ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6159/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.02.2022, pe rolul Curții de Apel Oradea, sub dosar nr. x/35/2022, și precizată la data de 18.05.2022, reclamanții Cabinet Medical A S.R.L., C.M.I. DR. B, C S.R.L., Cabinet Medical Individual DR. D – Medicina de Familie și C.M.I. DR. E au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea în parte a Hotărârii nr. 696 din 26 iunie 2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, publicată în M.O. nr. 633 din data de 28 iunie 2021, în ceea ce privește anularea Notei de fundamentare la Hotărârea Guvernului nr. 696/2021, anularea în parte a Ordinului ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021, publicate în Monitorul Oficial nr. 642 bis din data de 30 iunie 2021 și a actelor premergătoare constând în referatele de aprobare nr. IM 4.661 din 29.06.2021 al Ministerului Sănătății și nr. DG 1.945 din 28.06.2021 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. În subsidiar, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la modificarea actelor normative atacate, conform solicitărilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 4/CA/2023-P.I. din 11 ianuarie 2023, Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei de interes a reclamanților precum și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea notei de fundamentare a H.G. nr. 696/2021, excepții invocate de pârâți; a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții Cabinet Medical A S.R.L prin reprezentant legal medic titular dr. A, C.M.I. dr. B prin reprezentant legal medic titular dr. B, C S.R.L prin reprezentant legal medic titular dr. C, Cabinet Medical Individual dr. D prin reprezentant legal medic titular dr. D și C.M.I. dr. E prin reprezentant legal medic titular dr. E, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate; a respins, ca nefondată, cererea de intervenție principală formulată de intervenienta principală Organizația Patronală a Medicilor de Familie F; a respins cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantei de intervenientul Colegiul Medicilor din România.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 4/CA/2023-P.I. din 11 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs recurenții-reclamanți Cabinet Medical Individual Dr. D, Cabinet Medical Individual B, Cabinet Medical Individual E și C SRL, precum și recurenta-intervenientă Organizația Patronală a Medicilor de Familie F (O.P.M.F.F), întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, respectiv menținerea soluțiilor referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, a excepției lipsei de interes a reclamanților, precum și a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea notei de fundamentare a HG 696/2021, excepții invocate de pârâți; de asemenea, se solicită rejudecarea cererii de chemare în judecată, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată, precum și admiterea cererii de intervenție accesorie a Colegiului Medicilor din România, cu obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, recurenții solicită anularea: - Anexei nr. 1 - Pachetul minimal de servicii și pachetul de servicii de bază, Capitolul II – Pachetul de servicii de bază Secțiunea 1: A. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară: pct. 1.1. Servicii medicale curative, alin. (2) pct. 1.1.2.1; - Anexa nr. 2: Contract-cadru din 26 iunie 2021, care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, Capitolul I - Asistența medicală primară, Secțiunea 1 - Condiții de eligibilitate: art. 1 alin. (1) lit. c art. 2 alin. (1) și alin. (4) art. 3 art. 4 alin. (1) art. 4 alin. (2) art. 6 alin. (1) lit. f și h; Secțiunea 3 - Obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii medicale: art. 7 lit. e f, g, h, i, k, l, o, p, q, r, ș, v, w, x, y, z, art. 8 alin. (1) lit. a b, c, d, e și alin. (2) Secțiunea 4 - Obligațiile caselor de asigurări de sănătate: art. 9 lit. b h, o; Secțiunea 5 - Condiții specifice art. 10 alin. (2) teza a 2-a, art. 12 alin. (1) Secțiunea 6 - Decontarea serviciilor medicale: art. 14 alin. (1) 2 și completarea cu art. 14 indice 1, conform celor arătate în cererea de chemare în judecată, art. 16 alin. (1) Secțiunea 7 - Sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractelor de furnizare de servicii medicale, art. 17 art. 19 lit. d g, art. 20 pct. 4 a4, art. 155 și următoarele, art. 155 pct. 1-4, art. 156 alin. (2) din Hotărârea nr. 696 din 26 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 633 din data de 28 iunie 2021; - Anexa nr. 1 - Condițiile acordării pachetului de servicii minimal și de bază în asistența medicală primară, Secțiunea 2: B. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară. Pct. 1, art. 1 Pct. 1.1.2, art. 1 Anexa nr. 1 - Condițiile acordării pachetului de servicii minimal și de bază în asistența medicală primară, Secțiunea 1: A. Pachetul minimal de servicii medicale în asistența medicală primară, art. 1 Completarea cu pct. 1.2.2., 1.2.3., art. 1 Completarea cu 1.3.3., art. 1 Anexa nr. 1 Condițiile acordării pachetului de servicii minimal și de bază în asistența medicală primară; Secțiunea 2.B. Pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară. art. 1 Servicii medicale curative, art. 1 art. 1 art. 1 art. 1 art. 1 art. 1 Mai solicită anularea prevederilor art. 1 1.1.4.3., 1.1.4.4., art. 1 art. 1 art. 1 art. 1 art. 1 completarea pct. 1.2.4.2., pct.2.4.3, art. 1 1.3.4, 1.3.5.; introducerea a maxim 20 consultații/lună, art. 1 1.4.1., 1.4.2., art. 1 a Actului din 29 iunie 2021 - Modalitățile de plată în asistența medicală primară pentru furnizarea de servicii medicale prevăzute în pachetele de servicii medicale; Anexa nr. 2 Ia Ordinul nr. 1.068/627/2021, art. 1 art. 5 alin. (1) art. 5 alin. (2) art. 6 art. 8 art. 12 La art. 12 se introduce un alineat nou: 12.1, art. 13 art. 15 Contract din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară - model - Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 1.068/627/2021, Capitolul V - Obligațiile părților, Secțiunea 1 - A. Obligațiile casei de asigurări de sănătate, art. 6 lit. a și c-o, Secțiunea 2 - B. Obligațiile furnizorului de servicii medicale, art. 7 lit. a b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, 1, m, n, o, p, q, r, s, ș, t, ț, u, v, w, x, y, z, art. 8 art. 9 art. 14 lit. g h, i, Convenția din 29 iunie 2021 de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară - model - Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 1.068/627/2021, art. 4 lit. a c, d, e, f, g, h, i, j, k, 1, art. 5 lit. a b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, 1, m, n, o, p, q, r, s, ș, l, ț, u, v, w, x, y, z, art. 6 art. 7 art. 12 art. 13 din Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021. Pe cale de consecință, în rejudecare, solicită în principal anularea textelor mai sus arătate, iar în subsidiar obligarea pârâților să modifice actele atacate, conform solicitărilor din cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție principală; admiterea cererii de intervenție accesorie a Colegiului Medicilor din România; obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale. În motivarea recursului, recurenții critică hotărârea instanței de fond, prin care s-a reținut că reclamanții nu au invocat motive de nelegalitate concrete cu privire la textele de lege solicitate a fi anulate, ci și-au exprimat doar nemulțumirea față de aceste norme; referitor la solicitarea de anulare a art. 155 alin. (1) - 4 și art. 156 alin. (1) a reținut că aceste prevederi nu contravin dispozițiilor art. 381 din Legea nr. 95/2006, întrucât nu impun restricții cu privire la tipul de medicamente prescrise sau a recomandărilor cu caracter medical. Susțin că Nota de fundamentare a HG nr. 696/2021 nu conține motivele avute în vedere de Guvern pentru adoptarea actului. În privința capătului de cerere privind anularea parțială a Ordinului nr. 1068/627/2021, critică faptul că instanța a reținut că reclamanții s-au limitat la a-și exprima nemulțumirea față de conținutul dispozițiilor din Ordin, iar cu privire la cererea de modificare a dispozițiilor ordinului, instanța a constatat că o astfel de cerere nu este de competența instanțelor judecătorești care, în respectarea principiului separației puterilor în stat au atribuții doar în privința verificării legalității actelor administrative normative sau individuale. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 52/2003, art. 6 art. 7 art. 8 art. 9 art. 26 alin. (2) art. 37 din OUG nr. 57/2019, criticând faptul că instanța de fond a reținut că nu ar fi arătat în concret în ce constau aceste încălcări, respectiv fără a indica punctual modul în care dispozițiile HG nr. 696/2021 și Ordinul nr.1068/627/2021 încalcă prevederile susmenționate. Critică și faptul că instanța de fond a reținut că în privința cererii de intervenție principală, argumentele instanței își păstrează valabilitatea, precum și faptul că instanța de fond a respins cererea de intervenție accesorie, ca întemeiată, reținând că în cadrul procedurii de negociere, Colegiul Medicilor din România a avut posibilitatea să își exprime punctul de vedere cu privire la contractul cadru. Consideră că hotărârea atacată este lipsită de motivare, câtă vreme instanța a reținut că reclamanții și-ar fi exprimat doar anumite nemulțumiri, aspect ce nu corespunde scopului motivării. Totodată, subsumat aceluiași motiv de casare, arată că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care a fost respins motivul de nelegalitate referitor la depășirea termenului prevăzut de art. 229 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, de 60 de zile calculat de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract-cadru, câtă vreme Legea bugetului de stat pe anul 2021 a intrat în vigoare la 12.03.2021, iar contractul-cadru a fost publicat la 30.06.2021. Mai arată că hotărârea este lipsită de motivare și cu privire la încălcarea obligației de negociere impusă de art. 229 din Legea nr. 95/2006, prin exces de putere manifestat de către pârâți, astfel cum prevede art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004, ce definește excesul de putere. Precizează că acest contract-cadru are caracterul unui act normativ, care se supune avizului Ministerului Sănătății și Ministerului Justiției, iar ulterior este aprobat, prin hotărâre a Guvernului. în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract-cadru, termen care nu a fost respectat. În acest sens, invocă dispozițiile art. 229 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 și faptul că dreptul de negociere al Colegiului Medicilor din România este prevăzut în mod imperativ de dispozițiile art. 439 alin. (17) din Legea nr.95/2006, dar și de legislația specială în materie, reprezentând o aplicare a principiului general prevăzut de art. 1169 C. civ. privind principiul libertății de a contracta. Or, în cazul contractului atacat, atât Colegiul Medicilor din România, cât și reclamanții, nu au avut posibilitatea efectivă de a determina conținutul contractului, impunându-le practic un contract de adeziune cu clauze prestabilite, negocierea fiind realizată doar formal, deoarece toate solicitările de modificare a clauzelor contractuale nu au fost luate în considerare. La 10 iunie 2021, intervenienta Colegiul Medicilor din România a înaintat Memoriul nr. 8833/10.06.2021 pârâtei CNAS, înregistrat sub nr. 4376/10.06.2021, solicitând inițierea procedurii de mediere între părțile implicate în negocierea Contractului cadru 2021-2022 și a Normelor de aplicare ale acestui contract, însă acordul de voință dintre părți nu s-a realizat. Pârâta CNAS a refuzat fără nici o motivare propunerile Colegiului Medicilor din România, ceea ce dovedește excesul de putere și poziția de subordonare a partenerilor de negociere. Mai mult, arată că actele normative atacate nu sunt motivate, nu au studiu de impact, o analiză clară și o strategie privind asistența medicală primară, ci Nota de fundamentare a HG nr. 696/2021 și referatele de aprobare ale Ordinului nr. 1068/627/2021 reprezintă simple narațiuni. Consideră că lipsa studiului de impact în procedura de adoptare a actelor normative atacate, a cărui obligativitate este reglementată de prevederile art. 6 și art. 7 din Legea nr. 24/2000, atrage nulitatea acestora. O a treia critică subsumată aceluiași motiv de casare vizează faptul că hotărârea este lipsită de motivare privitor la respingerea cererii de anulare a actelor normative atacate pentru încălcarea prevederilor art. 229 alin. (2) art. 439 alin. (17) din Legea nr. 95/2006, art. 1167 art. 1169 art. 1170 art. 1175 art. 1176 art. 1183 alin. (2) și 3, art. 1203 C. civ.. Consideră că aceste texte de lege ar fi trebuit avute în vedere în cadrul procesului de negociere, în condițiile în care natura juridică a contractelor de furnizare de servicii medicale intră în sfera contractelor civile, care se supun regulilor generale prevăzute la art. 1166 C. civ. și regulilor speciale instituite de actele normative care reglementează materia acestora. Or, HG nr. 696/2021 și Ordinul nr. 1068/627/2021 au fost adoptate fără negocieri și consultări reale, iar pe de altă parte, contractul cadru aprobat prin HG nr. 696/2021, precum și contractele încheiate de către cabinetele medicale de medicina familiei cuprind clauze neuzuale în raport cu C. civ., iar potrivit art. 1203 C. civ., în lipsa acceptării exprese și în scris a clauzei neuzuale de către partea căreia i-a fost propusă, aceasta nu produce niciun efect, fiind considerată nescrisă. Invocând prevederile art. 85 din Legea nr. 95/2006, art. 8 alin. (1) lit. c art. 10 alin. (1) și 2 și art. 7 lit. p din Contractul cadru aprobat prin HG nr. 696/2021, critică faptul că numărul de consultații care se decontează în baza contractului cu casa de asigurări de sănătate este strict limitat prin normele metodologice, astfel că prin semnarea acestor contracte sunt în situația de a le fi îngrădit dreptul de a-și exercita profesia, nu li se asigură dreptul la odihnă raportat la timpul de muncă și le sunt grav afectate veniturile. Mai arată că pacienții asigurați înscriși pe listele medicilor de familie nu pot beneficia de drepturile ce li se cuvin în baza asigurării de sănătate dacă medicul lor de familie nu încheie contractul de furnizare de servicii medicale, iar pacienților neasigurați și înscriși pe listele medicilor de familie, teoretic, li se poate pretinde plata serviciilor medicale prestate, deși aceștia sunt cei din categoriile defavorizate care nu au venituri și prin urmare nu-și pot permite nici un fel de plată. Susțin că Hotărârea nr. 696/2021 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 633 din data de 28 iunie 2021, iar Ordinul nr. 1068/2021 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 642 bis din data de 30 iunie 2021, ambele intrând în vigoare la 1 iulie 2022, când se mai puteau negocia clauze suplimentare, având în vedere că la data de 2 iulie 2021, medicilor de familie li s-a comunicat un act adițional care prelungea contractul deja încetat până la 30 iunie 2021, deși nu se mai putea încheia un act adițional la un contract care a încetat. Arată că art. 180 din Anexa nr. 2 a contractului-cadru din 26 iunie 2021 încalcă dispozițiile legale privind aplicarea în timp a actelor normative. O altă critică se referă la faptul că hotărârea nu este motivată cu privire la respingerea cererii de anulare a actelor normative atacate pentru încălcarea prevederilor art. 7 din C. adm., în condițiile în care contractul-cadru trebuie să asigure plata corectă a serviciilor tuturor categoriilor de medici, nu doar celor din sistemul public de sănătate. De asemenea, susțin că hotărârea recurată nu este motivată în ceea ce privește respingerea cererii de anulare a actelor normative atacate pentru încălcarea prevederilor art. 1 și art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003, în condițiile în care pârâții nu au organizat o dezbatere publică referitor la ordinul nr. 1068/627/2021, astfel cum li s-a solicitat. O altă critică vizează faptul că hotărârea nu este motivată cu privire la respingerea cererii de anulare a actelor normative atacate pentru încălcarea prevederilor art. 280 alin. (1) lit. K și alin. (2) din Legea nr. 95/2006, prin care s-a pus întreaga răspundere pentru disfuncționalitățile sistemului informatic pe umerii furnizorilor de servicii medicale și a medicilor specialiști de medicina de familie. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 280 alin. (1) lit. K și alin. (2) din Legea nr. 95/2006, instanța de fond reținând că nemulțumirea reclamanților nu reprezintă motive de nelegalitate pentru anularea respectivelor dispoziții. Sub acest aspect, arată că sistemul informatic trebuie actualizat în timp real și că nu se pot impune obligații în privința unui Program care urmează sa fie implementat, fără a cunoaște termenii de implementare; că există încă raportare lunară obligatorie, deși se lucrează online și în condițiile în care există situații zilnice de nefuncționare a sistemului electronic, neasumate de CAS, astfel că furnizorilor de servicii medicale și medicilor specialiști de medicina de familie li se impun niște obligații care nu pot fi îndeplinite; că la momentul intrării în vigoare a Contractului-cadru, dosarul electronic era nefuncțional, iar obligația de actualizare a sistemului aparține CNAS. Prin urmare, consideră că termenul de 3 zile lucrătoare este nerezonabil și trebuie anulat, toate termenele stabilite în sarcina furnizorilor de servicii medicale-medicilor de familie fiind extrem de scurte și nerezonabile. Precizează că medicii de familie nu pot răspunde pentru disfuncționalitățile sistemului informatic. Consideră că se impune anularea art. arătate și modificarea clauzelor existente, pentru asigurarea unui minim echilibru contractual, respectiv: asigurarea actualizării în timp real a sistemului informatic, cu exonerarea de orice răspundere a cabinetului medical de medicina de familie pentru nefuncționarea sistemului; Casa Județeană de Asigurări de Sănătate să fie obligată să informeze permanent și la timp cu privire la incidentele de funcționare a platformei informatice a Ministerului Sănătății (SHM); furnizorul de servicii medicale să aibă în vedere contravaloarea serviciilor validate cu erori, în situațiile în care erorile s-au produs din cauza sistemului electronic; sistemul informatic să avertizeze asupra stării și statutului asiguratului/persoanei înscrise înainte de validarea serviciului; eliminarea raportării lunare obligatorii; Casa Județeană de Asigurări de Sănătate să preia serviciile medicale înregistrate off-line și altele decât cele transmise în platforma informatică a asigurărilor de sănătate, datorate nefuncționalității sistemului informatic, fără alte operațiuni suplimentare ale medicului specialist de medicina familiei; raportarea eronată a unor servicii medicale să se regularizeze conform normelor, avându-se în vedere și serviciile medicale omise la raportare în perioadele în care au fost realizate sau raportate eronat în plus, fiind necesară validarea de către CJAS a serviciilor semnate cu cardul și netransmise în sistem la data validării; în situațiile în care furnizorii de servicii medicale utilizează servicii medicale off-line sau folosesc prescripția medicală electronică off-line pentru medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, iar la momentul transmiterii în platforma informatică a asigurărilor de sănătate rezultă o incompatibilitate a acestora cu statutul de asigurat al pacienților, furnizorii în cauză să fie sancționați numai în cazul în care puteau să ia la cunoștință prin diligențe rezonabile despre cauza de incompatibilitate; Casa Județeană de Asigurări de Sănătate să fie obligată să actualizeze permanent lista cu persoanele care nu mai îndeplinesc condițiile de asigurat și persoanele nou-asigurate intrate pe listă, până în data de 20 ale fiecărei luni; Casa Județeană de Asigurări de Sănătate să fie obligată să aducă la cunoștința furnizorilor de servicii medicale cu care se află în relație contractuală, numele și codul de parafă ale medicilor care sunt sau nu mai sunt în relație contractuală cu casa de asigurări de sănătate. Arată că în aceste condiții se impune modificarea art. 9 lit. h în următorul sens: „să recupereze de la furnizorii care au acordat servicii medicale sumele reprezentând contravaloarea acestor servicii în situația în care asigurații nu erau în drept și nu erau îndeplinite condițiile să beneficieze de aceste servicii la data acordării și furnizorul a ignorat avertizările emise de Platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, dacă se dovedește că platforma a avertizat furnizorul la data efectuării serviciului”, iar acest lucru atrage și necesitatea modificării art. 9 lit. o privind actualizarea listei cu persoanele asigurate. Critică faptul că instanța de fond a respins integral cererea de anulare a dispozițiilor HG nr. 696/2021, respectiv art. 6 lit. f și h, art. 7 lit. e f, g, h, i, k, o, p, q, r, ș, v, w, x, y, z, art. 8 alin. (1) lit. a b, c, d, c și alin. (2) art. 9 lit. b h, o, art. 10 alin. (2) teza 2, art. 12 alin. (1) art. 14 alin. (1) 2, art. 14 ind. 1, art. 17 art. 19 lit. d g, art. 20 pct. 4 a4 și sub acest aspect soluția instanței fiind lipsită de motivare. Mai arată că la enumerarea dispozițiilor a căror anulare au solicitat-o din HG nr. 696/2021, instanța de fond a omis să menționeze art. 2 alin. (1) și alin. (4) art. 3 art. 4 alin. (1) art. 4 alin. (2) art. 7 lit. l art. 16 alin. (1) din Anexa nr. 2 la HG nr. 696/2021. Arată că în legătură cu aceste considerente este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond încălcând și aplicând greșit normele de drept material. Referitor la dispozițiile art. 2 alin. (4) art. 3 și art. 4 alin. (1) și 2 din contractul-cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), din care rezultă reaua-credință care a generat dezechilibrul contractual, critică folosirea alternativă a noțiunilor de „persoane asigurate” și „persoane înscrise pe listă”. Consideră că sunt lovite de nulitate absolută prevederile art. 6 alin. (1) lit. f și h) din Contractul-cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), întrucât: dezechilibrul contractual este generat și de birocrația excesivă impusă prin actul atacat; este necesară eliminarea listei asumate prin semnătură electronică cu personalul medico-sanitar care intră sub incidența contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate din cadrul documentelor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. f din actul normativ; pentru aceeași rațiune, este lovită de nulitate și prevederea art. 6 lit. h care stabilește că medicii aflați în relație contractuală cu casa de asigurări de sănătate în anii precedenți trebuie să depună lista cu persoanele nou venite, în condițiile în care casele de asigurări, ca părți contractante, dispun de evidența actualizată a listei în format electronic cu persoanele înscrise. Sub acest aspect, arată că alin. (3) al aceluiași art. prevede că documentele solicitate în procesul de contractare sau în procesul de evaluare a furnizorului, existente la nivelul casei de asigurări de sănătate nu vor mai fi transmise la încheierea contractelor, cu excepția documentelor modificate sau cu perioada de valabilitate expirată, contrar celor prevăzute la lit. f și h. Critică și prevederile art. 7 lit. e și g) din contractul-cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), având în vedere că întrucât s-a introdus rețeta electronică, iar medicii de familie au semnătură electronică extinsă, toate formularele cu regim special ar trebui să fie întocmite în format electronic, dar, cu toate acestea, formularele cu regim special unice pe țară sunt impuse prin contract a fi asigurate de către furnizorii de servicii medicale și sunt distribuite prin casele de asigurări de sănătate și direcțiile de sănătate publică, contracost, iar medicii de familie sunt obligați să le achiziționeze și, în situațiile în care acestea sunt tipărite eronat, suportă costurile lor. Consideră că până la implementarea sistemului integral digitalizat, formularele cu regim special trebuie să fie puse la dispoziție în mod gratuit furnizorilor de servicii medicale, iar această obligație trebuie să fie a caselor de asigurări de sănătate, și nu a furnizorilor. În ceea ce privește art. 7 lit. o din Contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), acesta este în neconcordanță cu prevederile art. 7 lit. k și nu respectă competențele profesionale dobândite de către medicii de familie, întrucât la lit. f se stabilește că aceștia eliberează prescripția medicală ca o consecință a actului medical propriu, însă ulterior li se îngrădește abuziv dreptul de a-și exercita profesia conform competențelor dobândite. Astfel, arată că protocoalele aferente listelor A, B și D sunt protocoale administrative ce aduc atingere profesiei de medic în specialitatea medicina de familie, generează costuri suplimentare atât în sistem, cât și pacientului prin impunerea scrisorilor medicale în vederea unei prescripții, deși sunt suficiente protocoalele terapeutice pentru Programele Naționale, de la punctul k). Critică faptul că medicul specialist de medicină de familie trebuie să emită o singură prescripție medicală pentru o consultație, indiferent de numărul și natura afecțiunilor pacientului și că protocoalele terapeutice trebuie să aibă incidență doar în cazul Programelor Naționale de Sănătate, astfel că pentru rețetele compensate și gratuite medicii de familie nu au drept de prescriere. În ceea ce privește art. 7 lit. i din contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), acesta prevede un termen nerezonabil, iar cu privire la art. 7 lit. k din contract, susțin că, astfel cum s-a întâmplat în pandemie, pacientul poate fi împiedicat să obțină scrisoarea medicală, în baza căreia medicul de familie emite prescripție medicală compensată, fiind lipsit de un drept legal. Referitor la art. 7 lit. p din contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), arată că se încalcă drepturi fundamentale, respectiv dreptul la exercitarea profesiei, întrucât se impune restrângerea posibilității de a încasa sume atât pentru pacienții care nu se află în lista proprie de pacienți, cât și pentru pacienții din lista proprie care se adresează cabinetului după finalizarea programului de lucru, câtă vreme unitățile sanitare care funcționează în regim privat pot percepe co-plata și decont de la CNAS pentru același serviciu. În ceea ce privește art. 7 lit. r din contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), critică faptul că numărul maxim de pacienți admis este de 2200, în condițiile în care în zonele rurale cabinetele existente sunt nevoite să acorde servicii medicale unui număr de pacienți ce depășește cu mult această limită. Referitor la art. 7 lit. ș) din Contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), arată că obligația respectării eliberării scrisorii medicale pe formularul tipizat este a medicului specialist, nu a pacientului sau a medicului de familie, care nu pot fi sancționați pentru fapta altei persoane. Mai mult, medicii de familie nu pot verifica medicii aflați în contract cu casele de asigurări de sănătate, întrucât aceste informații nu sunt disponibile în sistemul informatic. Cu privire la art. 7 lit. z din Contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), arată că la momentul acordării serviciilor medicale, medicul trebuie să fie informat de către medicul de medicina muncii cu privire la accidentul de muncă, iar metodologia de acordare a serviciilor și de raportare a serviciilor în aceste cazuri să fie stabilită prin norme. Cu privire la art. 9 lit. b h, o din Contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), critică faptul că furnizorilor de servicii medicale li se percep de penalități și li se atrage răspunderea pentru neîndeplinirea, chiar și fără vinovăție, a unor obligații contractuale, dar nu este penalizată Casa de Asigurări, indiferent de zilele de întârziere la plata contravalorii serviciilor medicale contractate. Astfel, Contractul cadru exonerează de răspundere Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, contrar dispozițiilor art. 302 lit. b din Legea nr. 95/2006, care prevede acordarea de penalități în cazul decontării către furnizori a serviciilor medicale contractate, cu nerespectarea termenelor. Neincluderea unei clauze privind penalitățile, care trebuie să fie negociată, transformă contractul cadru într-un contract de adeziune. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța de fond a încălcat și a făcut aplicarea greșită a normelor de drept material constând în art. 302 lit. b din Legea nr. 95/2006, reținând că în ceea ce privește art. 9 lit. b din Contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021) nu ar fi invocat motive de nelegalitate concrete. Arată că art. 302 lit. b din Legea nr. 95/2006 prevede obligația decontării contravalorii serviciilor medicale contractate la termenele prevăzute în Contractul-cadru. În acest sens, invocă și prevederile art. 1268 alin. (3) C. civ., referitor la interpretarea clauzelor contractuale îndoielnice, în raport cu care art. 302 lit. b din Legea nr. 95/2006 se impune a fi interpretat în sensul suportării penalităților prevăzute în contract. Invocă principiul ierarhiei actelor juridice cu caracter normativ, susținând că dispozițiile H.G. nr. 696/2021 nu pot contraveni dispozițiilor Legii nr. 95/2016, act normativ de nivel superior, astfel cum prevăd dispozițiile art. 4 din Legea nr. 24/2000. Consideră că și din această perspectivă se impune a fi reținută nelegalitatea parțială a H.G. nr. 696/2021, respectiv a dispozițiilor art. 9 lit. b din Contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), acestea contravenind reglementărilor cu forță juridică superioară, cuprinse în art. 302 lit. b din Legea nr. 95/2006. Față de dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, solicită anularea parțială a art. 9 lit. b din Contractul cadru și obligarea autorității pârâte emitente (Guvernul României) la adoptarea unei reglementări care să respecte cerința impusă de art. 302 lit. b din Legea nr. 95/2006, respectiv să adopte un contract-cadru care să prevadă penalități de întârziere în cazul nerespectării de către casele de asigurări de sănătate a obligației de decontare în termenul prevăzut în contract a sumelor datorate furnizorilor de servicii medicale. Referitor la art. 10 alin. (2) teza a doua din Contractul cadru (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021), arată că un medic angajat fără listă în cadrul unui cabinet medical individual sau SRL poate figura ca medic angajat și în alte cabinete individuale cu condiția ca toate cabinetele medicale individuale să fie în contract cu aceeași Casă de Asigurări de Sănătate. Cu privire la art. 12 alin. (1) din Contractul cadru, arată că s-a propus înlocuirea sintagmei „cabinet medical individual” cu „cabinet medical”, întrucât Cabinetul organizat ca S.R.L. este tot un cabinet medical individual. Consideră că hotărârea este nemotivată și cu privire la încălcarea prevederilor art. 7 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ în ceea ce privește art. 17 din Contractul cadru, respectiv sancțiunile aplicate pentru nerespectarea din motive imputabile furnizorului/medicului a programului de lucru prevăzut în contract și nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (4) sub acest aspect fiind evidentă discriminarea medicilor de familie față de alți medici. Astfel, pentru medicii de familie este prevăzut că este recomandabil să se asigure minim 35 de ore și cinci zile pe săptămână, iar în cazul acestora se impun direct, pentru prima abatere referitoare la nerespectarea programului de lucru, sancțiuni pecuniare foarte mari, în timp ce pentru un medic din spital sau alte persoane din sistem, care nu respectă programul de lucru, sancționarea se va face în baza Codul Muncii, unde sancțiunile sunt impuse gradual începând cu avertismentul. Mai arată că în cazul medicilor de familie, nu sunt remunerate orele suplimentare. Susțin că în Contractul cadru sunt stabilite clauze penale excesive, care încalcă prevederile Codul civil, iar obligațiile stabilite de către casele de asigurări de sănătate nu respectă regulile conform cărora: clauza penală se reduce atunci când obligația a fost realizată în parte, iar executarea a profitat asiguratului; nu există prejudiciu care să fie stabilit pentru asigurat/casa de asigurări de sănătate; cuantumul penalității este excesiv și disproporționat față de eventualul prejudiciu; penalitatea se cumulează cu executarea în natură a obligației. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se mai arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 381 din Legea nr. 95/2006. Astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 155 alin. (1) - 4 și art. 156 alin. (1) nu contravin dispozițiilor art. 381 din Legea nr. 95/2006, întrucât nu impun restricții cu privire la tipul de medicamente prescrise sau a recomandărilor cu caracter medical, ci doar condiții în privința procedurii de prescripție a medicației de către medicul de familie. Consideră că se încalcă legea drepturilor pacientului prin limitarea prescrierii și se intervine în libertatea profesională a medicului, fiind lipsită de etică îngrădirea prescrierii a mai mult de 7 medicamente pacientului, ceea ce încalcă dispozițiile art. 381 din Legea nr. 95/2006, conform căruia nu medicii specialiști de medicina de familie trebuie să realizeze includerea medicamentelor în categoria procentuală aferentă (lista A. B. C), ci farmaciile, cu atât mai mult cu cât medicul specialist de medicină de familie emite o singură prescripție medicală pentru o consultație, indiferent de numărul și natura afecțiunilor pacientului. De altfel, toate ipotezele prevăzute de art. 156 alin. (1) lit. a din Contractul cadru prevăd condiționări ale prescripției medicale în raport cu valoarea tratamentului prescris, a procentului de compensare sau a numărului de medicamente prescrise, ceea ce încalcă independența și libertatea profesională a medicului, în condițiile în care aceste condiționări sunt interzise de art. 381 alin. (3) din Legea nr. 95/2006. O altă critică vizează încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material constând în art. 30 ind. 1 - 11 din Legea nr. 95/2006. Sub acest aspect, susține că limitarea consultațiilor care pot fi acordate la distanță strict la bolile cu potențial endemoepidemic ce necesită izolare, contravine dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și ale OUG nr. 196/2020, recurenții susținând că este necesară și introducerea consultațiilor în caz de boală pentru afecțiuni acute, subacute și cronice care să poată fi acordate la distanță (telemedicină), pentru a se asigura respectarea dispozițiilor OUG nr. 196/2020, ce modifică și completează Legea nr. 95/2006. Mai mult, arată că art. 30 ind. 1 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 stabilește că serviciile medicale prin telemedicină pot fi acordate în mod nediscriminatoriu oricărei persoane de toți profesioniștii din domeniul sănătății care folosesc tehnologiile informaționale și de comunicare, astfel cum au fost prevăzute în perioada stării de alertă. Susțin că hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a art. 7 alin. (5) din Legea nr. 185/2017, instanța reținând că prevederile art. 1 alin. (1) lit. c din Anexa 2 a HG nr. 696/2021 nu contravin prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 185/2017, cu privire la acreditarea voluntară a furnizorilor din asistența medicală primară. Referitor la dispozițiile art. 2 alin. (1) și alin. (4) din Anexa nr. 2 a Contractului cadru, arată că instanța de fond a reține că sub acest aspect nu ar fi invocat motive de nelegalitate, ci doar o nemulțumire, deși medicii specialiști de medicina de familie au dreptul constituțional ca la stabilirea oricăror aspecte care țin de reglementarea profesiei și interesele lor economice și profesionale să fie reprezentate de către organizațiile profesionale și patronale legal constituite. Mai arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a art. 1 alin. (1) și (2), art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care instanța a reținut că cererea privind modificarea dispozițiilor Ordinului nr. 1068/627/2021 nu este de competența instanțelor judecătorești, care au atribuții doar în privința verificării legalității actelor administrative normative sau individuale. Arată că în subsidiar au solicitat ca pârâții să fie oblicați să modifice actele atacate, or, prin anularea actelor atacate și obligarea pârâților la modificarea acestora, instanța de contencios administrativ nu se substituie autorității executive, ci exercită controlul asupra actelor atacate, în acord cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Invocă excesul de putere, pe care instanțele îl pot cenzura, acestea putând face aplicarea principiului proporționalității, potrivit căruia măsurile dispuse de autoritățile publice nu trebuie să depășească limitele a ceea ce este necesar și adecvat pentru realizarea interesului public.

Apărările formulate în recurs 4.1. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. În esență, susține că nu pot fi reținute motivele de casare invocate, în condițiile în care instanța de fond a analizat cu prioritate textele din actul normativ a căror anulare a fost solicitată și a verificat existența unor eventuale motive de nulitate. Mai arată că la elaborarea H.G. nr. 696/2021 au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009. De asemenea, arată că H.G. nr. 696/2021 a fost emisă în deplină concordanță cu prevederile Legii nr. 95/2006. 4.2. Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu pot fi reținute criticile cu privire la obligațiile contractuale excesive instituite în sarcina medicilor de familie prin Anexa nr. 2 la H.G. nr. 696/2021, cele două acte atacate fiind elaborate în condițiile Legii nr. 95/2006, cu referire în special la prevederile art. 229 din lege. Mai arată că organizarea asistenței medicale este atributul legiuitorului, acestuia revenindu-i sarcina de a stabili conținutul dreptului pus în discuție, conținut care este conturat prin prevederile art. 229 alin. (3) din Legea nr. 95/2006. Susține că instanța de fond în mod corect a interpretat legislația în materie și a motivat sentința recurată. 4.3. Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Arată că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate, în condițiile în care instanța de fond a oferit răspunsuri la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate, pe baza probelor administrate, a principiilor și a regulilor de drept. Totodată, arată că instanța de fond nu a încălcat ori aplicat greșit normele de drept materiale incidente.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În privința motivului de casare / nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., lecturând sentința atacată, Înalta Curtea constată existența raționamentului logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată și, în plus, considerentele dezvoltate de curtea de apel sunt în legătură cu soluția pronunțată. Astfel, de principiu, instanța de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt și de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menționate în cererea părții în sprijinul aceluiași motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a unei părți nu deschide calea recursului, pentru nemotivare. În concret, Curtea de Apel Oradea a soluționat acțiunea cu care a fost învestită, detaliind în principiu motivele de fapt și de drept pentru care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanță nu concordă modului în care partea recurentă-reclamantă apreciază că trebuia motivată hotărârea judecătorească în proces nu determină incidența motivului de casare în discuție, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanță a dreptului material. Altfel spus, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. implică o nelegalitate a hotărârii recurate fie prin prisma faptului că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fie pentru faptul că acele motive sunt contradictorii sau străine de natura cauzei. Referitor la acest motiv de casare / nelegalitate, partea recurentă-reclamantă impută curții de apel omisiunea de analiză a argumentului prin care a susținut nelegalitatea actelor litigioase prin prisma aprobării acestora cu nerespectarea termenului de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat. Critica amintită nu este de natură să determine admiterea căii de atac și casarea sentinței recurate, întrucât motivul în discuție nu este fondat. Astfel, din analiza considerentelor hotărârii recurate rezultă că instanța de fond a avut în vedere respectarea cerințelor impuse de art. 229 din Legea nr. 95/2006, procedând așadar, în mod implicit, la verificări sub toate aspectele privitoare la etapele ce trebuiau parcurse, pentru a se aprecia îndeplinită condiția negocierii. Deși nu se identifică în concret în conținutul sentinței referiri explicite la nerespectarea termenului de 60 de zile la care face trimitere teza finală a alineatului 2 al art. 229 din Lege, nu se poate presupune că instanța fondului, constatând totuși procedura respectată, nu ar fi verificat în mod implicit toate aspectele reglementate prin Lege în legătură cu această procedură de negociere, consemnarea rezultatului ei și efectele depășirii termenului de 60 de zile. Pe de altă parte, potrivit textului invocat de recurenții-reclamanți: „(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru multianual, care se elaborează de CNAS în urma negocierii cu Colegiul Medicilor din România, denumit în continuare CMR, Colegiul Medicilor Stomatologi din România, denumit în continuare CMSR, Colegiul Farmaciștilor din România, denumit în continuare CFR, Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, denumit în continuare OAMGMAMR, Ordinul Biochimiștilor, Biologilor și Chimiștilor, denumit în continuare OBBC, precum și în urma consultării cu organizațiile patronale, sindicale și profesionale reprezentative din domeniul medical. Proiectul se avizează de către Ministerul Sănătății și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract cadru.”. Instanța de recurs observă că Legea nu instituie o sancțiune pentru nerespectarea termenului de 60 de zile pentru aprobarea proiectului prin hotărâre de Guvern și nu se poate susține în mod valid că legiuitorul ar fi instituit un termen limită de decădere, a cărui depășire ar conduce la imposibilitatea emiterii hotărârii de Guvern / nelegalitatea actului emis peste termen, în condițiile în care sensul normei este acela de a garanta încheierea contractelor dintre casele de asigurări și furnizorii de servicii medicale, în scopul prestării activităților reglementate prin actul normativ, iar nu de a împiedica încheierea acestor contracte, fără de care serviciile medicale nu ar mai fi putut fi prestate. Așadar, textul amintit instituie un termen de recomandare în sarcina Ministerului Sănătății și a Guvernului României, în interiorul căruia aceștia sunt îndrumați să finalizeze procedura de adoptare a hotărârii de Guvern, la un moment cât mai apropiat de data intrării în vigoare a legii bugetului de stat, însă nerespectarea acestui termen nu este de natură a atrage sancțiunea anulării actului administrativ, astfel cum au pretins recurenții-reclamanți. Subsumat aceluiași motiv de casare, recurenții-reclamanți au invocat și faptul că hotărârea nu este motivată în privința respingerii cererii de anulare a actelor normative atacate pentru încălcarea prevederilor art. 229 alin. (2) art. 439 alin. (17) din Legea nr. 95/2006, art. 1167 art. 1169 art. 1170 art. 1175 art. 1176 art. 1183 alin. (2) și 3, art. 1203 C. civ., texte de lege ce ar fi trebuit să fie avute în vedere în cadrul procesului de negociere, în condițiile în care contractul cadru aprobat prin HG nr. 696/2021 și contractele încheiate de către cabinetele medicale de medicina familiei cuprind clauze neuzuale în raport cu Codul civil. Nici acest aspect nu este fondat, în condițiile în care instanța a reținut, pe de o parte, că înscrisurile de la dosar atestă că în cadrul procedurii de negociere, Colegiul Medicilor din România a avut posibilitatea să își exprime punctul de vedere cu privire la contractul cadru, iar pe de altă parte faptul că în privința hotărârii atacate nu poate fi reținut niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamanți. De asemenea, instanța de control judiciar nu poate reține nici celelalte critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., privind faptul că hotărârea nu este motivată cu privire la încălcarea prevederilor art. 7 din Codul administrativ, a prevederilor art. 1 și art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003 și a prevederilor art. 280 alin. (1) lit. K și alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în condițiile în care din ansamblul considerentelor hotărârii recurate se desprinde raționamentul instanței de fond care a fundamentat soluția de respingere ca nefondată a acțiunii. În speță, însă, ceea ce se critică este soluția de respingere a cererii reclamanților, și nu faptul că hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Prin urmare, aceste critici se subsumează motivului de casare privind interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept materiale, urmând a fi analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În consecință, din verificarea conținutului sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, respectiv instanța de fond a arătat considerentele pentru care a respins acțiunea reclamantului, indicând argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului. Motivul de recurs în discuție nu are în vedere analizarea de către instanța de fond a fiecăruia dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, judecătorul având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.