ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2853/2007

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 februarie

2004, reclamanta C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.N. (în

prezent M.A.) și cu conducătorul acestuia, I.M.P., aplicarea amenzilor legale

conducătorului autorității pârâte și obligarea instituției la plata daunelor de

întârziere pentru neexecutarea sentinței nr. 154/ F din 27 iulie 2000 a Curții de Apel Brașov și a Deciziei nr. 925 din 6 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, în cuantum de 74 DOLARI

S.U.A./ zi întârziere (echivalent în lei), pentru perioada 6 aprilie 2001 – 31

decembrie 2002 și 56 euro/ zi întârziere (echivalent în lei), pentru perioada 1

ianuarie 2002 până la data executării efective a hotărârilor.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 154/ F din 27 iulie 2000 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, rămasă definitivă și irevocabilă

prin Decizia nr. 925 din 6 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție, pârâtul M.A.N. a fost obligat să o reintegreze în funcție și să-i plătească

despăgubiri civile și cheltuieli de judecată, însă acesta, cu rea credință, nu

a executat hotărârile judecătorești menționate.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 85/ F din 1 iunie 2004 a respins acțiunea, reținând în esență că nu se poate reține culpa pârâților sau refuzul

acestora de a pune în executare hotărârilor judecătorești, având în vedere

pasivitatea reclamantei și faptul că aceasta nu a solicitat reintegrarea în

funcție, precum și faptul că prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr.

29/1990 (în vigoare la acea dată), invocate de reclamantă, nu sunt aplicabile

în speță.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin Decizia nr. 3920 din 21 iunie 2005.

Împotriva deciziei

pronunțate de Instanța de control judiciar a formulat contestație în anulare reclamanta

C.F.

Prin Decizia nr. 3148 din 28

septembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale

intervenite în încheierile de ședință din 21 iunie 2006 și 22 iunie 2006,

pronunțate în Dosarele nr. 3108/2005 și a respins contestația în anulare ca

nefondată.

La data de 19 martie 2007, C.F. a formulat prezenta cerere de revizuire a Deciziilor nr. 3920 din 21 iunie 2005 și nr.

3148 din 28 septembrie 2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii,

revizuienta a arătat că deciziile atacate s-au întemeiat pe unele hotărâri

judecătorești obținute artificial și sunt părtinitoare față de autoritățile publice

debitoare, încălcând profund drepturile fundamentale și interesele sale

legitime.

În drept, revizuienta și-a

întemeiat cererea pe prevederile art. 322 și următoarele C. proc. civ., ale

art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și pe jurisprudența C.E.D.O. incidentă, precum și pe alte norme juridice incidente

apărării drepturilor și intereselor legitime.

În dovedirea cererii,

revizuienta a depus la dosar copia Deciziei civile nr. 2020 din 13 noiembrie

2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, însoțită de

copia încheierii de amânare a pronunțării din 30 octombrie 2006.

Au fost atașate dosarele în care

s-au pronunțat hotărârile judecătorești atacate cu revizuire și dosarele de

fond corespunzătoare: Dosarul nr. 221/F/CA/2004 al Curții de Apel Brașov, Dosarul

nr. 1223/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal (recurs împotriva încheierii de ședință din 18 martie 2005 a Curții de Apel Brașov), Dosar nr. 7761/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal (recurs împotriva sentinței nr. 85/ F din 1

iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, soluționat prin Decizia nr. 3920 din 21

iunie 2005), Dosarul nr. 3108/2005 (nr. nou 12811/1/2005) al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (contestație

în anulare soluționată prin Decizia nr. 3148 din 28 septembrie 2006).

Potrivit art. 326 alin. (3)

C. proc. civ., în cadrul judecării unei cereri de revizuire, dezbaterile sunt

limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Analizând temeiurile de fapt

și de drept invocate de revizuientă în raport cu dispozițiile legale ce

reglementează revizuirea, Înalta Curte de Casație și Justiție constată cererea

inadmisibilă.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare, care potrivit art. 322 C. proc. civ., poate avea ca obiect numai hotărârile definitive, precum și hotărârile date de Instanțele

de recurs, atunci când evocă fondul.

Evocarea fondului de către Instanța

de Recurs presupune ca în cadrul soluționării căii de atac, Instanța de control

judiciar să facă: fie o proprie analiză a probelor administrate în cauză, de

natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută

de Instanța de Fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de

fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic

dedus judecății.

Or, în cauza de față, prin Decizia

nr. 3920 din 21 iunie 2005, Instanța de Recurs a constatat că sentința civilă

nr. 85/ F din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată cu interpretarea și

aplicarea corectă a art. 16 din Legea nr. 29/1990, în raport cu situația de

fapt rezultată din înscrisurile dosarului, astfel încât nu este îndeplinită

condiția evocării fondului.

Nici Decizia nr. 3148 din 28

septembrie 2006, ce formează, de asemenea, obiect al revizuirii, nu se

circumscrie cerinței art. 322 C. proc. civ., fiind pronunțată în soluționarea

unei contestații în anulare, cale extraordinară de atac ce nu a implicat

evocarea fondului.

Revizuirea de față este

inadmisibilă și din perspectiva motivelor invocate de revizuientă, care nu pot

fi încadrate în nici una dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute de art.

322 C. proc. civ.

Având în vedere toate aceste

considerente, văzând și dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de C.F. împotriva Deciziei nr. 3920 din 21 iunie 2006 și a Deciziei

nr. 3148 din 28 septembrie 2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2007.