2006, art. 1167, art. 1170, art. 1175, art. 1176, art. 1183 alin. (2) și (3), art. 1023 C. civ., afirmând o lipsă a negocierilor reale, lipsa acceptării exprese și în scris a clauzei neuzuale, iar clauzele standard nu produc efecte dacă nu sunt acceptate în scris de cealaltă parte.

Mai susține că instanța de fond a încălcat și a aplicat greșit normele de drept material cuprinse în art. 85 din Legea nr. 95/2006, care stabilesc categoriile de venituri ce pot fi realizate de către cabinetul de medicină de familie, în condițiile în care art. 8 alin. (1) lit. c) din Contractul cadru aprobat prin H.G. nr. 696/2021:

"În relațiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale au următoarele drepturi: (...) c) să negocieze, în calitate de parte contractantă, clauze suplimentare la contractele încheiate cu casele de asigurări de sănătate, conform și în limita prevederilor legale în vigoare", or, din documentele de la dosar rezultă clar că acest drept a fost refuzat de către casele de asigurări de sănătate județene.

De asemenea, invocă încălcarea art. 10 alin. (1) și (2) din Contractul cadru aprobat prin H.G. nr. 696/2021, referitor la încheierea unui singur contract cu casa de asigurări de sănătate, invlusiv în ipoteza în care un medic este angajat și în alte cabinete medicale individuale, condiția fiind ca toate cabinetele medicale individuale să fie în contract cu aceeași casă de asigurări de sănătate.

Sub acest aspect, arată că în aplicarea dispozițiilor Contractului cadru aprobat prin H.G. nr. 696/2021 și a normelor de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 1068/627/2021, nu au posibilitatea de a determina conținutul contractului, clauzele prestabilite generând în sarcina lor obligații excesiv de oneroase, încă de la încheierea contractelor.

Pe de altă parte, pacienții asigurați înscriși pe listele medicilor de familie nu pot beneficia de drepturile ce li se cuvin în baza asigurării de sănătate deținute, dacă medicul lor de familie nu încheie contractul de furnizare de servicii medicale, iar pacienților neasigurați și înscriși pe listele medicilor de familie, teoretic, li se poate pretinde plata serviciilor medicale prestate, deși sunt din categoriile defavorizate, motiv pentru care a le acorda servicii medicale contra-cost înseamnă în fapt a-i priva de asistența medicală primară.

Susțin că venitul care poate fi realizat de către medicii de familie în baza contractului încheiat cu casele de asigurări de sănătate este diminuat semnificativ prin clauze abuzive, cu încălcarea dispozițiilor art. 1169 din C. civ. privind libertatea contractuală.

De asemenea, susțin că instanța de fond a încălcat și a făcut aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 7 din Codul administrativ, în condițiile în care atât medicii specialiști de medicină de familie, cât și medicii din unitățile sanitare publice își desfășoară activitatea în cadrul aceluiași sistem, iar serviciile reclamanților sunt suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, însă veniturile obținute urmare a exercitării profesiei sunt major diferite, deoarece veniturile salariale ale medicilor din sistemul public de sănătate sunt stabilite prin lege, respectiv prin Legea-cadru nr. 153/2017, în timp ce medicii de familie activează în mediul privat. Astfel, contractul cadru aprobat prin H.G. nr. 696/2021 instituie o reală subordonare pentru medicii de familie, specifică mai mult dreptului muncii.

De asemenea, instanța de fond a reținut eronat că art. 180 din Anexa 2 a H.G. nr. 696/2021 nu încalcă aplicarea legii civile în timp.

Totodată, s-a susținut încălcarea și aplicarea greșită a art. 7 din Codul administrativ, contractul-cadru aprobat prin H.G. nr. 696/2021 instituind o reală subordonare pentru medicii de familie, specifică dreptului muncii.

Recurentele afirmă încălcarea și aplicarea greșită a art. 1 și art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003, întrucât nu s-a organizat o dezbatere publică, astfel cum s-a solicitat de către organizațiile legal constituite.

Se mai susține că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 1 alin. (1) și (2), art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că instanța de fond a constatat că este nefondată solicitarea de obligare a autorităților pârâte la modificarea și completarea actelor contestate (H.G. nr. 696/26.06.2021 și Ordinul nr. 1068/627/2021), în condițiile în care nu au indicat temeiul legal în baza căruia acestei autorități aveau obligația de a emite actele în discuție în conținutul pretins de reclamanți. Instanța a respins cererile de modificare și completare a actelor contestate (H.G. nr. 696/26.06.2021 și Ordinul nr. 1068/627/2021), apreciind ca inadmisibilă solicitarea de modificare a dispozițiilor legale sau completare a unor dintre aceste dispoziții.

Referitor la încălcarea/aplicarea greșită a art. 30 indice 1 - indice 11 din Legea nr. 95/2006, se arată că măsurile adoptate în contextul epidemiei Covid sunt în vigoare în această formă și în prezent, astfel că limitarea consultațiilor la distanță contravine Legii nr. 95/2006 și O.U.G. nr. 196/2020.

Recurentele-reclamante invocă faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material, prevăzute de art. 280 alin. (1) lit. K) și alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în condițiile în care furnizorii de servicii medicale nu primesc contravaloarea serviciilor validate cu erori, deși C.N.A.S. asigură și răspunde de organizarea sistemului informatic și informațional unic integrat pentru înregistrarea asiguraților, iar pe de altă parte, organizează și administrează Platforma informatică din asigurările de sănătate.

Se mai susține încălcarea/aplicarea greșită a art. 7 alin. (5) din Legea nr. 185/2017, întrucât păstrarea posibilității ca unii dintre furnizori să intre în contract cu casele de asigurări de sănătate prin acreditare contravine legii.

Cât despre încălcarea/aplicarea greșită a art. 1170 C. civ., se critică folosirea alternativă a noțiunilor de "persoane asigurate" și "persoane înscrise pe listă".

Partea recurentă reiterează criticile privind art. 6 alin. (1) lit. f) și h), art. 7 lit. e), f) g), i), k), p), r), ș), 10, art. 10 alin. (2) teza a doua, art. 12 alin. (1) din contractul cadru, precum și sub aspectul încălcării/aplicării greșite a art. 280 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din Legea nr. 95/2006, reiterând motivele de nelegalitate ale art. 7 lit. h), l), o), q), v), w), x) și y), art. 8 alin. (1) lit. a), b), c), d), e), art. 8 alin. (2), art. 9 lit. h) și o) din contractul cadru.

În final, se susține încălcarea/aplicarea greșită a art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006, reiterându-se motivele vizând art. 9 lit. b), h) o) din Contractul cadru, respectiv o încălcare/aplicare greșită a art. 381 din Legea nr. 95/2006, reluându-se din fond criticile privind art. 155 alin. (1) - (4), art. 156 alin. (1) - (9) din contractul cadru.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată și precizată.

În motivarea recursului arată că, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., există contradicție între considerente și dispozitiv, întrucât prin afirmațiile de la pagina 63 paragrafele 2 - 5, instanța de fond și-a contrazis propriile afirmații, în condițiile în care desi instanța a reținut că reclamanții nu au indicat temeiul legal în baza căruia aceste autorități aveau obligația de a emite actele în discuție în conținutul pretins, totuși a anulat parte dintre măsurile indicate de reclamanți, fără a exista vreo reglementare legală care să susțină soluția și, deși existau alte patru dosare identice.

De asemenea, arată că există și alte afirmații contradictorii din considerentele hotărârii în raport cu soluția pronunțată, după cum urmează: la pagina 64 din sentința recurată, instanța de fond a reținut că reclamanții nu au invocat nicio reglementare în temeiul căreia Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate aveau obligația de a adopta măsurile pe care reclamanții le doresc; a dat eficiență solicitării reclamanților și, erijându-se autorităților legiuitoare, în locul acestora, a admis o parte din măsurile solicitate de reclamanți; la pagina 65, penultimul paragraf, instanța a constatat că este nefondată solicitarea de obligare a autorităților pârâte la modificarea și completarea actelor contestate (H.G. nr. 696/2021 și Ordinul nr. 1068/2021), în condițiile în care reclamanții nu au indicat temeiul legal în baza căruia aceste autorități aveau o asemenea obligație, dar ulterior a procedat la admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și obligarea la anularea și modificarea anumitor prevederi legale din actele normative contestate; la pagina 69 a reținut în mod eronat că pârâta CNAS a dat eficiență dispozițiilor art. 229 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, iar pe pagina 70, paragraful 2 a reținut că nu există niciun temei legal care să oblige CNAS să adopte reglementările solicitate de Colegiul Medicilor din România, argument care este în contradicție cu dispozitivul hotărârii prin care s-a admis cererea de intervenție formulată de Colegiul Medicilor din România.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată, sub un prim aspect că instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile ce reglementează asigurările sociale de sănătate, respectiv art. 9 lit. b) și art. 156 alin. (1) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021, dispoziții referitoare la decontarea către furnizorii de servicii medicale, la termenele prevăzute în contract, a contravalorii serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate și validate, respectiv la modalitățile de prescriere, eliberare și decontare a medicamentelor cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu.

Pe de altă parte, raportat la prevederile art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006, este necesar a se avea în vedere că bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se aprobă de Parlament la propunerea Guvernului și că Legea privind finanțele publice stabilește la art. 1 alin. (1) și (2) principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, iar la art. 4 alin. (3) șl (4) reglementează faptul că angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 se face numai în limita creditelor de angajament și în scopurile pentru care au fost aprobate.

Consideră că în mod greșit a reținut instanța de fond că art. 156 alin. (1) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021 limitează modul de prescriere a medicamentelor și contravine dispozițiilor art. 381 din Legea nr. 95/2006.

De asemenea, consideră că în acest cadru legislativ nu se poate reține existența vreunei necorelări legislative sau adăugări la lege, de vreme ce actele normative contestate se coroborează în mod succesiv și logic între ele, neexistând contradicții între acestea.

Mai arată că reglementările art. 156 pun în aplicare dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 720/2008, referitoare la eliberarea și decontarea medicamentelor corespunzătoare denumirilor comune internaționale prevăzute în sublistele A, B, secțiunile C1 și C3 din sublista C și sublista D.

Susține că legiuitorul a înțeles să stabilească anumite limite cu privire la condițiile de prescriere a medicamentelor pentru bolile cronice ce pot fi prescrise/lună.

Astfel, întreprinderea oricăror măsuri ce presupun influențe financiare suplimentare negative asupra bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate conduce automat la diminuarea atât a pachetului de servicii medicale, medicamente și materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât și a calității serviciilor medicale acordate acestora.

Referitor la stabilirea în sarcina pârâților a obligației de adoptare a unui model de contract de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară, care să prevadă penalități de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligației de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale, s-a arătat în recurs că o astfel de prevedere se regăsește în modelul de contract de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară, art. 11 de la punctul VIII - Răspunderea contractuală statuând în mod expres faptul că "pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, partea în culpa datorează celeilalte părți daune-interese".

Totodată, în modelul de convenție de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară prevăzut în Anexa 6 din Ordinul ministrului sănătății si al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1068/627/2021, la art. 9 de la punctul VIII - Răspunderea contractuală se menționează că "pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale partea în culpă datorează celeilalte părți daune-interese".

Precizează că, în speță, nu se poate reține ipoteza că reclamanții, care se află în relație contractuală cu casa de asigurări de sănătate, ar fi fost forțați să accepte anumite clauze contractuale, de restricționare a unor drepturi, deoarece clauzele acestui contract sunt stabilite prin acte normative imperative emise de către autoritățile abilitate în acest sens, în exercitarea serviciului public, iar încheierea contractelor de furnizare de servicii medicale, medicamente, și/sau dispozitive medicale, între casele de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, reprezintă acceptarea din partea celor din urmă, a desfășurării activității în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, și totodată asumarea respectării clauzelor contractuale, pentru exercitarea activităților specifice serviciului public în acest domeniu.

3.3. Prin recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății împotriva aceleiași hotărâri, întemeiat pe motivele de casare prvăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., se solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii cererii în măsura în care aceasta a fost admisă.

În motivarea recursului arată că instanța de fond nu a făcut distincția pe care o face Legea nr. 95/2006 între contractul-cadru și contractul încheiat de casele de asigurări de sănătate cu furnizorul de servicii medicale și că Legea nr. 95/2006 lasă stabilirea penalităților de întârziere la nivelul contractului pe care îl încheie casele județene de asigurări de sănătate cu furnizorii de servicii medicale.

Mai arată că art. 9 lit. b) din H.G. nr. 696/2021 face referire la contractul încheiat între casele de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale și prevede obligația caselor de asigurări de sănătate de a deconta contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate și validate, în termenele prevăzute în contract, iar când termenul contractual nu este respectat, casele de asigurări de sănătate au obligația plății penalităților de întârziere stabilite cu furnizorul de servicii medicale la momentul încheierii contractului.

Astfel, dacă Legea nr. 95/2006 lasă libertatea stabilirii penalităților de întârziere la nivelul contractului încheiat între casele de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale, stabilirea acestor penalității nu poate fi făcută prin contractul-cadru, deoarece abia în acest fel, art. 9 lit. b) din H.G. nr. 696/2021 ar contraveni prevederilor art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006.

În acest sens, invocă art. 6 lit. b) și art. 4 lit. b) din contractul model din Anexa 3 la Ordinul nr. 1068/627/2021, susținând că instanța de fond a dispus în mod nelegal anularea parțială a actelor atacate în baza art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Referitor la dispoziția de anulare a prevederilor art. 156 alin. (1) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021, menționează că instanța în mod eronat a considerat că acest text de lege limitează modul de prescriere a medicamentelor și contravine art. 381 din Legea nr. 95/2006, fără a avea în vedere că dispozițiile art. 229 alin. (1)-(3) și art. 230 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 reglementează faptul că asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază, în condițiile stabilite de Legea nr. 95/2006, de Contractul-cadru și de normele de aplicare (H.G. nr. 696/2021 și OMS/CNAS nr. 1068/627/2021). Aceste reglementări se coroborează cu art. 256 din Legea nr. 95/2006, fără a fi vorba de o necorelare legislativă sau adăugare la lege.

Prin urmare, legiuitorul a stabilit anumite limite cu privire la condițiile de prescriere a medicamentelor pentru bolile cronice, respectiv numărul de medicamente ce pot fi prescrise/lună în funcție de sublista în care se regăsesc acestea, care să nu depășească cumulativ 7 medicamente diferite pe toate prescripțiile aferente unei luni, pentru a se încadra în limita sumelor alocate din bugetul FNUASS, urmărindu-se asigurarea accesului în mod echitabil și nediscriminatoriu a oricărui asigurat la serviciile medicale, medicamentele și dispozitivele medicale cuprinse în pachetul de servicii medicale de bază.

În acest sens, susține că în condițiile eliminării regulilor de prescripție menționate la art. 156, sistemul de asigurări sociale de sănătate se va afla în imposibilitatea de a-și îndeplini obiectivele prevăzute de lege, respectiv de a asigura, în condițiile utilizării eficiente a bugetului FNUASS, accesul echitabil și nediscriminatoriu al tuturor asiguraților cu boli cronice la tratament și la momentul la care aceștia au nevoie de medicamente, creând premisele pentru diminuarea sumelor alocate altor domenii de asistență medicală.

Deși părțile au fost legal citate, acestea nu au formulat întâmpinări.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 31 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 17 ianuarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată și reține cele ce succed.

În cauză, reclamante A. S.R.L. prin Dr. B. și Dr. B. au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care, în urma precizării, au solicitat anularea în principal a:

- Anexei nr. 1: Pachetul minimal de servicii și pachetul de servicii de bază, Capitolul II: Pachetul de servicii de bază Secțiunea 1: A. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară: pct. 1.1. Servicii medicale curative, alin. (2), pct. 1.1.2.1;

- Anexei nr. 2: contract-cadru din 26 iunie 2021 ce reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, Capitolul I: Asistența medicală primară: Secțiunea 1: Condiții de eligibilitate: art. 1 alin. (1) lit. c), art. 2 alin. (1) și alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1) lit. f) și h); Secțiunea 3: Obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii medicale: art. 7 lit. e), f), g), h), i), k), 1, o, p, q, r, ș, v, w, x, y, z, art. 8 alin. (1) lit. a), b), c), d), e), și alin. (2); Secțiunea 4: Obligațiile caselor de asigurări de sănătate: art. 9 lit. h), o); Secțiunea 5: Condiții specifice art. 10 alin. (2) teza 2, Art. 12 alin. (1), Secțiunea 6: Decontarea serviciilor medicale: art. 14 alin. (1), (2) și completarea cu art. 14 indice 1- conform celor arătate în cererea de chemare în judecată, art. 16 alin. (1), Secțiunea 7: Sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractelor de furnizare de servicii medicale art. 17, art. 19 lit. d), g), art. 20 pct. 4 a4, art. 155 și următoarele, art. 155 pct. 1-4, art. 156 alin. (2)-(9) din Hotărârea nr. 696 din 26 iunie 2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, publicată în MO nr. 633 din data de 28 iunie 2021;

- Anexei nr. 1: Condițiile acordării pachetului de servicii minimal și de bază în asistența medicală primară, Secțiunea 2: B. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară, Pct. 1., art. 1.1.1, Pct. 1.1.2, Art. 1.1.1, Anexa nr. 1: Condițiile acordării pachetului de servicii minimal și de bază în asistența medicală primară, Secțiunea 1: A. pachetul minimal de servicii medicale în asistența medicală primară, Art. 1.2. Completarea cu pct. 1.2.2., 1.2.3, Art. 1.3. Completarea cu 1.3.3, Art. 1.6., Anexa nr. 1: Condițiile acordării pachetului de servicii minimal și de bază în asistența medicală primară, Secțiunea 2:B. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară, Art. 1.1. Servicii medicale curative, 1.1.1., Art. 1.1.1.1, Art. 1.1.2.1, Art. l.1.3.2, Art. l.1.4.2, Art. 1.1.4.3, Art. 1.1.4.4.

Au solicitat anularea prevederilor Art 1.1.4.2, 1.1.4.3, 1.1.4.4, Art. 1.2.1, Art. 1.2.3, 1.2.3.1, Art. 1.2.3.2, Art. 1.2.4.1.; completarea pct. 1.2.4.2 și pctl. 2.4.3, Art. 1.3.3, 1.3.4, 1.3.5. - se introduc: maxim 20 consultații/lună, Art. 1.4., 1.4.1., 1.4.2, Art. 1.5, Actul din 29 iunie 2021 - Modalitățile de plată în asistența medicală primară pentru furnizarea de servicii medicale prevăzute în pachetele de servicii medicale, Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.068/627/2021, Art. 1, art. 5 alin. (1), art. 5 alin. (2), Art. 6., Art. 8., Art. 12. La art. 12 se introduce un alineat nou: 12.1, Art. 13, Art. 15, Contract din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară - model - Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021, Capitolul V: Obligațiile părților, Secțiunea 1: A. Obligațiile casei de asigurări de sănătate, Art. 6 lit. a) și c)-o; Secțiunea 2: B. Obligațiile furnizorului de servicii medicale, Art. 7 lit. a), b), c), d), e), f), g), h), i), j), k), 1, m, n, o, p, q, r, s, ș, t, ț, u, v, w, x, y, z, art. 8, art. 9, art. 14 lit. g), h), i), Convenție din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară - model - Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021, art. 4 lit. a), c), d), e), f), g), h), i), j), k), 1, art. 5 lit. a), b), c), d), e), f), g), h), i), j), k), 1, m, n, o, p, q, r, s, ș, t, ț, u, v, w, x, y, z, art. 6, art. 7, art. 12, art. 13, din Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022.

Prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A. S.R.L. și dr. B. și a respins în rest acțiunea reclamantelor, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Colegiul Medicilor din România în interesul reclamantelor.

De asemenea, prin încheierea din 4.04.2023, Curtea de Apel Timișoara a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Colegiul Medicilor din România în favoarea reclamantelor; a respins excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României; a respins excepția inadmisibilității cererii de anulare pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, invocată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate; a respins excepția lipsei interesului reclamantelor în promovarea acțiunii, invocată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Împotriva hotărârii instanței de fond au formulat recursuri recurentele-reclamante A. S.R.L. prin Dr. B. și Dr. B. și recurenții-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

6.1. În ceea ce privește recursul declarat de recurentele-reclamante A. S.R.L. prin Dr. B. și Dr. B., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivului de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., lecturând sentința atacată, Înalta Curtea constată existența raționamentului logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată și, în plus, considerentele dezvoltate de curtea de apel sunt în legătură cu soluția pronunțată.

Astfel, de principiu, instanța de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt și de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menționate în cererea părții în sprijinul aceluiași motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a unei părți nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.

În concret, Curtea de Apel Timișoara a soluționat acțiunea cu care a fost învestită, detaliind în principiu motivele de fapt și de drept pentru care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanță nu concordă modului în care partea recurentă-reclamantă apreciază că trebuia motivată hotărârea judecătorească în proces nu determină incidența motivului de casare în discuție, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanță a dreptului material.

Altfel spus, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. implică o nelegalitate a hotărârii recurate fie prin prisma faptului că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fie pentru faptul că acele motive sunt contradictorii sau străine de natura cauzei.

Referitor la acest motiv de casare/nelegalitate, partea recurentă-reclamantă impută curții de apel omisiunea de analiză a argumentului prin care a susținut nelegalitatea actelor litigioase prin prisma aprobării acestora cu nerespectarea termenului de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat. Critica amintită nu este de natură să determine admiterea căii de atac și casarea sentinței recurate, întrucât motivul în discuție nu este fondat.

Astfel, din analiza considerentelor hotărârii recurate rezultă că instanța de fond a arătat cu ocazia analizei legalității actelor contestate că, în cauză, au fost respectate cerințele impuse de art. 229 din Legea nr. 95/2006, procedând așadar, în mod implicit, la verificări sub toate aspectele privitoare la etapele ce trebuiau parcurse, pentru a se aprecia îndeplinită condiția negocierii.

Deși nu se identifică în concret în conținutul sentinței referiri explicite la nerespectarea termenului de 60 de zile la care face trimitere teza finală a alin. (2) al art. 229 din Lege, nu se poate presupune că instanța fondului, constatând totuși procedura respectată, nu ar fi verificat în mod implicit toate aspectele reglementate prin Lege în legătură cu această procedură de negociere, consemnarea rezultatului ei și efectele depășirii termenului de 60 de zile.

Pe de altă parte, potrivit textului invocat de recurentele-reclamante "(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru multianual, care se elaborează de CNAS în urma negocierii cu Colegiul Medicilor din România, denumit în continuare CMR, Colegiul Medicilor Stomatologi din România, denumit în continuare CMSR, Colegiul Farmaciștilor din România, denumit în continuare CFR, Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, denumit în continuare OAMGMAMR, Ordinul Biochimiștilor, Biologilor și Chimiștilor, denumit în continuare OBBC, precum și în urma consultării cu organizațiile patronale, sindicale și profesionale reprezentative din domeniul medical. Proiectul se avizează de către Ministerul Sănătății și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract cadru.".

Instanța de recurs observă că Legea nu instituie o sancțiune pentru nerespectarea termenului de 60 de zile pentru aprobarea proiectului prin hotărâre de Guvern și nu se poate susține în mod valid că legiuitorul ar fi instituit un termen limită de decădere, a cărui depășire ar conduce la imposibilitatea emiterii hotărârii de Guvern/nelegalitatea actului emis peste termen, în condițiile în care sensul normei este acela de a garanta încheierea contractelor dintre casele de asigurări și furnizorii de servicii medicale, în scopul prestării activităților reglementate prin actul normativ, iar nu de a împiedica încheierea acestor contracte, fără de care serviciile medicale nu ar mai fi putut fi prestate.

Așadar, textul amintit instituie un termen de recomandare în sarcina Ministerului Sănătății și a Guvernului României, în interiorul căruia aceștia sunt îndrumați să finalizeze procedura de adoptare a hotărârii de Guvern, la un moment cât mai apropiat de data intrării în vigoare a legii bugetului de stat, însă nerespectarea acestui termen nu este de natură a atrage sancțiunea anulării actului administrativ, astfel cum a pretins recurentul-reclamant.

În sfârșit, motivul de casare/nelegalitate invocat de partea recurentă prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a afirmat aplicarea greșită a art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ce definește "excesul de putere".

În acest sens, după considerații proprii cu privire la modalitatea în care ar fi trebuit să se deruleze procedura de negociere, recurenul a arătat că, în realitate, excesul de putere ce trebuia cenzurat de instanța de fond s-a manifestat prin aceea că actele contestate, în forma lor finală, nu ar fi avut în vedere obiecțiunile formulate de Colegiul Medicilor din România, cu ocazia negocierilor purtate cu autoritățile publice implicate și, totodată, au fost adoptate fără o motivare corespunzătoare a soluțiilor impuse și fără a exista un acord final asupra conținutului, din partea participanților la negocieri.

Înalta Curte observă că art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 definește "excesul de putere" ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

Textul legal recunoaște în sarcina autorității publice dreptul de apreciere, anume oportunitatea în adoptarea unei soluții, ceea ce contrazice teza avansată de reclamant, potrivit căreia conținutul actelor administrative adoptate în urma negocierii nu ar putea fi decât cel agreat de toate părțile participante la negociere.

Astfel, oportunitatea se află în strânsă dependență cu puterea discreționară a administrației publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluții posibile, aplicabile la cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

Deși legea impune în sarcina părții intimate-pârâte o obligație de negociere și stabilește o procedură în acest sens, nu condiționează emiterea actului de rezultatul negocierii, în exercitarea propriului drept de apreciere autoritatea publică fiind cea care dispune asupra acestui conținut, fiind limitată în acest sens doar de respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor și de respectarea competențelor prevăzute de lege.

Așadar, prin invocarea de către partea recurentă-reclamantă a lipsei unui acord final asupra tuturor măsurilor adoptate prin actele contestate se urmărește o cenzurare a dreptului de apreciere al autorității publice prin raportare la oportunitatea anumitor măsuri, iar nu încălcarea limitelor impuse de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, astfel încât criticile de nelegalitate invocate sunt nefondate.

Referirile recurentului-reclamant la incidența prevederilor art. 1169 C. civ. urmează a fi de asemenea înlăturate, întrucât procedura de adoptare a actelor administrative privind aprobarea modelelor de contracte - convenții cu furnizorii este guvernată de norme de drept public, iar nu de norme de drept privat. Natura contractelor încheiate ulterior de casele de asigurări de sănătate cu furnizorii de servicii medicale, în temeiul actelor administrati