ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 854/2023

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, la data de 22.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanții CMI Dr. A., A., B. S.R.L., C., D. S.R.L., E., Cabinet Medical Dr. F. S.R.L., F., CMI Dr. G. S.R.L., G., CMI Dr. H., H., I. S.R.L., J., K. S.R.L., L., Centrul Mediconsult S.R.L. și M. – chemând în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate – au solicitat anularea în parte a H.G. nr. 696 din 26 iunie 2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor si a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 633 din data de 28 iunie 2021, precum și a Notei de fundamentare, emise de către Guvernul României și obligarea pârâților la modificarea/completarea H.G. nr. 696 din 26 iunie 2021, în sensul urmărit de reclamante.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Legii nr. 95/2006, Constituției României, art. 7 și 48 din O.U.G. nr. 57/2019, art. 166-1323 din C. civ., Legii nr. 52/2003, Legii nr. 1/2021, precum și alte dispozițiile legale invocate în cuprinsul acțiunii.

Prin încheierea din 20.05.2022, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus conexarea dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Târgu Mureș la dosar nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara, raportat la dispozițiile art. 138 C. proc. civ. și la faptul că există identitate de părți sub aspectul cadrului procesual pasiv, de obiect și de cauză – acțiunile fiind formulate prin același avocat.

În consecință, dosarul a fost înaintat Curții de Apel Timișoara pentru a fi conexat la dosar nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara.

Prin încheierea din 28.06.2022, Curtea de Apel Timișoara a dispus disjungerea dosarului nr. x/2022 de cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara, punând în vedere părților să pregătească – pentru termenul următor – concluziile cu privire la excepția necompetenței Curții de Apel Timișoara, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 139 alin. (4) C. proc. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010).

2.1. Prin sentința nr. 404/13.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, în cauză, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus conexarea dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Târgu Mureș la dosar nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara, în pofida faptului că reclamanții din dosarul nr. x/2022 au domiciliul, respectiv sediul în județele Mureș și Harghita, raportat la dispozițiile art. 139 alin. (3) C. proc. civ.. În acest sens, s-a arătat că reglementarea respectivă permite înlăturarea reglementării privind competența materială de ordine publică, ceea ce implică același raționament și în ceea ce privește competența teritorială exclusivă instituită de art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În privința competenței de primă instanță a Curții de Apel, instanța a amintit dispozițiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., și, întrucât C. proc. civ. face trimitere la legea specială, respectiv la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a examinat și reglementarea din această lege pentru determinarea competenței sale.

În privința competenței instanței de contencios administrativ, instanța a amintit dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar referitor la competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța a reținut că aceasta revine Curții de Apel Târgu Mureș, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și domiciliul, respectiv sediul reclamanților situate în județele Mureș și Harghita.

Astfel, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a instituit o competență teritorială exclusiv în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

În speță, cauza a fost atribuită Curții de Apel Timișoara prin admiterea conexării acesteia la un dosar în care a fost formulată o acțiune cu un conținut similar și cu același obiect – dosar nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara – dar în care reclamanții aveau domiciliul, respectiv sediul în aria de competență a Curții de Apel Timișoara. Se impune, prin urmare.

Analizând posibilitatea prorogării de competență prin conexare în cazul de față, raportat la dispozițiile art. 139 C. proc. civ., care reglementează excepția conexității, în ceea ce privește dispozițiile art. 139 alin. (3) C. proc. civ., instanța a observat că această reglementare prevede o derogare de la reglementarea competenței materiale de ordine publică în cazul conexării unor cauze a căror competență de soluționare revine unor instanțe de grad diferit. Instanța subliniază caracterul special al acestei reglementări, ceea ce implică interpretarea restrictivă a textului – conform principiului de interpretare logică "exceptio est strictissimae interpretationis". Raportat la necesitatea interpretării stricte a reglementării, instanța reține că nu este incidentă în speță regula prevăzută de art. 139 alin. (3) C. proc. civ. – aplicabilă în cazul conexării unor cauze a căror competență materială de soluționare revine unor instanțe de grad diferit – în condițiile în care în cauză conexarea a vizat două cauze aflate în competența teritorială exclusivă a două instanțe diferite și de același grad, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș și Curtea de Apel Timișoara.

Dimpotrivă, în cazul conexării unor cauze aflate în competența teritorială exclusivă s-a instituit o reglementare diferită prin art. 139 alin. (4) C. proc. civ., text care se referă la ipoteza în care numai una dintre cereri este de competența exclusivă a unei instanțe, impunând respectarea acestei competențe exclusive. De aici rezultă că regulile edictate în materia conexității nu permit încălcarea reglementărilor instituite în materia competenței teritoriale exclusive, neputând fi aplicat prin analogie art. 139 alin. (3) C. proc. civ. în cazul în care se are în vedere conexarea unor cauze aflate în competența teritorială exclusivă a două instanțe diferite. Chiar făcând abstracție de faptul că art. 139 alin. (3) se referă la ipoteza conexării unor cauze date în competența materială a unor instanțe de grad diferit, este evident că legiuitorul a instituit alte reguli în privința conexării unor cauze date în competența teritorială exclusivă a unor instanțe diferite, aceasta fiind menirea inserării art. 139 alin. (4). Prin urmare, nu s-ar putea reține o aplicare prin analogie a regulii de la art. 139 alin. (3) în ipoteza conexării unor cauze date în competența teritorială exclusivă a unor instanțe diferite numai pe considerentul că ar fi în discuție tot o competență de ordine publică, ca și competența materială reglementată de art. 139 alin. (3).

Astfel, în opinia instanței, raționamentul din art. 139 alin. (4) C. proc. civ. este deopotrivă aplicabil și în cazul în care ambele cauze sunt date în competența teritorială exclusivă a două instanțe diferite, întrucât o conexare a acestor cauze ar implica încălcarea competenței teritoriale exclusive a uneia dintre instanțe – în cazul de față, a Curții de Apel Târgu Mureș – ceea ce interzice art. 139 alin. (4) C. proc. civ.

În consecință, instanța a reținut că dispozițiile art. 139 alin. (3) nu sunt aplicabile în speță, iar dispozițiile art. 139 alin. (4) C. proc. civ. impun respectarea competenței teritoriale exclusive instituite prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în favoarea instanței de la domiciliul, respectiv de la sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

Astfel, din punct de vedere teritorial, având în vedere art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și mențiunile din cererea de chemare în judecată, potrivit cărora reclamanții au domiciliul, respectiv sediul în județele Mureș și Harghita, în circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș, competența revine Curții de Apel Târgu Mureș competență teritorială exclusivă care nu poate fi înlăturată prin conexarea acesteia cauze cu o alta aflată în competența altei instanțe.

2.2. Prin sentința nr. 98/09.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a constatat conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Timișoara și Curtea de Apel Târgu Mureș și s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea instanței competente.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, prin încheierea din data de 18.11.2022, Curtea a repus cauza pe rol pentru a se discuta constatarea conflictului negativ de competență.

Prin încheierea din data de 22.05.2022, prin care Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepția conexării cauzei și dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Timișoara, prezenta instanță s-a desesizat de soluționarea prezentului dosar.

Or, potrivit art. 139 alin. (2) din C. proc. civ., încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul. De asemenea, potrivit art. 235, instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii.

În aceste condiții, prin pronunțarea încheierii de conexare, aceasta nu mai poate fi desființată decât în cazul admiterii unui eventual recurs împotriva sentinței date asupra fondului, astfel cum prevede art. 139 alin. (2), iar judecătorul care a pronunțat această încheiere nu mai poate reveni asupra acesteia.

În plus, declinarea competenței de către instanța căreia i s-a trimis cauza spre competentă soluționare nu poate lega prezenta instanță, deoarece instanța de trimitere nu a acționat și de altfel nici nu avea cum să acționeze în calitate de instanță de control judiciar a legalității și temeiniciei încheierii de conexare.

Instanța reține că fără îndoială Curtea de Apel Timișoara a acționat în limitele formale prescrise C. proc. civ. și nu poate fi legată din punct de vedere al competenței de încheierea de declinare, dar, constatând că instanța de trimitere s-a dezînvestit de soluționarea cauzei și ținând cont că această instanță nu mai poate reveni asupra propriei măsuri, chiar ca urmare a declinării competenței, ar fi trebuit să constate că practic ambele instanțe s-au declarat necompetente să soluționeze cauza, să constate ivit un conflict negativ de competență și să trimită dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a dezlega această problemă.

Din această perspectivă, necompetența inițială a Curții de Apel Târgu Mureș a fost determinată de admiterea excepției conexării, admitere ce a generat o prorogare a competenței în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Prin această prorogare, prezenta instanță și-a pierdut competența de soluționarea cauzei și a investit o altă instanță, care l-a rândul ei s-a declarat necompetentă. În aceste condiții, devin incidente prevederile art. 132 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanții CMI Dr. A., A., B. S.R.L., C., D. S.R.L., E., Cabinet Medical Dr. F. S.R.L., F., CMI Dr. G. S.R.L., G., CMI Dr. H., H., I. S.R.L., J., K. S.R.L., L., Centrul Mediconsult S.R.L. și M. – chemând în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate – au solicitat anularea în parte a H.G. nr. 696 din 26 iunie 2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor si a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 633 din data de 28 iunie 2021, precum și a Notei de fundamentare, emise de către Guvernul României și obligarea pârâților la modificarea/completarea H.G. nr. 696 din 26 iunie 2021, în sensul urmărit de reclamante.

Înalta Curte constată că prin încheierea din 20.05.2022, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus conexarea dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Târgu Mureș la dosar nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara.

Prin încheierea din 28.06.2022, Curtea de Apel Timișoara a dispus disjungerea dosarului nr. x/2022 de cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara, acordând termen în vederea discutării excepției necompetenței Curții de Apel Timișoara, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 139 alin. (4) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 404/13.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 98/09.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a constatat conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Timișoara și Curtea de Apel Târgu Mureș și s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea instanței competente să soluționeze prezenta cauză.

Înalta Curte, constatând că este sesizată cu soluționarea unui conflict de competență rezultat din declinarea reciprocă a competenței de a judeca același proces de către două instanțe de judecată, urmează să stabilească instanța competentă să soluționeze cauza din perspectiva măsurii conexității dispusă.

Astfel, potrivit prevederilor art. 139 C. proc. civ.:

"(1) Pentru asigurarea unei bune judecăți, în primă instanță este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.

(2) Excepția conexității poate fi invocată de părți sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanței ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunța asupra excepției. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.

(3) Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul și pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanțe. Dacă instanțele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanța superioară în grad.

(4) Când una dintre cereri este de competența exclusivă a unei instanțe, conexarea se face la acea instanță. Dispozițiile art. 99 alin. (2) sunt aplicabile.

(5) În orice stare a judecății procesele conexate pot fi disjunse și judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că măsura conexării constituie un caz de prorogare legală a competenței. Instanța la care se face conexarea este ținută de soluția pronunțată cu privire la excepția de conexare și, deci, nu poate refuza reunirea cauzelor pentru motivul că ar aprecia că nu erau întrunite condițiile conexării.

Încheierea prin care se statuează asupra conexării nu reprezintă un simplu act de administrare a justiției, ci rezultatul unei activități jurisdicționale având ca finalitate buna administrare a justiției, care este supusă controlului judiciar în condițiile expres arătate.

Astfel, prin încheierea din 20 mai 2022, prin care Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus conexarea dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Târgu Mureș la dosar nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara, a operat prorogarea legală de competență în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Dat fiind că prin încheierea din 20 mai 2022 a fost soluționată o excepție procesuală, această încheiere are caracter interlocutoriu conform art. 235 teza finală C. proc. civ., care prevede că sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

În plus, art. 139 alin. (2) teza finală C. proc. civ. stabilește că încheierea prin care a fost soluționată excepția conexității poate fi atacată numai odată cu fondul.

Astfel, legalitatea măsurii de conexare poate fi cenzurată numai de către instanța învestită cu soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care a fost dispusă această măsură.

În consecință, Curtea de Apel Timișoara, nefiind o instanță de control judiciar, nu putea cenzura soluția de admitere a excepției conexității dispuse de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Față de cele arătate anterior, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, învestită prin încheierea din data de 20 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin care s-a dispus măsura conexării și potrivit căreia a operat o prorogare legală de competență, competență care se păstrează și după disjungere.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Cabinet Medical Individual Dr. A., A., B. S.R.L., C., D. S.R.L., E., Cabinet Medical Dr. F. S.R.L., F., Cabinet Medical Individual Dr. G. S.R.L., G., Cabinet Medical Individual Dr. H., H., I. S.R.L., J., K. S.R.L., L., Centrul Mediconsult S.R.L. și M. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.