ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1407/2007

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2004 și precizată la 5 decembrie 2006, C.F.

a solicitat revizuirea mai multor hotărâri judecătorești și anume: - decizia civilă nr. 1851 din 18 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă în dosarul nr. 1169/2006; - decizia civilă nr. 291 din 2 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ în dosarul nr. 840/A/2003; - decizia civilă nr. 1530 din 6 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă în dosarul nr. 1750/2003; - decizia civilă nr. 556 din 10 martie 2005, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 256/2005; - decizia civilă nr. 319 din 8 februarie 2005, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 6212/2004; - decizia civilă nr. 909 din 26 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă în dosarul nr. 4251/2004; - decizia civilă nr. 158 din 22 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 873/A/2005; - sentința civilă nr. 3438 din 5 iulie 2006, pronunțată de Judecătoriei Slatina în dosarul nr. 6692/2006.

Revizuientul a invocat prevederile art. 322 alin. (1) pct. 2 și 7 C. proc. civ., susținând că instanțele judecătorești s-au pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ori nu s-au pronunțat asupra unui lucru cerut, fie au acordat părților adverse mai mult decât s-a cerut. De asemenea, a apreciat că hotărârile a căror retractare o cere sunt potrivnice și întrucât ele au fost pronunțate de instanțe de grade diferite, competența pentru soluționarea cererii de revizuire aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. C.F. a mai susținut că toate aceste hotărâri judecătorești sunt rezultatul unei aplicări selective a normelor legale incidente și contrare principiilor generale ale dreptului, prejudiciind în același timp, statul român.

Cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată nu este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, poate fi cerută în următoarele cazuri: - pct. 2 dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; - pct. 7 dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între același persoane, având aceeași calitate.

În speță, condițiile stabilite prin normele procedurale mai sus enunțate nu sunt îndeplinite deoarece în cererea de revizuire nu se precizează care anume sunt hotărârile în care instanțele s-au pronunțat asupra unui lucru ce nu s-a cerut, omisiunile de pronunțare, sau hotărârile în care au acordat părțile mai mult decât s-a cerut. Prin decizia civilă nr. 1851 din 18 mai 2006, Curtea de Apel Craiova, secția civilă a respins recursul declarat de pârâtul C.I. împotriva deciziei civile nr. 45 din 2 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă într-un litigiu succesoral, având ca obiect succesiunea defunctei D.A., decedată la 2 februarie 1968 și a sentinței civile nr. 3623 din 10 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria Slatina, în cadrul aceluiași litigiu.

Prin decizia nr. 291 din 2 aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul pârâților C.A., N.I. și C.M. împotriva sentinței civile nr. 379/2002 a Tribunalului Olt. În consecință, instanța de control judiciar a dispus completarea hotărârii atacate în sensul obligării reclamantului C.F. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000.000 lei către pârâți. Totodată, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamant și obligat acesta să plătească intimaților-pârâți suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Prin decizia civilă nr. 1530 din 6 mai 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.F.

împotriva sentinței civile nr. 1312 din 12 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Olt și a încheierii de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Slatina, în contradictoriu cu C.I., C.A. și C.M. Litigiul soluționat prin aceste hotărâri a avut ca obiect acțiunea reclamanților C.I. și C.A. pentru anularea certificatului de moștenitor și a certificatului de moștenitor, eliberat de fostul Notariat de Stat Olt, precum și partajul masei succesorale rămase de pe urma defunctului C.I. Aceeași instanță de judecată prin decizia civilă nr. 556 din 10 martie 2005 a respins recursurile declarate de pârâții C.F. și C.M., împotriva deciziei civile nr. 2739 din 6 septembrie 2004, pronunțată în contradictoriu cu intimații-reclamanți C.I., C.A., A.I., V.G., C.N., C.I.

și V.A. în litigiul având ca obiect acțiunea pentru partajul succesoral. Prin decizia civilă nr. 319 din 8 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția civilă a admis recurs declarat de pârâtul C.F. împotriva deciziei civile nr. 1022 din 29 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Olt în contradictoriu cu intimații C.I., C.A., A.I., C.I., V.A., C.N. și V.G. În consecință a modificat această hotărâre în sensul că a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 3325 din 27 iunie 2003, pronunțată de Judecătoria Slatina. De asemenea, a schimbat parțial sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii introduse de reclamantul C.I. A respins acțiunea reclamanților C.A., A.I., N.E.

și C.M. Totodată a constatat calitatea de moștenitori a reclamantului C.I. și a pârâtului C.F., cu o cotă de 1/2 din masa succesorală pentru fiecare. În fine, instanța a atribui în lotul fiecărui moștenitor suma de 659.049.136 lei și a menținut restul dispozițiilor sentinței. Tribunalul Olt, secția civilă prin decizia civilă nr. 909 din 26 noiembrie 2004 a respins ca nefondat recursul declarat de C.F., împotriva sentinței civile nr. 575 din 12 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 11810/2003, având ca obiect anularea actelor de executare silită întocmite în dosarele de executare nr. 150/6204/2003 și nr. 270/10223/2003, cu suspendarea executării. Prin decizia civilă nr. 158 din 22 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul C.F.

în contradictoriu cu departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul C.P.M., C.J.O. pentru aplicarea acestei legi și intervenienții C.I., C.A., D.D., D.I., T.S., A.I., C.N., N.M., C.I. și V.A. A anulat în parte Ordinul nr. 4009/2004, emis de departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul C.P.M. și a obligat pe pârâți să acorde despăgubirile cuvenite pentru suprafața de 0,50 ha vie, contravaloare stabilită de către Comisia de aplicare a aceleiași legi. Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr. 3438 din 5 iulie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.I. și C.A. împotriva pârâtului C.F. Pe cale de consecință, a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la suma de 456.121.045 ROL.

Rezultă din hotărârile judecătorești mai sus arătate că ele nu au fost pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Hotărârile respective, nu sunt potrivnice și prin intermediul lor s-au finalizat o serie de procese civile, îndeosebi de natură succesorală sau patrimonială, în legătură cu bunurile moștenite de părțile litigante de la autorii lor, precum și cu diferite pretenții reciproce. Caracterul potrivnic al măsurilor luate prin toate aceste hotărâri nu a putut fi demonstrat de revizuientul C.F. Mai mult, unele hotărâri au fost pronunțate după înregistrarea cererii de revizuire, iar sentința civilă nr. 3438 din 5 iulie 2006 a Judecătoriei Slatina nu a rămas încă, definitivă și irevocabilă.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, nefiind întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 și 7 C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de C.F. se vădește neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de C.F., împotriva deciziei nr. 1851 din 18 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1169/civ/2006, deciziei nr. 291 din 2 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 840/A/2003, deciziei nr. 1530 din 6 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1750/civ/2003, deciziei nr. 556 din 10 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 256/civ/2005, deciziei nr. 319 din 8 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 6212/civ/2004, deciziei nr. 909 din 26 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 4251/2004, deciziei nr. 158 din 22 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 873/A/2006 și a sentinței civile nr. 3438 din 5 iulie 2006 a Judecătoriei Slatina.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2007