ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2853/2007

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 februarie 2004, reclamanta C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.N. (în prezent M.A.) și cu conducătorul acestuia, I.M.P., aplicarea amenzilor legale conducătorului autorității pârâte și obligarea instituției la plata daunelor de întârziere pentru neexecutarea sentinței nr. 154/ F din 27 iulie 2000 a Curții de Apel Brașov și a Deciziei nr. 925 din 6 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, în cuantum de 74 DOLARI S.U.A./ zi întârziere (echivalent în lei), pentru perioada 6 aprilie 2001 – 31 decembrie 2002 și 56 euro/ zi întârziere (echivalent în lei), pentru perioada 1 ianuarie 2002 până la data executării efective a hotărârilor.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 154/ F din 27 iulie 2000 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 925 din 6 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție, pârâtul M.A.N. a fost obligat să o reintegreze în funcție și să-i plătească despăgubiri civile și cheltuieli de judecată, însă acesta, cu rea credință, nu a executat hotărârile judecătorești menționate. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 85/ F din 1 iunie 2004 a respins acțiunea, reținând în esență că nu se poate reține culpa pârâților sau refuzul acestora de a pune în executare hotărârilor judecătorești, având în vedere pasivitatea reclamantei și faptul că aceasta nu a solicitat reintegrarea în funcție, precum și faptul că prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acea dată), invocate de reclamantă, nu sunt aplicabile în speță.

Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3920 din 21 iunie 2005. Împotriva deciziei pronunțate de Instanța de control judiciar a formulat contestație în anulare reclamanta C.F. Prin Decizia nr. 3148 din 28 septembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale intervenite în încheierile de ședință din 21 iunie 2006 și 22 iunie 2006, pronunțate în Dosarele nr. 3108/2005 și a respins contestația în anulare ca nefondată. La data de 19 martie 2007, C.F.

a formulat prezenta cerere de revizuire a Deciziilor nr. 3920 din 21 iunie 2005 și nr. 3148 din 28 septembrie 2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea cererii, revizuienta a arătat că deciziile atacate s-au întemeiat pe unele hotărâri judecătorești obținute artificial și sunt părtinitoare față de autoritățile publice debitoare, încălcând profund drepturile fundamentale și interesele sale legitime. În drept, revizuienta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 322 și următoarele C. proc. civ., ale art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și pe jurisprudența C.E.D.O. incidentă, precum și pe alte norme juridice incidente apărării drepturilor și intereselor legitime.

În dovedirea cererii, revizuienta a depus la dosar copia Deciziei civile nr. 2020 din 13 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, însoțită de copia încheierii de amânare a pronunțării din 30 octombrie 2006. Au fost atașate dosarele în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești atacate cu revizuire și dosarele de fond corespunzătoare: Dosarul nr. 221/F/CA/2004 al Curții de Apel Brașov, Dosarul nr. 1223/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (recurs împotriva încheierii de ședință din 18 martie 2005 a Curții de Apel Brașov), Dosar nr. 7761/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (recurs împotriva sentinței nr. 85/ F din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, soluționat prin Decizia nr. 3920 din 21 iunie 2005), Dosarul nr. 3108/2005 (nr. nou 12811/1/2005) al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (contestație în anulare soluționată prin Decizia nr. 3148 din 28 septembrie 2006). Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., în cadrul judecării unei cereri de revizuire, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Analizând temeiurile de fapt și de drept invocate de revizuientă în raport cu dispozițiile legale ce reglementează revizuirea, Înalta Curte de Casație și Justiție constată cererea inadmisibilă. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care potrivit art. 322 C. proc. civ., poate avea ca obiect numai hotărârile definitive, precum și hotărârile date de Instanțele de recurs, atunci când evocă fondul.

Evocarea fondului de către Instanța de Recurs presupune ca în cadrul soluționării căii de atac, Instanța de control judiciar să facă: fie o proprie analiză a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de Instanța de Fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Or, în cauza de față, prin Decizia nr. 3920 din 21 iunie 2005, Instanța de Recurs a constatat că sentința civilă nr. 85/ F din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a art. 16 din Legea nr. 29/1990, în raport cu situația de fapt rezultată din înscrisurile dosarului, astfel încât nu este îndeplinită condiția evocării fondului.

Nici Decizia nr. 3148 din 28 septembrie 2006, ce formează, de asemenea, obiect al revizuirii, nu se circumscrie cerinței art. 322 C. proc. civ., fiind pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare, cale extraordinară de atac ce nu a implicat evocarea fondului. Revizuirea de față este inadmisibilă și din perspectiva motivelor invocate de revizuientă, care nu pot fi încadrate în nici una dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Având în vedere toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de C.F. împotriva Deciziei nr. 3920 din 21 iunie 2006 și a Deciziei nr. 3148 din 28 septembrie 2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.